Definitie:
Antiaritmicele sunt medicamente care previn si trateaza un ritm cardiac prea rapid sau neregulat, cunoscut si sub denumirea de aritmie. Aritmia implica o problema a sistemului electric al inimii. Inima poate bate prea rapid, prea incet sau neregulat. Antiaritmicele trateaza ritmurile cardiace anormale, inclusiv fibrilatia atriala, flutterul atrial, tahicardia ventriculara sau fibrilatia ventriculara.
Indicatii terapeutice si actiune farmacologica:
Medicamentele antiaritmice sunt clasificate conform sistemului de clasificare Vaughan-Williams (VW). Sistemul clasifica medicamentele in functie de mecanismul principal de actiune, desi mai multi agenti pastreaza proprietati din mai multe clase. Clasificarea VW se imparte in patru categorii principale, unele referinte adaugand si o a cincea categorie.
Clasa I: chinidina, procainamida si disopiramida
- Provoaca blocarea moderata a canalelor rapide de sodiu
- Utilizarea este limitata datorita potentialului pro-aritmic.
Chinidina este utilizata la pacientii selectati cu sindrom Brugada ca alternativa la plasarea defibrilatorului cardiovertor implantabil. Tratamentul cu chinidina poate fi util la pacientii cu sindrom QT scurt si aritmii ventriculare recurente.
Terapia cu chinidina poate reduce numarul de socuri la pacientii cu sindrom QT scurt care au fost supusi plasarii defibrilatorului cardiovertor implantabil.
Disopiramida este inca utilizata ocazional in cardiomiopatia obstructiva hipertrofica, in special ca o combinatie cu beta-blocante sau verapamil pentru a trata simptome precum angina pectorala sau dispneea la pacientii cu cardiomiopatia obstructiva hipertrofica care nu raspund la beta-blocante sau verapamil in monoterapie.
Procainamida poate fi un agent valoros pentru a ajuta la demascarea si diagnosticarea sindromului Brugada la pacientii suspectati de sindrom Brugada, dar fara un diagnostic definitiv. Procainamida este un agent recomandat pentru restabilirea ritmului sinusal la pacientii cu Wolff-Parkinson-White la care fibrilatia atriala apare fara instabilitate hemodinamica in asociere cu un complex QRS larg sau cu un raspuns ventricular preexcitat rapid. De asemenea, poate fi util in incercarea de a opri tahicardia ventriculara si aritmia.
Clasa Ib: lidocaina si mexiletina
- Provoaca un grad usor de blocare a canalelor de sodiu
Aceste medicamente scurteaza intervalul QTc, sunt utilizate numai pentru aritmie ventriculara, in special aritmie ventriculara post-infarct miocardic si nu sunt utile pentru aritmiile atriale.
Clasa Ic: flecainida sau propafenona
- provoaca un grad marcat de blocaj de sodiu si nici un efect asupra intervalului QT.
Aceste medicamente sunt rezonabile pentru managementul continuu la pacientii fara boala cardiaca structurala sau boala cardiaca ischemica care au tahicardie supraventriculara simptomatica si nu sunt candidati pentru sau prefera sa nu fie supusi ablatiei cu cateter.
Clasa II: beta-blocante - sotalol, acebutolol, atenolol, bisoprolol, metoprolol, nadolol si propranolol.
Beta-blocantele sunt indicate pentru controlul frecventei la pacientii cu fibrilatie atriala paroxistica, persistenta sau permanenta si flutter atrial.
Beta-blocantele orale sunt utile pentru managementul continuu la pacientii cu tahicardie supraventriculara simptomatica.
Beta-blocantele sunt adesea terapie antiaritmica de prima linie datorita profilului lor de siguranta excelent si eficacitatii in tratarea aritmiilor ventriculare.
Clasa III: amiodarona, dronedarona, dofetilida, sotalol, ibutilida
- Blocantii canalelor de potasiu scad efluxul de potasiu din celula si prelungesc intervalul QTc.
Amiodarona exercita proprietati simpaticolitice, scad conducerea atrio-ventriculara si in nodului sinusal.
Acest medicament este recomandat la pacientii cu fibrilatie atriala pentru a mentine ritmul sinusal, in special la pacientii cu disfunctie sistolica a ventriculului stang.
Amiodarona este cel mai frecvent medicament antiaritmic utilizat pentru suprimarea aritmiei ventriculare. La pacientii cu aritmie ventriculara persistenta instabila hemodinamic dupa defibrilare, amiodarona este administrata intravenos pentru a obtine un ritm stabil. Si-a demonstrat eficacitate in suprimarea aritmiei ventriculare la pacientii cu boala cardiaca ischemica cu tratament cu beta-blocante in curs.
Dronedarona reduce rata de spitalizare pentru fibrilatie atriala la pacientii cu ritm sinusal si antecedente de fibrilatii atriale nepermanente. Nu se utilizeaza in fibrilatie atriala permanenta. Potrivit analizei FDA, dubleaza rata deceselor cardiovasculare, accident vascular cerebral si insuficienta cardiaca la astfel de pacienti.
Dofetilida este utilizata numai pentru aritmii atriale. Dofetilida orala este utila pentru cardioversia farmacologica acuta la pacientii cu fibrilatie atriala sau flutter atrial.
Sotalolul impartaseste efectele clasei II si III, beta-blocantelor necardioselective si blocantelor canalelor de potasiu. Prin urmare, medicii il pot folosi pentru a trata atat aritmiile ventriculare, cat si cele supraventriculare. Nu este eficient pentru conversia fibrilatiei atriale in ritm sinusal, dar poate fi utilizat pentru a preveni fibrilatia atriala recurenta. Sotalolul si-a aratat, de asemenea, eficacitatea in suprimarea aritmiilor ventriculare.
Ibutilida este indicata numai pentru FA sau flutter atrial.
Clasa IV: diltiazem, verapamil
- Blocantele canalelor de calciu non-dihidropiridine (diltiazem, verapamil) scad viteza de conducere si incetinesc conducerea prin nodul AV. Sunt utile pentru controlul frecventei ventriculare in fibrilatie atriala acuta si cronica si flutterul atrial. Diltiazem si verapamil sunt optiuni in tratamentul acut al pacientilor stabili hemodinamic cu tahicardie supraventriculara, tahicardii atriale focale si multifocale.
Alte medicamente antiaritmice
Adenozina este utila pentru diagnosticarea si eradicarea tahicardieie supraventriculare din cauza tahicardiei cu reintrare nodala atrioventriculara sau a tahicardiei atrioventriculare cu reintrare ortodromica.
Adenozina poate fi utilizata si pentru diagnostic.
Adenozina ajuta la demascarea flutterului atrial sau a tahicardiei atriale .
Digoxina - Desi digoxina nu este de obicei terapia de prima linie pentru controlul frecventei ventriculare la pacientii cu fibrilatie atriala, o combinatie de digoxina si beta-blocante/sau blocante ale canalelor de calciu non-dihidropiridine este o optiune rezonabila de control al frecventei la pacientii cu fibrilatie atriala si insuficienta cardiaca.
In clasificarea revizuita, Clasele originale Vaughan Williams I pana la IV sunt mentinute, dar aceste clasificari sunt subcategorizate datorita evolutiilor recente.
In noua clasificare apare :
- Ivabradina - Blocant al canalelor HCN indicata in angina pectorala stabila si insuficienta cardiaca cronica cu frecventa cardiaca mai mare sau egala cu 70 bpm
Mecanism de actiune:
In general, antiaritmicele reseteaza inima la un ritm normal sau previn episoadele de aritmie. Actioneaza asupra diferitelor canale electrice ale inimii in functie de tipul de aritmie si de cauza acesteia.
Clasa I, blocante ale canalelor de sodiu: Aceste medicamente impiedica trecerea sodiului prin membranele celulare. Acest lucru poate incetini impulsurile electrice in muschiul inimii. Exemplele includ disopiramida, flecainida, mexiletina, propafenona si chinidina.
Clasa II, beta-blocante: Aceste medicamente incetinesc ritmul cardiac, adesea prin blocarea hormonilor precum adrenalina.
Clasa III, blocante ale canalelor de potasiu: Aceste medicamente impiedica potasiul sa treaca prin membranele celulare. Acest lucru poate incetini impulsurile electrice din toate celulele inimii. Exemplele includ amiodarona, bretilium, dofetilida, dronedarona, ibutilida si sotalol.
Clasa IV, blocante nondihidropiridine ale canalelor de calciu: Aceste medicamente blocheaza canalele de calciu din muschiul inimii. Acest lucru poate scadea ritmul cardiac si contractiile. Exemplele includ diltiazem si verapamil.
Alte medicamente antiaritmice care nu sunt incluse in sistemul de clasificare VW includ:
Adenozina: Acest medicament poate bloca sau incetini impulsurile electrice la nodul atrioventricular, intre camerele superioare si inferioare ale inimii.
Digoxina: Acest medicament poate incetini ritmul cardiac si creste contractilitatea inimii.
Reactii adverse:
In primul rand, majoritatea antiaritmicelor au un anumit grad de potential proaritmic. De exemplu, blocantii canalelor de sodiu din clasa Ia (chinidina, procainamida si disopiramida) prelungesc in mod eficient intervalul QTc si cresc astfel riscul de tahicardie ventriculara (torsada varfurilor).
Alte efecte secundare ale antiaritmicelor de clasa sunt specifice fiecarei substante in parte. Procainamida poate induce lupus eritematos, reversibil dupa intreruperea medicamentului defectuos.
Un efect advers cauzat de tratamentul cu chinina se numeste chinonism si include greata, ameteli, dureri de cap, tinitus si modificari vizuale.
Disopiramida are un efect anticolinergic si cauzeaza multe efecte secundare adverse, cum ar fi piele inrosita si uscata, sete, hipertermie, midriaza, confuzie, agitatie si retentie urinara. Datorita efectelor aritmogene, unele antiaritmice de clasa I sunt contraindicate la pacienti postinfarct miocardic.
Terapia cu beta-blocante poate avea efecte secundare cardiovasculare, cum ar fi bradicardie si bloc atrio-ventricular. Efectele secundare noncardiace ale beta-blocantelor includ exacerbarea astmului si BPOC, letargia si dislipidemia.
Toti blocantii canalelor de potasiu prelungesc unda T de pe ECG .
Drodenadrone nu este destinata utilizarii la pacienti cu insuficienta cardiaca severa sau insuficienta cardiaca decompensata sau cazuri de fibrilatie atriala permanenta, conform datelor de siguranta extrase din opt studii clinice.
Efectele secundare ale amiodaronei sunt cuprinzatoare si includ microdepozite corneene de amiodarona, hipotiroidism, hipertiroidism, fibroza pulmonara, valori crescute ale testelor functiei hepatice, greata si miopatie.
Verapamilul poate provoca efecte nedorite, cum ar fi bloc atrio-ventricular, bradicardie si constipatie.
Cele mai frecvent raportate efecte secundare ale diltiazemului sunt durerile de cap, ametelile si edemul.
Efectele adverse minore ale adenozinei includ inrosirea fetei, senzatia de moarte iminenta si transpiratia, care sunt de obicei tranzitorii din cauza timpului de injumatatire scurt al medicamentului. Efectele secundare mai severe includ hipotensiune arteriala, durere in piept, bloc atrio-ventricular si asistolie. Este contraindicata la pacientii astmatici.
Tahicardia atriala cu bloc atrio-ventricular este aritmia specifica pentru toxicitatea digoxinei. Toxicitatea digoxinei este caracterizata prin greata, varsaturi, dureri abdominale, oboseala, confuzie si modificari ale vederii culorilor.
O metaanaliza recenta a raportat ca terapia cu ivabradina a fost asociata cu o incidenta crescuta a fibrilatiei atriale, iar efectul a fost observat mai mult la pacientii cu FEVS >40% ( FEVS= fractia de ejectie a ventricului stang). De asemenea, au fost evidentiate tulburari de vedere si bradicardie asimptomatica.
Contraindicatii:
Amiodarona, unul dintre cele mai frecvent utilizate medicamente antiaritmice, are advertismente pentru toxicitate pulmonara, hepatica si cardiaca. Amiodarona este contraindicata in socul cardiogen, sindromul sinusal, blocul atrioventricular de gradul doi sau trei si hipersensibilitatea cunoscuta la amiodarona sau iod.
Ivabradina este contraindicata in insuficienta hepatica severa, bradicardie semnificativa, sindrom de sinus bolnav, bloc sinoatrial si insuficienta cardiaca acuta decompensata. Lidocaina este contraindicata la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la anestezice de tip amida.
Procainamida este contraindicata in blocul cardiac complet, hipersensibilitatea idiosincratica si diagnosticul stabilit de lupus eritematos sistemic.
Chinidina este contraindicata la pacientii cu antecedente de trombocitopenie imuna la pacientii cu bloc atrio-ventricular complet al caror ritm cardiac este dependent de un stimulator cardiac.
In mod similar, mexiletina este contraindicata la pacientii cu soc cardiogen sau bloc atrio-ventricular de gradul II sau III fara stimulator cardiac functional. Propafenona prezinta o avertizare pentru proaritmic la pacientii cu boala cardiaca structurala. Propafenona este, de asemenea, contraindicata in socul cardiogen, sindromul nodului sinusal bolnav/bloc atrio-ventricular fara stimulator cardiac artificial si sindromul Brugada.
Beta-blocantele neselective sunt contraindicate in astmul bronsic, bradicardia sinusala si blocul atrio-ventricular mai mare decat gradul I, socul cardiogen si insuficienta cardiaca acuta decompensata. In plus, exista riscul de exacerbare a bolii cardiace ischemice dupa retragerea brusca a beta-blocantelor. Metoprololul este contraindicat la pacientii cu bradicardie, insuficienta cardiaca decompensata si bloc cardiac de gradul doi si trei. Esmololul este contraindicat la pacientii cu bradicardie sinusala severa, insuficienta cardiaca decompensata, soc cardiogen, bloc atrio-ventricular de gradul II sau III si reactii de hipersensibilitate.
Bibliografie:
Gregory S. King; Amandeep Goyal; Yulia Grigorova; Muhammad F. Hashmi, Antiarrhythmic Medications, Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan, National Librry of Medicine official website
What are Antiarrhythmics?, Cleveland Clinic official website
Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de Farmacologie, Editia I
Barbara G. Wells, Terry L. Schwinghammer, Joseph T. DiPiro, Cecily V. DiPiro, Manual de Farmacoterapie, Editia a X-a, Editura Prior, 2019
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona
Favorite
Cosul meu
Cumpara 
