Antibiotice cu spectru larg- Tetracicline (grupa medicament)

Definitie:

Tetraciclinele (tetraciclina, doxiciclina, minociclina, tigeciclina) sunt o clasa de medicamente utilizate pentru gestionarea si tratarea diferitelor infectii bacteriene. Tetraciclinele sunt considerate antibiotice cu spectru larg.

Reprezentanti:

Tetraciclinele naturale din aceasta clasa sunt: tetraciclina, clortetraciclina, oxitetraciclina si demeclociclina.
Tetraciclinele semisintetice sunt: limeciclina, metaciclina, minociclina, rolitetraciclina si doxiciclina. 
Exista un agent de subclasa de glicilciclina numit tigeciclina.
Exista si o clasa de tetracicline mai noi care include ervaciclina, sareciclina si omadaciclina.

Indicatii terapeutice:

Tetraciclinele sunt o clasa de antibiotice cu spectru larg utilizate in managementul si tratamentul unei varietati de boli infectioase.
Spectrul acestora acopera Borrelia recurrentis, Mycobacterium marinum, Mycoplasma pneumoniae, Staphylococcus aureus (inclusiv S. aureus rezistent la meticilina [MRSA]), Vibrio vulnificus si enterococ rezistent la vancomicina (VRE). Profilaxia meningococica este de asemenea realizabila cu ajutorul tetraciclinelor.
Aceste medicamente pot trata infectiile rickettsiale, ehrlichioza, anaplasmoza, leptospiroza, amebiaza, actinomicoza, nocardioza, bruceloza, melioidoza, tularemia, infectiile cu Chlamydia, boala inflamatorie pelvina, sifilisul, diareea calatorului, boala precoce, boala Lyme, boala legionara, acneea. 
Alte indicatii ale tetraciclinelor includ rozaceea, dermatozele buloase, sarcoidoza, sarcomul Kaposi, pioderma gangrenosum, hidradenita supurativa, sindromul Sweet, deficitul de a1-antitripsina, paniculita, pitiriazisul lichenoid cronic, poliartrita reumatoida, boala sclerodermatica si cardiovasculara (cancer abdominal si aneurodermatic). infarct miocardic acut).
Utilizarea off-label a tetraciclinelor include eradicarea Helicobacter pylori, malaria si parodontoza.

Mecanism de actiune:

Sinteza proteinelor este o cerinta esentiala a oricarei celule. Aceasta implica utilizarea ribozomilor, a caror sarcina este sa traduca un cod ARNm in proteine functionale. La eucariote, acest lucru se intampla pe ribozomii cu subunitatile 40S si 60S. La procariote, cum ar fi bacteriile, sinteza proteinelor are loc folosind ribozomi cu subunitatile 30S si 50S. In aceste locuri, ARN-ul de transfer al ribozomului (ARNt), care este incarcat cu un aminoacid, se leaga de matrita ARNm. Legarea ulterioara a fiecarui ARNt incarcat cu un aminoacid contribuie la formarea si alungirea proteinelor celulare. Tetraciclinele inhiba in mod specific subunitatea ribozomala 30S, impiedicand legarea aminoacil-ARNt la situsul acceptor al complexului ARNm-ribozom. Cand acest proces se opreste, o celula nu mai poate mentine functionarea corecta si nu va mai putea sa creasca sau sa se reproduca in continuare. Acest tip de afectare explica efectul bacteriostatic al tetraciclinelor.

Efecte adverse:

Tetraciclinele pot provoca frecvent tulburari gastro-intestinale, inclusiv disconfort abdominal, dureri epigastrice, greata, varsaturi si anorexie. 
In timpul tratamentului cu tetracicline, la copii pot aparea decolorarea dintilor si inhibarea cresterii osoase.
Unii pacienti prezinta fotosensibilitate, care se poate manifesta ca o eruptie rosie sau veziculara pe piele. 
Mai rar, tetraciclinele pot provoca hepatotoxicitate si pot exacerba insuficienta renala preexistenta. In plus, au existat rapoarte de ulceratii esofagiene si stricturi de la utilizarea tetraciclinei, care pot fi de obicei evitate prin administrarea medicamentelor cu o cantitate de apa adecvata si mentinerea in pozitie verticala a corpului dupa administrare. 
Hipertensiunea intercraniana se poate corela uneori cu administrarea tetraciclinei.
Toate antibioticele au implicatii in dezvoltarea diareei asociate cu Clostridium difficile, inclusiv clasa de antibiotice tetracicline.

Contraindicatii:

Tetraciclinele sunt contraindicate in sarcina din cauza riscului de hepatotoxicitate la mama, a potentialului de decolorare permanenta a dintii la fat (in galben sau maro), precum si afectarea cresterii oaselor lungi fetale.
Utilizarea tetraciclinei este, de asemenea, asociata cu decolorarea dintilor la copiii cu varsta sub opt ani. Prin urmare, ar trebui evitate la copii si adolescenti sub aceasta varsta.
Tetraciclinele ar trebui evitate la pacientii cu insuficienta renala, deoarece excretia medicamentului se face in principal pe cale renala. Daca tetraciclinele trebuie utilizate la acest grup de pacienti, fie trebuie redusa doza, fie trebuie prelungit intervalul dintre doze.
Tetraciclinele trec in laptele matern, dar se pare ca o cantitatea semnificativa de calciu din laptele matern chelateaza medicamentul si limiteaza disponibilitatea acestuia pentru sugar.

Bibliografie:

Mollie C. Shutter; Hossein Akhondi, Tetracycline, Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan, National Library of Medicine official website

Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de Farmacologie, Editia I

Barbara G. Wells, Terry L. Schwinghammer, Joseph T. DiPiro, Cecily V. DiPiro, Manual de Farmacoterapie, Editia a X-a, Editura Prior, 2019

Autor: Farmacist Marza Andreea Simona

Momentan, nu exista nici un produs disponibil.