Website-ul comenzi.farmaciatei.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe website-ul nostru. Vă informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi, cu atenție, și a înțelege conținutul Politicii privind utilizarea fisierelor Cookie. Prin continuarea navigării pe website-ul nostru confirmați acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie, conform Politicii privind utilizarea fișierelor Cookie. Puteți modifica, în orice moment, setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica privind utilizarea fișierelor Cookie.


Am inteles

Bebe Tei - Site-ul este inchis momentan, revenim curind.

Categorii

Catalog producători1795

Urmarire Colet

un serviciu LivrariOnline

Proiectul FIV - “O Șansă Pentru Cuplurile Infertile”

Farmacia Tei este inscrisa in Proiectul FIV - “O Șansă Pentru Cuplurile Infertile”.

Pentru mai multe informatii, va rugam sa accesati site-ul ASSMB: http://fiv.assmb.ro/index.html

Va multumim!

0 produse în coș

Carbepsil, 200 mg, 50 comprimate, Helcor

  • Reteta

Se elibereaza NUMAI PE BAZA DE RETETA, numai de la sediul Farmacia Tei

Producător: AC HELCOR
Disponibilitate in locatii:

Sunt 0 în stoc acum 10 minute


Produsele eliberate pe baza de reteta, nu se pot comanda online. Pretul afisat este cel al punctului de lucru Farmacia Tei Barbu Vacarescu.

Forma: 200, 400 mg x 50 cpr.

DCI: carbamazepina

Compozitie
Comprimate ce contin 200 mg, respectiv 400 mg carbamazepina, excipienti q.s.

Indicatii terapeutice

Epilepsie:

- convulsii partiale simple (convulsii focale), convulsii partiale complexe (convulsii psihomotorii) cu sau fara generalizare secundara;

- convulsii generalizate tonico-clonice (crize de tip grand mal);

Tratamentul nevralgiei de trigemen (idiopatica sau din scleroza multipla).

Tratamentul nevralgiei de glosofaringian;

Tratamentul neuropatiei diabetice dureroase;

Prevenirea convulsiilor in sindromul de sevraj alcoolic (creste pragul convulsivant, reducand riscul convulsiilor);

Profilaxia tulburarilor bipolare la pacientii care nu raspund la terapia cu litiu;

Tratamentul crizelor maniacale.

Carbamazepina nu este eficace in micul rau epileptic (petit mal) si convulsiile mioclonice. In plus, unele evidente sugereaza o exacerbare a convulsiilor care poate surveni la pacientii cu absente atipice.

 

Contraindicatii

 

Hipersensibilitate la carbamazepina, la medicamente inrudite structural (de exemplu antidepresive triciclice: amitriptilina, desipramina, imipramina, protriptilina, nortriptilina, sau la oricare dintre excipienti.

Bloc atrioventricular.

Antecedente de mielosupresie.

Antecedente de porfirie acuta intermitenta.

Asocierea de antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO); este necesar un interval de cel putin 2 saptamani intre intreruperea administrarii IMAO si inceperea tratamentului cu carbamazepina.

Asocieri contraindicate: saquinavir, voriconazol.

Copii cu varsta sub 6 ani (datorita formei farmaceutice).

 

S-a demonstrat ca in cazul administrarii de carbamazepina la persoanele de origine Thai si chineza Han, exista o legatura stransa intre prezenta HLA-B* 1502 la aceste populatii si riscul dezvoltarii de reactii cutanate severe, cunoscute sub numele de sindrom Steven-Johnson (SSJ). Ori de cate ori este posibil, inainte de inceperea tratamentului cu carbamazepina, aceste persoane trebuie testate in vederea depistarii acestor alele. In cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepina nu trebuie inceput decat daca nu exista alta alternativa terapeutica. Pacientii la care testul pentru HLA-B* 1502 este negativ prezinta risc mic de aparitie a SSJ, desi, foarte rar, reactiile pot totusi surveni.

Din cauza absentei datelor, nu se cunoaste cu claritate daca toate persoanele de origine sud-est asiatica prezinta acest risc.

S-a demonstrat, la populatia caucaziana, faptul ca prezenta alelelor HLA-B* 1502 nu se asociaza cu aparitia SSJ.

La pacientii tratati cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicatii s-au raportat ideatie suicidara si comportament suicidar. In urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo in care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidentiat un risc usor crescut de aparitie a ideatiei suicidare si a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat aparitia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilitatii ca carbamazepina sa prezinte un risc crescut de aparitie a ideatiei suicidare si a comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacientii trebuie monitorizati in scopul identificarii semnelor de ideatie suicidara si comportament suicidar si trebuie avuta in vedere initierea unui tratament adecvat. Pacientilor (si ingrijitorilor acestora) trebuie sa li se recomande sa ceara sfatul medicului in cazul aparitiei semnelor de ideatie suicidara si comportament suicidar.

Initierea tratamentului cu carbamazepina necesita anamneza atenta si evaluarea clinica a pacientului.

Administrarea carbamazepinei a fost asociata cu agranulocitoza si anemie aplastica.

Se poate produce scaderea temporara sau persistenta a numarului plachetelor sanguine sau a leucocitelor. De aceea, inainte de inceperea tratamentului, trebuie efectuata hemoleucograma (inclusiv numaratoarea plachetelor sanguine si, daca este posibil, reticulocitele si sideremia); determinarile se vor repeta periodic dupa aceea, in prima luna de tratament saptamanal, ulterior, lunar. Dupa primele 6 luni de tratament, se recomanda 2-4 determinari pe an.

Pacientii vor fi avertizati in legatura cu semnele si simptomele initiale ale potentialelor tulburari hematologice, precum si cu simptomele reactiilor dermatologice sau hepatice. Daca apar reactii adverse precum febra, dureri faringiene, eruptii cutanate, ulceratii ale mucoasei bucale, aparitia cu usurinta a echimozelor, hemoragie petesiala sau purpura hemoragica, pacientul trebuie sfatuit sa se adreseze imediat medicului curant.

Tratamentul trebuie intrerupt daca pacientul prezinta leucopenie severa, progresiva si insotita de manifestari clinice ca febra si dureri faringiene, precum si in cazul aparitiei oricarui semn semnificativ al deprimarii medulare.

Trebuie efectuate o evaluare initiala si evaluari periodice ale functiei hepatice, in special la pacientii cu antecedente de afectare hepatica si la pacientii varstnici. Administrarea medicamentului trebuie intrerupta imediat in cazul agravarii disfunctiei hepatice sau in cazul unei boli hepatice active.

Pacientii tratati cu carbamazepina pot prezenta valori anormale ale parametrilor functiei hepatice, in special, gama-glutamil transferaza (GGT). Acest lucru se datoreaza efectului autoinductor enzimatic hepatic. Autoinductia enzimatica poate, de asemenea, determina cresteri usoare ale valorilor fosfatazei alcaline. Aceste cresteri ale metabolizarii hepatice nu reprezinta o indicatie pentru intreruperea tratamentului cu carbamazepina.

Foarte rar, in timpul administrarii carbamazepinei apar reactii adverse hepatice severe. Aparitia semnelor si simptomelor disfunctiei hepatice sau a unei boli hepatice active trebuie evaluata urgent, iar tratamentul cu carbamazepina trebuie intrerupt pana la obtinerea rezultatelor evaluarii.

Reactii cutanate usoare, de exemplu, exantem macular sau maculopapular izolat, in general, sunt tranzitorii, nu prezinta risc si dispar in cateva zile sau saptamani, fie in conditiile continuarii tratamentului cu aceleasi doze, fie dupa scaderea dozei; cu toate acestea, pacientul trebuie mentinut sub supraveghere atenta si o inrautatire a eruptiei cutanate sau aparitia simptomelor de insotire impun intreruperea imediata a tratamentului.

Daca semnele si simptomele sugereaza o reactie cutanata severa, de exemplu, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell (necroliza epidermica toxica), tratamentul trebuie intrerupt imediat si trebuie luat in considerare tratamentul cu alte antiepileptice.

Pacientii cu reactii cutanate severe pot necesita spitalizare, deoarece aceste reactii pot avea potential letal. Majoritatea cazurilor de sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica apar in primele luni ale tratamentului cu carbamazepina. Datorita dificultatii de a diferentia semnele precoce ale reactiilor cutanate grave de cele usoare si tranzitorii, pacientul trebuie supravegheat atent, avand in vedere intreruperea imediata a tratamentului in cazul agravarii reactiilor in timpul administrarii indelungate.

Carbamazepina trebuie administrata cu prudenta la pacientii cu convulsii mixte, care includ absente tipice sau atipice. In toate aceste situatii, carbamazepina poate agrava convulsiile. In cazul agravarii convulsiilor, administrarea carbamazepinei trebuie intrerupta.

Daca tratamentul cu carbamazepina trebuie intrerupt brusc, trecerea la un alt antiepileptic trebuie facuta sub protectia unui medicament adecvat (de exemplu: diazepam i.v., rectal sau fenitoina i.v.).

Carbamazepina poate declansa reactii de hipersensibilitate, incluzand reactii de hipersensibilitate multisistemica, care pot afecta: pielea, ficatul (incluzand canalele biliare intrahepatice), organele hematopoietice si sistemul limfatic sau alte organe.

Pot apare reactii de hipersensibilitate incrucisata intre carbamazepina si oxcarbazepina la aproximativ 25 – 30 % din pacienti.

Prezenta alelelor HLA-B* 1502 nu reprezinta un factor de risc pentru aparitia reactiilor cutanate mai putin severe asociate carbamazepinei, cum sunt sindromul de hipersensibilitate la anticonvulsivante sau eruptii cutanate usoare (eruptie maculopapulara).

De asemenea, pot sa apara reactii de hipersensibilitate incrucisata intre carbamazepina si fenitoina.

Exista raportari izolate legate de afectarea fertilitatii la barbati si/sau spermatogeneza anormala. O relatie cauzala legata de tratamentul cu carbamazepina nu a fost stabilita.

Datorita efectului inductor enzimatic, carbamazepina poate determina esecul tratamentului cu medicamente continand estrogen si/sau progesteron. Acest lucru determina esecul contraceptiei, recidiva simptomelor, sangerari de intrerupere sau sangerari in perioada intermenstruala.

Pacientelor care utilizeaza carbamazepina si necesita tratament contraceptiv oral trebuie sa li se administreze un medicament care contine minimum 50 μg estrogen sau sa se utilizeze suplimentar contraceptive nehormonale.

Desi corelatia intre doza si concentratia plasmatica a carbamazepinei si intre concentratia plasmatica si eficacitatea clinica sau tolerabilitate este destul de slaba, monitorizarea concentratiilor plasmatice poate fi totusi utila in urmatoarele cazuri:

- cresterea brusca si semnificativa a frecventei crizelor sau verificarea compliantei pacientului;

- in timpul sarcinii;

- la copii sau adolescenti;

- cand sunt suspectate tulburari de absorbtie;

- cand este suspectata toxicitatea in cazul asocierilor medicamentoase.

Carbamazepina se va administra numai dupa evaluarea atenta a raportului risc/beneficiu si sub stricta

monitorizare in cazul pacientilor cu antecedente de boli cardiace, hepatice sau renale, reactii adverse

hematologice la alte medicamente sau cazuri de intrerupere a tratamentului cu carbamazepina.

Se recomanda sa fie efectuate initial si ulterior periodic examenul complet de urina si determinari ale ureei.

Carbamazepina a demonstrat o usoara activitate anticolinergica; de aceea, pacientii cu tensiune intraoculara crescuta trebuie sa fie avertizati si sfatuiti in legatura cu posibilele complicatii. La pacientii cu glaucom trebuie controlata periodic tensiunea intraoculara.

Trebuie avuta in vedere posibilitatea activarii unei psihoze latente, iar in cazul pacientilor varstnici, aconfuziei sau agitatiei.

In cazul utilizarii carbamazepinei pentru prevenirea convulsiilor din sindromul de sevraj alcoolic, tratamentul este recomandat numai pacientilor spitalizati.

Trebuie cunoscut faptul ca reactiile adverse ale carbamazepinei care apar in cazul tratamentului simptomelor sindromului de sevraj alcoolic pot fi similare cu simptomele sevrajului sau pot fi confundate cu ele.

In cazul in care carbamazepina trebuie administrata in asociere cu litiu, pentru profilaxia tulburarilor bipolare, in conditiile eficacitatii reduse a litiului in monoterapie, trebuie avut in vedere, pentru a evita interactiunile nedorite, ca nu trebuie depasita o anumita concentratie plasmatica a carbamazepinei (8 micrograme/ml), astfel incat litemia sa fie mentinuta intr-un interval terapeutic mic (0,3-0,8 mval/l).

De regula, nu se recomanda intreruperea brusca a tratamentului cu carbamazepina, ci progresiv, concomitent cu inlocuirea cu un alt antiepileptic.

 

Interactiuni

Medicamente contraindicate


Saquinavir: risc de scadere a eficacitatii saquinavirului prin cresterea metabolizarii sale hepatice.

Voriconazol: risc de scadere a eficacitatii voriconazolului prin cresterea metabolizarii sale hepatice.

Citocromul P450 3A4 (CYP3A4) este principala enzima ce catalizeaza formarea metabolitului activ, 10,11-epoxid carbamazepina.

Administrarea concomitenta de carbamazepina cu inhibitori ai CYP3A4 poate determina o crestere a concentratiei plasmatice de carbamazepina, care ar putea determina reactii adverse.

Administrarea concomitenta cu inductori ai CYP3A4 poate creste viteza de metabolizare a carbamazepinei, ceea ce determina o potentiala scadere a concentratiei plasmatice de carbamazepina si a efectului terapeutic.

Similar, intreruperea unui inductor enzimatic al CYP3A4 poate reduce viteza de metabolizare a carbamazepinei determinand o crestere a concentratiilor plasmatice de carbamazepina.

Medicamente si alte substante care pot creste concentratia plasmatica a carbamazepinei

Izoniazida, verapamil, diltiazem, ritonavir, dextropropoxifen, viloxazina, fluoxetina, fluvoxamina, posibil cimetidina, acetazolamida, danazol, nicotinamida (la adulti, numai in doze mari), nefazodona, antibiotice macrolidice (de exemplu: eritromicina, claritromicina), azoli (de exemplu: itraconazol, ketoconazol, fluconazol), terfenadina, loratadina, suc de grapefruit, inhibitori de proteaza utilizati pentru tratamentul infectiei cu HIV (de exemplu, ritronavir). Deoarece cresterea concentratiei plasmatice a carbamazepinei poate determina reactii adverse (de exemplu, ameteli, somnolenta, ataxieataxie, diplopie), se recomanda ajustarea dozei si monitorizarea concentratiei plasmatice de carbamazepina.

Medicamente si alte substante care pot sa scada concentratia plasmatica a carbamazepinei

Fenobarbital, fenitoina, primidona sau teofilina, rifampicina, cisplatina sau doxorubicina si, desi datele

sunt partial contradictorii, posibil si clonazepam, acid valproic, oxcarbazepina. Meflochina

poate antagoniza efectul antiepileptic al carbamazepinei. S-a raportat ca acidul valproic si primidona cresc concentratiile plasmatice ale metabolitului activ, 10,11-epoxid carbamazepina. De aceea, doza de carbamazepina trebuie ajustata.

S-a raportat ca izotretinoinul modifica biodisponibilitatea si/sau clearance-ul carbamazepinei si al

10,11-epoxid carbamazepinei; de aceea, concentratiile plasmatice ale carbamazepinei trebuie

monitorizate.

Concentratiile plasmatice ale carbamazepinei pot fi reduse de administrarea concomitenta de preparate

vegetale continand sunatoare (Hypericum perforatum).

Efectul carbamazepinei asupra concentratiilor plasmatice ale altor medicamente administrate concomitent

Carbamazepina poate scadea concentratia plasmatica, diminua sau chiar aboli activitatea anumitor medicamente.

Dozele urmatoarelor medicamente ar putea necesita ajustari in functie de situatia clinica:

levotiroxina, clobazam, clonazepam, etosuximida, primidona, acid valproic, alprazolam, corticosteroizi (de exemplu: prednisolon, dexametazona), ciclosporina, digoxina, doxiciclina, derivati de dihidropiridina (de exemplu: felodipina, isradipina), indinavir, saquinavir, ritonavir, haloperidol, imipramina, metadona, tramadol, medicamente ce contin estrogeni si/sau progestageni (trebuie luate in considerare metode de contraceptie alternative, gestrinona, tibolona, toremifen, teofilina, anticoagulante orale (warfarina), lamotrigina, tiagabina, topiramat, antidepresive triciclice (de exemplu: imipramina, amitriptilina, nortriptilina, clomipramina), clozapina, oxcarbazepina, olanzapina, itraconazol si risperidona.

S-au raportat atat cresteri, cat si scaderi ale concentratiilor plasmatice ale fenitoinei induse de carbamazepina. In cazuri rare, concentratiile plasmatice ale mefenitoinului pot fi crescute de carbamazepina.

Asocieri care trebuie luate in considerare

Utilizarea concomitenta a carbamazepinei si paracetamolului poate reduce biodisponibilitatea paracetamolului (acetaminofenului).

S-a raportat ca utilizarea concomitenta a carbamazepinei si a izoniazidei determina cresterea hepatotoxicitatii induse de izoniazida.

Asocierea carbamazepinei si a litiului poate determina neurotoxicitate crescuta, chiar daca concentratiile plasmatice ale litiului sunt in limitele terapeutice.

Utilizarea concomitenta a carbamazepinei si metoclopramidei sau a carbamazepinei si neurolepticelor (haloperidol, tioridazina) poate duce la cresterea reactiilor adverse neurologice.

Deoarece carbamazepina este inrudita structural cu antidepresivele triciclice, administrarea acesteia nu este recomandata in asociere cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO); se recomanda ca la initierea tratamentului cu carbamazepina, administrarea de inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO) sa fie intrerupta de minimum 2 saptamani, daca starea clinica permite acest lucru.

Asocierea carbamazepinei cu unele diuretice (hidroclorotiazida, furosemida) poate determina hiponatremie simptomatica.

Carbamazepina poate antagoniza efectele curarizantelor antidepolarizante (de exemplu, pancuroniu); ar putea fi necesara o crestere a dozei acestora, iar pacientii trebuie monitorizati cu atentie avand in vedere posibilitatea recuperarii mai rapide din blocul neuromuscular.

Carbamazepina, ca si alte medicamente psihoactive, poate reduce tolerabilitatea la alcoolul etilic; prin urmare, se recomanda pacientilor sa nu consume alcool etilic in timpul tratamentului.

 

Sarcina si alaptarea

 

Sarcina


Femeile gravide care au epilepsie va trebui sa fie tratate cu deosebita atentie.

Carbamazepina poate afecta negativ fatul daca este administrata la femeia gravida.

Studii epidemiologice au demonstrat ca administrarea carbamazepinei la femeia gravida este asociata cu aparitia de malformatii congenitale la fat (inclusiv spina bifida). Pe de alta parte, se cunoaste ca epilepsia se asociaza cu risc de malformatii congenitale. De aceea, se recomanda administrarea carbamazepinei in timpul sarcinii (in special in primul trimestru), in doze cat mai mici posibil, dupa evaluarea riscului potential fetal/beneficiu terapeutic matern.

La femeile aflate la varsta fertila, carbamazepina trebuie prescrisa, cand este posibil, in monoterapie, deoarece incidenta anomaliilor congenitale la nou-nascutii mamelor tratate cu o asociere de antiepileptice este mai mare decat in cazul celor tratate cu un singur antiepileptic.

S-au raportat cateva cazuri de convulsii si/sau deprimare respiratorie la nou-nascut, asociate cuadministrarea de carbamazepina si alte tratamente antiepileptice concomitente, la mama. S-au raportat cateva cazuri de varsaturi, diaree si/sau scadere a apetitului alimentar la nou nascut, asociate cu utilizarea carbamazepinei de catre mama. Aceste reactii pot reprezenta un sindrom de abstinenta la nou-nascut.

Alaptare

Carbamazepina se excreta in lapte(aproximativ 25-60% din concentratia plasmatica). Trebuie evaluate avantajele alaptarii la san comparativ cu probabilitatea mica de aparitie a reactiilor adverse la sugar.

In timpul tratamentului cu carbamazepina alaptarea este posibila, cu conditia de a se supraveghea aparitia unor eventuale reactii adverse la sugar (de exemplu: somnolenta excesiva, reactii cutanate alergice).

Fertilitate

Foarte rar s-au raportat cazuri de afectare a fertilitatii masculine si/sau spermatogenezei.

 

Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Capacitatea pacientilor de a reactiona poate fi micsorata de carbamazepina, in special la inceputul tratamentului sau la ajustarea dozei, determinand ameteli sau somnolenta. Prin urmare, se recomanda prudenta in cazul conducerii de vehicule sau folosirii utilajelor.

 

Doze si mod de administrare

 

Ori de cate ori este posibil, inainte de a decide inceperea tratamentului, pacientii de origine Thai si chineza Han trebuie testati in vederea depistarii HLA-B* 1502, deoarece prezenta acestei alele este un indicator de risc crescut de aparitie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizarii carbamazepinei.

Tratamentul cu acest antiepileptic este individualizat.

Administrarea carbamazepinei se incepe gradat, cu o doza initiala mica, in priza unica, in functie de tipul si severitatea tabloului clinic. Ulterior, doza este crescuta lent pana la doza optima.

Doza terapeutica trebuie ajustata, in special in tratamentul asociat, prin determinarea concentratiilor plasmatice ale carbamazepinei si in functie de eficacitate clinica. Concentratia plasmatica eficace a carbamazepinei este cuprinsa intre 4 si 12 micrograme/ml.

Din cauza fenomenului de autoinductie enzimatica, este necesara ajustarea periodica a dozelor.

Comprimatele se administreaza oral in timpul meselor, cu o cantitate suficienta de lichid.

Daca medicul nu prescrie altfel, se recomanda urmatoarea posologie:

Epilepsie

Adulti si copii cu varsta peste 15 ani

Se recomanda initierea tratamentului cu 200 mg carbamazepina de 2 ori pe zi. Ulterior, doza se creste gradat, la intervale de o saptamana, cu pana la 200 mg carbamazepina pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim, care in general se observa la doza de 400 mg carbamazepina, de 2-3 ori pe zi (800-1200 mg).

La unii pacienti, doza eficace poate ajunge la 1600 mg sau chiar 2000 mg carbamazepina pe zi.

Doza de intretinere eficace este 800 – 1200 mg carbamazepina pe zi.

Pacientii varstnici

Datorita posibilei interactiuni cu alte medicamente, dozele de carbamazepina trebuie stabilite cu mare atentie la aceasta grupa de varsta.

Copii cu varsta cuprinsa intre 11-15 ani

Se recomanda initierea tratamentului cu 200 mg carbamazepina de 2 ori pe zi; doza se creste gradat, la intervale de o saptamana, cu pana la 200 mg carbamazepina pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim.

Doza zilnica maxima poate ajunge la 1000 mg carbamazepina.

Doza de intretinere eficace este 400-1000 mg carbamazepina pe zi.

Copii cu varsta cuprinsa intre 6-10 ani

Doza initiala este de 100 mg carbamazepina de 2 ori pe zi; doza se creste gradat, la intervale de o saptamana, cu pana la 100 mg pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim.

Doza zilnica maxima poate ajunge la 600 mg carbamazepina pe zi.

Doza de intretinere este de 400-600 mg carbamazepina pe zi.

Copii cu varsta sub 6 ani

Administrarea Carbepsil, comprimate nu este recomandata la copii cu varsta sub 6 ani, deoarece comprimatele nu sunt formulari adecvate pentru aceasta grupa de varsta.

InIn tratamentul epilepsiei, carbamazepina se poate folosi in monoterapie sau asociata cu alte antiepileptice. Cand carbamazepina este adaugata unui tratament antiepileptic existent, acest lucru trebuie realizat treptat, mentinand sau, daca este necesar, ajustand doza celorlalte antiepileptice.

Nevralgia de trigemen, nevralgia de glosofaringian

Doza initiala este de 200-400 mg carbamazepina pe zi (la pacientii varstnici 100 mg carbamazepina de 2 ori pe zi), administrata in 2 prize. Doza zilnica se creste gradat pana la remisiunea durerii, care, de regula, se produce la 200 mg carbamazepina de 3-4 ori pe zi.

In unele cazuri, pot fi necesare 1600 mg carbamazepina pe zi. Dupa remisiunea durerii, doza trebuie redusa treptat pana la doza de intretinere minima eficace.

Tratamentul crizelor maniacale si profilaxia tulburarilor bipolare in cazul pacientilor care nu raspund la tratamentul cu litiu

Doza initiala este de 200 – 400 mg carbamazepina pe zi, divizata in mai multe prize; doza se creste treptat pana la controlul adecvat al simptomatologiei sau pana la atingerea unei doze totale de 1600 mg pe zi, administrata in 1-2 prize. Doza de intretinere este de 400-600 mg carbamazepina pe zi, administrata in 2-3 prize.

Se recomanda precautie in cazul asocierii carbamazepinei cu litiu in tulburarile bipolare, deoarece aceasta asociere determina neurotoxicitate.

Prevenirea convulsiilor la pacientii cu sindrom de sevraj alcoolic

Doza medie este de 200 mg carbamazepina de 3 ori pe zi. In cazurile severe doza poate fi crescuta in primele zile (de exemplu, pana la 400 mg de 3 ori pe zi).

Asocierea medicamentului Carbepsil cu sedative sau hipnotice nu este recomandata.

Totusi, in functie de situatia clinica, carbamazepina poate fi asociata cu alte medicamente in tratamentul sindromului de sevraj alcoolic.

Concentratiile plasmatice de carbamazepina trebuie sa fie verificate periodic.

Neuropatia diabetica dureroasa

Doza initiala este de 200 – 400 mg carbamazepina pe zi, administrata in 2 prize. Ulterior, dozele se cresc gradat, pana la supresia durerii, de regula, pana la 200 mg carbamazepina de 4 ori pe zi. Dupa obtinerea efectului optim, dozele se reduc gradat, pana la doza minima eficace terapeutic.

 

Reactii adverse

 

Anumite tipuri de reactii adverse apar foarte frecvent sau frecvent, mai ales la inceputul tratamentului cu carbamazepina sau daca se administreaza doze initiale prea mari, precum si la varstnici, de exemplu, reactii adverse la nivelul sistemului nervos central (ameteli, cefalee, ataxie, somnolenta, fatigabilitate, diplopie); tulburari gastro-intestinale (greata, varsaturi), cat si reactii cutanate alergice.

Reactiile adverse legate de doza administrata se amelioreaza, de obicei, in cateva zile, fie in mod spontan, fie dupa reducerea tranzitorie a dozei. Reactiile adverse la nivelul sistemului nervos central (SNC) pot indica un supradozaj sau o fluctuatie semnificativa a concentratiilor plasmatice. In aceste cazuri se recomanda supravegherea concentratiilor plasmatice.

Reactiile adverse sunt clasificate dupa cum urmeaza: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si <1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100); rare (≥1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari hematologice si limfatice

Foarte frecvente: leucopenie.

Frecvente: eozinofilie, trombocitopenie.

Rare: leucocitoza, deficit de acid folic.

Foarte rare: agranulocitoza, anemie aplastica, anemie megaloblastica, pancitopenie, aplazie eritrocitara pura, porfirie acuta intermitenta, porfirie mixta hepatica, porfirie cutanata tardiva, reticulocitoza, posibil, anemie hemolitica.

Tulburari ale sistemului imunitar

Rare: tulburari de hipersensibilitate multisistemica insotite de febra, eruptie cutanata, vasculite, limfoadenopatie, tulburari asemanatoare limfomului, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepato-splenomegalie si modificari ale testelor functiei hepatice. Aceste manifestari apar in diferite asocieri. De asemenea, pot fi afectate si alte organe (de exemplu: plamani, rinichi, pancreas, miocard, colon).

Foarte rare: meningita aseptica, cu mioclonie si eozinofilie periferica; reactii anafilactice, edem angioneurotic.

Tratamentul trebuie intrerupt daca apar astfel de reactii de hipersensibilitate.

Tulburari endocrine

Frecvente: edeme, retentie hidrica, crestere in greutate, hiponatremie si reducerea osmolaritatii plasmei datorita unui efect de tip hormon antidiuretic, care a determinat in cazuri rare intoxicatie cu apa insotita de letargie, varsaturi, cefalee, confuzie mentala, tulburari neurologice.

Foarte rare: cresterea prolactinei cu sau fara manifestari clinice, cum sunt galactoreea, ginecomastia, modificari ale testelor functiei tiroidiene - scaderea L-tiroxinei (FT4, T4, T3) si cresterea TSH, de obicei fara manifestari clinice, tulburari ale metabolismului osos (scaderea calciului plasmatic si a 25-OH-colecalciferolului) determinand osteomalacie, cresterea concentratiilor plasmatice de colesterol, incluzand HDL colesterolul si trigliceridele.

Tulburari psihice

Rare: halucinatii (vizuale sau acustice), depresie, pierderea apetitului alimentar, agitatie, comportament agresiv, confuzie.

Foarte rare: tulburari ale gustului, activarea psihozelor.

Tulburari ale sistemului nervos

Foarte frecvente: ameteli, ataxie, somnolenta, fatigabilitate.

Frecvente: cefalee, diplopie, tulburari de acomodare (de exemplu incetosarea vederii).

Mai putin frecvente: miscari involuntare anormale (de exemplu tremor, asterixis, distonie, ticuri), nistagmus.

Rare: diskinezie orofaciala, tulburari oculomotorii, tulburari de vorbire (de exemplu dizartrie, vorbire neclara), tulburari coreoatetozice, neuropatie periferica, parestezii, slabiciune musculara si simptome paretice.

Foarte rare: tulburari de gust, sindrom neuroleptic malign.

Tulburari oculare

Foarte rare: cataracta, conjunctivita, glaucom.

Tulburari acustice si vestibulare

Foarte rare: tulburari de auz, cum sunt: tinitus, hiperacuzie, hipoacuzie, modificari in perceptia pozitiei.

Tulburari cardiace

Rare: tulburari ale conducerii.

Foarte rare: bradicardie, aritmie, bloc AV cu sincopa, insuficienta cardiaca congestiva.

Tulburari vasculare

Rare: hiper-sau hipotensiune arteriala.

Foarte rare: colaps, agravarea agravarea bolii coronariene ischemice, tromboflebita, tromboembolism.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Foarte rare: hipersensibiltate pulmonara caracterizata prin febra, dispnee, pneumonita sau pneumonie.

Tulburari gastro-intestinale

Foarte frecvente: greata, varsaturi.

Frecvente: xerostomie.

Mai putin frecvente: diaree, constipatie.

Rare: dureri abdominale.

Foarte rare: glosite, stomatite, pancreatite.

Tulburari hepatobiliare

Foarte frecvente: cresterea gamaglobulinei (datorita inductiei enzimatice hepatice), de obicei fara importanta clinica.

Frecvente: cresterea valorilor serice ale fosfatazei alcaline.

Mai putin frecvente: cresterea valorii serice a transaminazelor.

Rare: icter, hepatita colestatica de tip parenchimatos (hepatocelulara) sau mixt.

Foarte rare: hepatita granulomatoasa, insuficienta hepatica.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte frecvente: reactii alergice cutanate, urticarie care poate fi severa.

Mai putin frecvente: dermatita exfoliativa si eritrodermie.

Rare: sindrom eritematos asemanator lupusului eritematos, prurit.

Foarte rare: sindrom Stevens-Johnson, epidermoliza toxica, fotosensibilitate, eritem polimorf si nodular, modificari ale pigmentatiei cutanate, purpura, acnee, hiperhidroza, alopecie, hirsutism.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Foarte rare: artralgii, dureri musculare sau crampe.

Tulburari renale si ale cailor urinare

Foarte rare: nefrita interstitiala, insuficienta renala, disfunctie renala (de exemplu albuminurie, hematurie, oligurie si cresterea uremiei si azotemiei), mictiuni frecvente, retentie urinara.

Tulburari ale aparatul genital si sanului

Foarte rare: tulburari sexuale/impotenta, spermatogeneza anormala (cu scaderea numarului si/sau motilitatii spermatozoizilor).

Investigatii diagnostice

Foarte rare: hipogammaglobulinemie.

 

Pastrare
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi intre 15-25° C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.

Ambalaj
Cutie cu 2 blistere a 10 comprimate.
Nu există comentarii referitoare la acest produs.


Opinia dumneavoastră contează!

Site-ul Comenzi.FarmaciaTei.ro încearcă în permanență să păstreze acuratețea informațiilor prezentate. Totuși, este posibil ca informațiile prezentate pe această pagină să fie mai vechi sau inexacte, datorită schimbărilor efectuate de producător sau a altor condiții care nu stau în puterea noastră.
Așteptăm părerile și opiniile dumneavoastră pentru îmbunătățirea calității site-ului nostru!