Definitie:
Anticonvulsivantele sau antiepilepticele sunt o categorie de medicamente utilizate pentru prevenirea sau tratarea convulsiilor prin controlul activitatii electrice anormale din creier utilizand diverse mecanisme de actiune. Antiepilepticele sunt utilizate pentru a trata epilepsia si alte tulburari convulsive.
Indicatii terapeutice:
Strategia principala in tratamentul convulsiilor este abordarea medicamentoasa.
Anumite medicamente pentru convulsii au fost utilizate out of label si pentru alte indicatii, insa fara a se limita la acestea:
- Anxiolitice: pregabalin, clonazepam, clobazam
- Ameliorarea migrenelor: zonisamida, acid valproic, topiramat
- Stabilizator al dispozitiei afective: acid valproic, lamotrigina, carbamazepina
- Ameliorarea durerii neuropatice: pregabalin, gabapentin, carbamazepina
- Scadere in greutate: Zonisamida, topiramat
- Agent antiparkinsonian: zonisamida
Mecanism de actiune
Exista o varietate de mecanisme de actiune, iar unele antiepileptice au mecanisme multiple de actiune.
Unele anticonvulsivante actioneaza asupra canalelor de sodiu fie prin blocarea lor (fenitoina, carbamazepina), fie prin inactivarea lor lenta (lacosamida).
Altele actioneaza asupra canalelor de calciu prin blocarea canalelor de calciu de tip T (etosuximida, acid valproic) sau a canalelor de calciu de tip N si L (zonisamida).
Lamotrigina actioneaza prin blocarea canalelor de sodiu, blocarea canalelor de calciu de tip N si L si modularea curentului H. Topiramatul actioneaza prin blocarea canalelor de sodiu, a receptorilor acidului alfa-amino-3-hidroxi-5-metil-4-izoxazol propionic (AMPA) si prin inhibarea anhidrazei carbonice. Alte mecanisme prin care AED actioneaza este prin imbunatatirea receptorilor acidului gamma-aminobutiric (GABA)-A (fenobarbital, benzodiazepine), blocarea receptorilor acidului N-metil-D-aspartic (NMDA) (felbamat) si deschiderea canalelor neuronale de potasiu (ezogabina).
Carbamazepina este utilizata pentru convulsii focale si generalizate. De asemenea, este utilizat pentru pacientii cu tulburare bipolara si nevralgie de trigemen. Prin inhibarea canalelor de sodiu dependente de tensiune, reduce arderea neuronilor. Este metabolizat de sistemul citocromului P450 si este un inductor puternic al acestor enzime hepatice.
Reactiile adverse frecvente includ tulburari gastro-intestinale, hiponatremie, eruptii cutanate, mancarime, somnolenta, ameteli, vedere incetosata si dureri de cap. Reactiile adverse rare, dar periculoase includ sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica, leucopenia si anemie aplastica (pancitopenie).
Oxcarbazepina este similara structural cu carbamazepina si, prin urmare, exercita un mecanism de actiune similar. De asemenea, este comparabil cu carbamazepina in ceea ce priveste eficacitatea pentru crizele tonico-clonice focale si secundar generalizate. Pacientii pot prezenta ameteli, dureri de cap, ataxie, greata, eruptii cutanate, vedere dubla si/sau hiponatremie.
Fenitoina este unul dintre cele mai vechi medicamente anticonvulsivante si este inca utilizat pe scara larga pentru convulsii focale si generalizate. In plus, practicienii pot prescrie fenitoina ca agent de linia a doua pentru pacientii cu tipuri de convulsii mixte.
Efectele adverse majore includ hiperplazia gingivala, cresterea parului corporal, depletia acidului folic, eruptia cutanata si inrautatirea densitatii osoase. Pacientii trebuie, de asemenea, consiliati cu privire la posibila dezvoltare a confuziei, ataxiei, vederii duble si neuropatiei in cazul utilizarii pe termen lung.
Lacosamida stabilizeaza membranele hiperexcitabile si inhiba declansarea neuronala repetitiva prin inactivarea lenta a canalelor de sodiu dependente de tensiune. Lacosamida este utilizat ca monoterapie sau terapie adjuvanta pentru convulsii cu debut focal la pacientii cu varsta de 4 ani si peste. Tinde sa fie tolerat bine. Ca si efecte adverse pot sa apara ameteli, ataxie si greata fiind efectele adverse cel mai frecvent intalnite. Poate sa apara prelungirea intervalului PR dependent de doza si, prin urmare, monitorizarea EKG este recomandata impreuna cu initierea terapiei.
Fenobarbitalul este un alt medicament foarte vechi. Este folosit pentru convulsii generalizate si focale, dar are si proprietati sedative ce il fac dificil de utilizat in domeniul clinic modern. In ceea ce priveste mecanismul, fenobarbitalul este un barbituric si se leaga de receptorul GABA-A, prelungindu-si starea deschisa pentru a permite un aflux mai mare de clorura si o hiperpolarizare celulara consecutiva. Este un inductor puternic al sistemului CYP si, prin urmare, poate scadea nivelurile serice ale altor medicamente metabolizate prin aceasta cale.
Vigabatrin este un inhibitor al unei enzime care metabolizeaza GABA (GABA transaminaza), crescand astfel concentratiile de GABA in sistemul nervos central. Vigabatrin este utilizat adjuvant pentru convulsii focale refractare, dar poate fi utilizat si ca monoterapie in acest cadru. De asemenea, este util in lumea pediatrica pentru spasmele infantile, in special la copiii cu complex de scleroza tuberoasa. Pacientii trebuie sa fie precauti cu privire la posibila pierdere a vederii. Medicamentul poate duce, de asemenea, la oboseala, ameteli si dureri de cap.
Topiramatul are mai multe moduri de actiune, inclusiv blocarea canalelor de sodiu dependente de tensiune, imbunatatirea transmisiei GABA si antagonizarea receptorului NMDA. De asemenea, blocheaza intr-o masura modesta anhidraza carbonica.
Topiramatul este utilizat ca monoterapie atat in medicina pediatrica, cat si pentru adulti pentru convulsii tonico-clonice generalizate primare si cu debut focal (de la 10 ani in sus). Medicamentul poate fi utilizat si ca terapie adjuvanta pentru convulsii focale sau la pacientii cu sindrom Lennox-Gastaut. Pacientii pot experimenta in mod obisnuit scadere in greutate, tulburari cognitive si dificultati cu limbajul expresiv. Unii pacienti pot prezenta oboseala, depresie, dureri de cap si/sau parestezii. De asemenea, poate aparea acidoza metabolica cu tahipnee si/sau nefrolitiaza cu fosfat de calciu (pietre la rinichi).
Valproatul (acid valproic) este un alt medicament cu spectru larg folosit pentru a trata atat convulsiile focale, cat si cele generalizate. Similar cu topiramatul, poseda multiple mecanisme de actiune, inclusiv inhibarea canalului de sodiu dependent de voltaj, cresterea concentratiilor de GABA si inhibarea usoara a canalelor de calciu de tip T (dar nu in masura etosuximidei). Valproatul este metabolizat de ficat si este un inhibitor al enzimelor CYP. Trebuie utilizat cu prudenta la pacientii cu insuficienta hepatica si trebuie evitat cu totul la pacientii cu tulburari ale ciclului ureei din cauza riscului ridicat de hiperamoniemie. Alte efecte secundare generale ale valproatului includ greata/varsaturi, tremor, vanatai usoare, crestere in greutate/rezistenta la insulina, sindrom metabolic si hipotiroidism subclinic. Rareori, acidul valproic poate provoca leziuni hepatocelulare acute cu icter sau pancreatita acuta. Acidul valproic trebuie evitat in timpul sarcinii, deoarece s-a observat neurotoxicitate teratogena.
Mecanismul precis al Levetiracetamului nu este clar, dar studiile au legat eficacitatea acestuia de legarea proteinei 2A a veziculelor sinaptice (SV2A). Acesta cuprinde un spectru foarte larg in ceea ce priveste eficacitatea si este utilizat ca terapie adjuvanta pentru convulsii cu debut focal la copii si adulti, convulsii mioclonice la pacientii cu adolescenti.
Efecte adverse:
Evenimentele adverse asociate cu medicamentele anti-convulsii, conform AAN, pot varia de la 7% la 31%, dar sunt in mare parte usoare si reversibile.
Dintre efectele secundare mai usoare si frecvente pot fi enumerate: durerile de cap, oboseala, ametelile, vederea incetosata, greata, cresterea sau pierderea in greutate, tulburarile de dispozitie si problemele neurocognitive. Potentialul de reactii alergice este prezent in randul tuturor medicamentelor si trebuie monitorizat la initiere.
In cazul utilizarii cronice, multe antiepileptice au ca si efect secundar osteoporoza, iar recomandarile generale sunt de a suplimenta dietele cu calciu si vitamina D, incurajand in acelasi timp si activitatea fizica regulata.
Dintre reactiile adverse mai grave, au fost raportate sindromul Stevens-Johnson, agranulocitoza, anemie aplastica, insuficienta hepatica, pancitopenie, psihoza si lupus.
De asemenea, sunt ingrijoratoare si interactiunile medicament-medicament, care apar cel mai frecvent cu generatia mai veche de antiepileptice, deoarece pot afecta enzimele hepatice (de exemplu, sistemul citocromului P450). Daca aceste enzime hepatice sunt induse, aceasta poate duce la metabolizarea rapida a altor medicamente, ceea ce poate duce la concentratii subterapeutice in organism. Daca, pe de alta parte, enzimele hepatice sunt inhibate, pot fi atinse veluri toxice ale medicamentelor din cauza afectarii metabolizarii hepatice. De exemplu, carbamazepina, fenitoina si fenobarbitalul sunt inductori ai enzimelor hepatice si pot creste metabolismul medicamentelor prescrise concomitent, cum ar fi warfarina. In schimb, valproatul este un inhibitor al enzimelor hepatice.
Atat inducerea, cat si inhibarea pot ridica probleme semnificative atunci cand se gestioneaza anumite comorbiditati in care dozele terapeutice de medicamente sunt de cea mai mare importanta, inclusiv HIV, cancer, tulburari endocrine si boli cardiovasculare.
Bibliografie:
Bruno S. Subbarao; Andrew Silverman; Blessen C. Eapen, Seizure Medications, Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan, National Library of Medicine, NIH official website
Antiepileptic, Dictionar of Cancer Terms, National Cancer Institute
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona
Favorite
Cosul meu
Cumpara 
