Rahitismul (afecțiuni medicale)

Ce este rahitismul?

Rahitismul este o afectiune osoasa ce afecteaza copiii, provocand fragilitate osoasa, deformari osoase si uneori chiar fracturi osoase. 

Cine este mai expus riscului dea dezvolta rahitism?

Problemele legate de nutritie sau cele genetica sunt de obicei cauza rahitismului.

Rahitismul nutritional

• O serie de factori pot sa scada cantitatea de vitamina D pe care o poate produce organismul uman, prin urmare, contribuie la riscul de a dezvolta rahitism nutritional:

- Expunerea insuficienta la soare conduce la un nivel insuficient de vitamina D. Factorii care limiteaza expunerea la lumina solara includ: niveluri ridicate de poluare a aerului, utilizarea de protectie solara, climatul nordic, pielea naturala inchisa la culoare
- Dieta. Copiii din tarile care se confrunta cu saracie extrema dezvolta uneori rahitism din cauza unui regim alimentar deficitar. Lipsa varietatii alimentare sau a unei diete strict vegetariane poate contribui la rahitism.
- Aport insuficient de calciu
- Intoleranta la lactoza. Copiii care au intoleranta la lactoza sau care urmeaza diete care limiteaza consumul de lactate sunt expusi unui risc mai mare de rahitism.
- Alaptarea. Laptele matern contine o cantitate mica de vitamina D, de aceea rahitismul se poate dezvolta la bebelusii care sunt alaptati exclusiv la san pentru o perioada indelungata.

Rahitismul ereditar

Rahitismul hipofosfatemic, de exemplu, este o afectiune rara in care rinichii nu sunt capabili sa metabolizeze corect fosforul. Nivelurile scazute de fosfor in sange pot conduce la oase fragile si usor deformabile. 
Factorii genetici care afecteaza capacitatea organismului de a absorbi si utiliza calciul pot duce la rahitism, inclusiv cei care afecteaza functia hepatica, renala si intestinala.
De asemenea, exista mai multe boli genetice care interfereaza cu modul in care organismul absoarbe vitamina D. 

Factori de risc pentru rahitism 

Varsta
Rahitismul este cel mai frecvent la copiii cu varsta cuprinsa intre 6 si 36 de luni. In aceasta perioada, copiii experimenteaza de obicei o crestere rapida. 

Dieta
Persoanele vegetariene prezinta un risc mai mare de a dezvolta rahitism deoarece dieta acestora nu cuprinde lactate, peste si oua. De asemenea, persoanele cu intoleranta la lactoza prezinta un risc crescut de a dezvolta rahitism deoarece dieta acestora nu include lactate. Sugarii care sunt hraniti doar cu lapte matern pot avea deficienta de vitamina D. Laptele matern nu contine suficienta vitamina D pentru a preveni rahitismul.

Culoarea pielii
Copiii de origine africana prezinta cel mai mare risc de rahitism, deoarece au pielea inchisa la culoare si din acest motiv sintetizeaza mai putina vitamina D.

Climatul
Persoanele care locuiesc in locatii geografice cu mai putina lumina solara prezinta un risc mai mare de a dezvolta rahitism deoarece pot sintetizeaza mai putina vitamina D din cauza expunerii limitate la soare.

Care sunt simptomele rahitismului?

Simptomele generale ale rahitismului includ:
- durere sau sensibilitate la nivelul oaselor bratelor, picioarelor, pelvisului sau coloanei vertebrale
- crestere intarziata si statura mica
- fracturi osoase
- crampe musculare
- deformari ale dintilor, cum ar fi: intarzierea formarii dintilor, abcese, perforatii ale smaltului dentar, defecte ale structurii dintelui, numar crescut de carii, etc.
- deformari ale scheletului, inclusiv: craniu cu forma atipica, deformari ale picioarelor, deformari ale cutiei toracice, coloana vertebrala curbata, deformari pelvine.

Simptomele rahitismului la copii sunt:
- picioare care au o forma anormala (cel mai frecvent picioare arcuite cu genunchii apropiati)
- tumefiere la nivelul incheieturilor, genunchilor si gleznelor, deoarece capetele oaselor sunt mai mari decat in mod normal
- eruptie tardiva a dintilor si probleme ale smaltului dentar
- inchiderea intarziata a fontanelei 
- oase moi ale craniului 
- mers intarziat
- fracturi osoase dupa caderi minore sau traumatisme
Bebelusii si copiii cu rahitism sunt adesea morocanosi si iritabili, deoarece prezinta dureri osoase. Uneori, bebelusii cu rahitism pot avea simptome specifice hipocalcemiei, cum ar fi crampe musculare sau convulsii. Crizele de hipocalcemie apar mai ales la bebelusii care au mai putin de un an (dar pot aparea si la copiii mai mari).
Daca copilul prezinta semne de rahitism trebuie consultat medicul. Daca tulburarea nu este tratata in timpul perioadei de crestere a copilului, copilul poate dezvolta o statura foarte mica ca si adult. Deformarile pot deveni permanente, de asemenea, daca tulburarea nu este tratata.

Care pot fi complicatiile rahitismului?

Pe termen scurt, nivelurile extrem de scazute de calciu din sange pot duce la crampe, convulsii si la probleme respiratorii.
In cazurile severe, rahitismul nutritional pe termen lung, netratat, poate creste riscul de:
- fracturi osoase
- deformari osoase permanente
- probleme cardiace
- convulsii
- pneumonie
- invaliditate permanenta

Cum poate fi stabilit diagnosticul rahitismul?

Un medic poate diagnostica rahitismul verificand simptomele specifice precum defrmarile specifice ale scheletului osos. De asemenea, medicul poate chestiona pacientul sau parintele copilului in ceea ce priveste dieta si expunerea la soare.
Pentru a confirma diagnosticul, medicul poate recomanda:
- Teste de sange: Prin intermediul analizelor de sange, medicul poate identifica niveluri scazute de calciu, fosfor si vitamina D si niveluri ridicate de fosfataza alcalina. De asemenea, pot fi determinate nivelurile unor hormoni specifici care controleaza activitatea osoasa.
- Radiografii: Radiografiile pot evidentia pierderi ale masei osoase sau modificari ale structurii sau ale formei oaselor.
- Biopsie osoasa: Biopsia osoasa poate confirma rahitismul, dar medicii o utilizeaza rar.
- Teste genetice: Aceste teste se efectueaza in cazul rahitismului ereditar.

Cum poate fi tratat rahitismul?

Tratamentul pentru rahitism se concentreaza pe corectarea deficientelor care au condus la apritia acestuia. Daca copilul prezinta o deficienta de vitamina D, medicul poate recomanda marirea timpului de expunere la lumina soarelui, daca este posibil. De asemenea, va incuraja consumul de produse alimentare bogate in vitamina D, cum ar fi pestele, ficatul, laptele si ouale.
Suplimentele care contin calciu si vitamina D pot fi, de asemenea, folosite pentru a trata rahitismul. Dozarea trebuie sa fie neaparat stabilita de medic deoarece exista riscuri asociate unui nivel prea crescut de calciu sau de vitamina D.
Pentru rahitismul ereditar, este necesara o combinatie de suplimente care contin fosfor si niveluri ridicate ale unei forme speciale de vitamina D pentru a trata boala.
Medicul va monitoriza progresul copilului prin intermediul radiografiilor si al analizelor de sange.
Pentru unele cazuri de deformari ale picioarelor sau ale coloanei vertebrale, medicul poate recomanda un sistem de pozitionare corecta a oaselor corpului pe masura ce acestea cresc. Deformarile scheletice mai severe ar putea necesita interventii chirurgicale.
Majoritatea cazurilor de rahitism (in special rahitismul nutritional) sunt vindecabile atunci cand sunt tratate si diagnosticate la debut. In cele mai multe cazuri, modificarile dietei, suplimentele alimentare si cresterea expunerii la soare sunt suficiente pentru a vindeca rahitismul.

Cum poate fi prevenit rahitismul?

Rahitismul nutritional poate fi prevenit printr-un aport nutritional adecvat de calciu si de vitamina D.

Aportul de calciu

Calciul se gaseste in multe alimente, iar o dieta care contine lactate si alte alimente bogate in calciu poate furniza doza zilnica recomandata de calciu. Sugarii au nevoie de aproximativ 400 mg de calciu zilnic si un adolescent in perioada de crestere rapida ar putea avea nevoie de 1.500 pana la 2.000 mg de calciu zilnic. 
Copiii cu intoleranta la lactoza, sau copiii care nu mananca lactate, pot administra suplimente de calciu sub forma lichida sau sub forma de tablete. Dozele mari de calciu nu trebuie administrate integral si nefractionate, deoarece corpul nu poate absorbi mai mult de aproximativ 500 mg la un moment dat. 

Vitamina D

Vitamina D, spre deosebire de calciu, nu se gaseste in foarte multe surse alimentare.
Pestele gras, cum ar fi somonul, macroul si tonul, sunt cele mai bune surse alimentare de vitamina D. Alimentele fortificate furnizeaza, de asemenea, o cantitate mare de vitaminei D.
Recomandarile generale pentru aportul de vitamina D includ:

- Sugarii. Conform ghidurilor Academiei Americane de Pediatrie se recomanda ca toti sugarii si copiii, inclusiv adolescentii, sa beneficieze de un aport zilnic minim de 400 UI de Vitamina D imediat dupa nastere.
- Femeile insarcinate. Femeile insarcinate ar trebui sa beneficieze de un aport de cel putin 600 UI de vitamina D pe zi. Cu toate acestea, medicul poate recomanda doze mai mari de vitamina D, cat si calciu. 
- Mamele care alapteaza. Mamele care alapteaza ar trebui sa beneficieze de un aport de 4.000 UI de vitamina D zilnic pentru a creste cantitatea de vitamina D din laptele lor matern.
- Copii mai mari. Cercetarile sugereaza ca adolescentii si copiii mai mari ar trebui sa beneficieze de un aport de 600 UI pana la 1.500 UI de vitamina D in fiecare zi. 

Se recomanda includerea in dieta copiilor a alimentelor bogate in vitamina D in dieta lor, inclusiv a somonului, a uleiului de peste si a oualor.

Bibliografie:

Rickets, Mayo clinici official website
Rickets, Cleveland Clinic official website
What is rickets?, Healthline official website
What to Know About Rickets, WebMD official website
Rickets, OrthoInfo official website
Everything you need to know about rickets, Medical News Today official website
Rickets, Medline Plus official website
Rickets, The Royal Children's Hospital Melbourne official website

Autor: Farmacist Marza Andreea Simona