Definitie:
Urticaria este definita ca grup heterogen de afectiuni/conditii cu caracteristica distincta, leziune urticariana, cu edem (acumulare abundenta de lichid seroalbuminos in tesutul intercelular) si vasodilatatie in dermul superficial, papula, de dimensiuni variabile, inconjurata de eritem (inrosire a pielii, difuza sau localizata, produsa prin congestia capilarelor si care dispare momentan la compresie) reflex, asociata cu prurit (senzatie particulara, specifica organului cutanat, care determina necesitatea imperioasa de grataj) si uneori senzatie de arsura si care se asociaza uneori cu angioedem (edem ce afecteaza dermul profund si tesutul subcutanat). Papula urticariana apare rapid si se remite in 1-24 de ore fara leziuni reziduale.
- Urticaria acuta-Urticaria cu o durata de evolutie sub 6 saptamani.
- Urticaria cronica-Urticaria cu o durata de evolutie peste 6 saptamani.
- Urticaria fizica-forma particulara de urticarie declansata de agenti fizici (frig, caldura, UV, apa, presiune, vibratii, exercitiu fizic etc).
- Urticarie vasculitica-forma particulara de urticarie in care leziunile sunt papule palpabile si purpurice fixe, persistente peste 24 de ore.
- Urticarie de contact-Urticarie ce apare ca reactie alergica la contactul cutanat cu o anumita substanta.
Cauze:
In aparitia urticariei, orice cale de expunere (contact direct, ingestie, inhalare, cale intravenoasa) poate fi implicata.
La aparitia urticariei pot participa mecanisme alergice sau nonalergice. Leziunile sunt datorate eliberarii de histamina si alti compusi din mastocite si bazofile. Acesti compusi vor determina extravazarea de fluide in derm cu aparitia edemului.
Histamina este mediatorul-cheie, responsabil de multe din trasaturile clinice si histologice din urticarie. Prin legare de receptorii specifici - H1 si H2 - prezenti pe numeroase celule, histamina isi poate exercita efectele specifice.
Simptome:
Principalele 3 trasaturi ale leziunii urticariene au ca substrat patogenic :
- edemul - transudarea plasmei datorita permeabilitatii vasculare crescute.
- eritemul (roseata sub forma de pete) - vasodilatatia rezultata prin stimulare structurilor nervoase cutanate si eliberarea de mediatori neurali.
- pruritul (mancarime) - stimularea terminatiilor nervoase libere de catre mediatorii chimici.
Diagnostic:
Diagnosticul de urticarie acuta este de regula facil, aspectul clinic fiind in majoritatea cazurilor foarte sugestiv.
Anamneza, istoricul sunt foarte importante si vor urmari in detaliu posibilele cauze alergice sau nonalergice de urticarie.
Nu sunt necesare teste de laborator; acestea sunt utile doar cand se suspecteaza o cauza interna sau cand exista o afectiune cronica.
Testele cutanate alergologice au o valoare limitata si se efectueaza doar in cazuri particulare, intotdeauna in afara episodului urticarian si in absenta medicatiei antialergice. Nu se recomanda investigarea alergologica de rutina cu o baterie larga de teste de screening.
Biopsia cutanata nu este o practica de rutina. Ea va fi luata in considerare doar in urticaria acuta ce nu raspunde la tratament si in urticaria cu trasaturi atipice (vasculitica, buloasa etc).
Tratament:
Majoritatea cazurilor de urticarie acuta raspund la farmacoterapie. Principala clasa de medicamente folosite e reprezentata de antihistaminicele H1. Acestea blocheaza recetorii H1 de pe suprafata celulelor tinta pentru histamina si asigura astfel controlul pruritului si diminuarea gradului de discomfort al pacientului cu urticarie.
Actioneaza optim daca sunt administrate dupa un regim regulat, pe toata perioada recomandata de tratament (de regula 10 zile) si nu se recomanda administrarea lor doar la nevoie.
Medicul poate apela la antihistaminice H1 de prima generatie (de exemplu, difenhidramina, hidoxizin, clorfeniramin, ciproheptadina) sau de generatia a doua (de exemplu, loratadina, desloratadina, fexofenadina, cetirizina, levocetirizina). Toate antihistaminicele prezinta reactii adverse si nu exista un antihistaminic care sa functioneze pentru toata lumea. Alegerea antihistaminicului se bazeaza pe necesitatile pacientului si pe toleranta sa la un anumit antihistaminic dar, si pe experienta medicului curant.
Medicul poate recurge la combinatii de antihistaminice H1 de generatii diferite, la asocierea de antihistaminice H1 cu antihistaminice H2 (cimetidina, ranitidina).
Unele urticarii nu raspund la antihistaminice, in aparitia leziunilor cutanate fiind implicati probabil alti mediatori. In aceste cazuri poate fii necesara o terapie cortizonica (prednison sau metilprednisolon) de scurta durata (5 - 7 zile); aceste tratamente scurte nu se asociaza cu complicatii sau sechele pe termen lung.
Cazurile severe de angioedem sau soc anafilactic se trateaza injectabil de urgenta cu adrenalina, hidrocortizon si antihistaminice.
Urticaria acuta ce nu raspunde la tratamentele clasice, standard, necesita investigatii detaliate si tratamente particulare (cu diversi agenti antiinflamatori si imunomodulatori).
Terapiile alternative si complementare nu au fost inca evaluate corespunzator si, din acest motiv, nu sunt recomandate.
Tratamentul topic are o valoare limitata. Se poate recurge la comprese cu apa rece, aplicatii de lotiuni/mixturi antipruriginoase pe baza de mentol, calamine etc, eventual dermatocorticoizi slabi in mixtura sau lotiune; antihistaminicele de uz topic nu sunt recomandate fiind, ineficiente si, chiar sensibilizante.
Majoritatea cazurilor de urticarie acuta ca si cele de urticarie cronica necomplicate pot fii bine controlate de medicul de medicina generala sau de medicul de familie.
Daca se suspecteaza un agent declansator alergic dar acesta este dificil de identificat, se recomanda prezentarea la medicul specialist alergolog.
Daca eliminarea triggerului nu conduce la rezolutia leziunilor sau pacientul nu raspunde la antihistaminice H1, se recomanda prezentarea la medicul specialist dermatolog sau alergolog. In aceste situatii pot fii necesare o serie de analize si, mai multe vizite de control pentru a aprecia evolutia urticariei si raspunsul la tratament.
Angioedemul si reactiile anafilactice sunt urgente medicale si, orice pacient ce dezvolta asemenea manifestari trebuie sa se prezinte in cel mai scurt timp la spital!
Bibliografie:
Dr. Adriana Mihaela Tudose – medic primar Alergologie şi Imunologie Clinică, doctor în medicină, Ambulatoriul integrat al Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”, Cabinetul de Alergologie, Vocea medicului specialist – Urticaria – provocare terapeutică
Dr. Alina Crisan, Medic specialist Dermatologie-venerologie, Doctor in stiinte medicale, Urticaria acuta-tratament, cauze, diagnostic, Centrul Medical de Tratament "Dr. Victor Babes"
Favorite
Cosul meu
Cumpara 
