Antihelmintice (Antiparazitare) (grupa medicament)

Definitie:

Antihelminticele sunt medicamente utilizate pentru tratamentul unei mari varietati de infectii parazitare.

Helmintii consta intr-un grup divers de viermi paraziti, inclusiv nematode (viermi rotunzi), trematode (viermi plati) si cestode (viermi rotunzi). Acestea infecteaza o proportie semnificativa a persoanelor care traiesc mai ales in regiuni sarace. Fiziopatologia bolii variaza in functie de specie. La nivel mondial, infectiile cu helminti ale tractului gastrointestinal sunt cele mai frecvente (oxiuri, anchilostomi, Ascaris, Trichuris).

Clasificare si mecanism de actiune:

Benzimidazoli: Tiabendazol, Mebendazol, Albendazol si Flubendazol

Tiabendazolul a fost primul agent antihelmintic benzimidazolic produs. De la introducerea tiabendazolului in 1961, au fost dezvoltati o serie de compusi benzimidazolici cu eficacitate imbunatatita si spectru extins de actiune. Acestia includ mebendazol, albendazol si flubendazol. 
Mecanism de actiune: Se credea ca modul initial de actiune al benzimidazolilor este inhibarea diferitelor enzime metabolice parazitare, inclusiv fumarat reductaza si malat dehidrogenaza. Cu toate acestea, acum s-a stabilit ca benzimidazolii se leaga selectiv cu afinitate mare de b-tubulina parazita si inhiba polimerizarea microtubulilor. Acest lucru are ca rezultat distrugerea structurii celulare si moartea consecutiva a parazitului.

Imidazotiazoli: Levamisol

Tetramisolul, un derivat de aminotiazol, a fost primul membru al acestei clase de antihelmintice si constituie un amestec racemic. Mai tarziu s-a demonstrat ca izomerul L este mai puternic decat amestecul racemic sau izomerul D. In consecinta, izomerul D a fost indepartat din amestecul racemic si acest lucru a condus la dezvoltarea izomerului L sub forma de levamisol, singurul reprezentant al clasei.
Mecanism de actiune: Imidazotiazolii actioneaza ca agonisti ai receptorului nicotinic de acetilcolina (nAChR). Ele se leaga de nAChR de pe muschii peretelui corporal, provocand paralizia spastica a viermelui si, prin urmare, expulzarea acestuia din gazda. 

Tetrahidropirimidine: Pirantel, Oxantel si Morantel

Exemple din aceasta clasa de medicamente antihelmintice includ pirantel, oxantel si morantel. Pirantel este o tetrahidropirimidina derivata din imidazotiazol, care a fost descoperita in 1966 ca agent antihelmintic cu activitate cu spectru larg impotriva viermilor rotunzi si anchilostomiei la animalele domestice.
Mecanism de actiune: Tetrahidropirimidinele au un mod de actiune similar cu imidazotiazolii si sunt grupate in mod obisnuit ca agonisti nicotinici 

Lactone macrociclice (avermectine si milbemicine): ivermectina, abamectina, doramectina si selamectina, milbemicina si moxidectina.
Lactonele macrociclice sunt un grup de compusi chimici derivati din microorganismele din sol din genul Streptomyces. Acestea au fost introduse in anii 1980 ca agenti antiparazitari cu activitate cu spectru larg impotriva nematodelor si artropodelor.
Mecanism de actiune: Sunt agonisti selectivi ai canalelor de clorura dependente de glutamat (GluCls) care sunt prezente in neuroni si muschii faringieni ai nematozilor si artropodelor, dar absenti la om. Astfel inhiba miscarea si pomparea faringiana. Avermectinele actioneaza si ca antagonisti ai acidului 4-aminobutiric (GABA) si ai receptorilor nicotinici exprimati pe celulele musculare somatice ale nematozilor paraziti. 

Derivati de amino-acetonitril (AAD): Monepantel

Sunt o noua clasa de antihelmintice sintetice cu activitate cu spectru larg impotriva nematodelor care sunt rezistente la benzimidazoli, imidazotiazoli si lactone macrociclice [. Monepantel este primul membru al acestei clase care a fost dezvoltat pentru controlul unei game largi de nemtaode parazitare la oi.

Spiroindoli: Derquantel

Derquantel este primul membru semisintetic al acestei noi clase de antihelmintice. Derquantel, care este si primul membru comercial al spiroindolilor, a fost introdus in 2010 pentru a fi utilizat in combinatie cu lactona macrociclica, abamectina pentru controlul nematozilor paraziti la oi. 
Mecanism de actiune: Derquantelul actioneaza ca un antagonist al nAChR pentru a provoca paralizie flasca care are ca rezultat expulzarea parazitilor din gazda. Combinatia de derquantel si abamectina are o eficacitate excelenta cu spectru larg impotriva mai multor nematozi paraziti la oi, inclusiv cei rezistenti la benzimidazoli, levamisol si lactone macrociclice. Derquantelul sau abamectina singure au inhibat raspunsurile la acetilcolina, iar inhibarea a fost mai mare atunci cand a fost utilizata o combinatie de derquantel si abamectina, producand un efect sinergic (mai mare decat aditiv). 

Ciclooctadepsipeptide: Emodepside

Ciclooctadepsipeptidele au fost descoperite la inceputul anilor 1990. Emodepside este un derivat semisintetic. Emodepsida are un spectru larg de activitate impotriva mai multor specii de nematode, inclusiv cele care sunt rezistente la benzimidazoli, levamisol si ivermectina. Acest lucru a indicat faptul ca modul de actiune al ciclooctadepsipeptidelor este diferit si ca aceasta clasa de antihelmintice poseda proprietati de ,,reducere a rezistentei".
Studiile asupra modului de actiune sugereaza ca emodepsida vizeaza canalul de potasiu activat de calciu (SLO-1), si, exista, de asemenea, dovezi pentru implicarea receptorului latrofilinei (LAT-1) [

Tribendimidina

Tribendimidina este un derivat simetric de diamidina al amidantelului. 
In studiile de laborator si clinice s-a demonstrat ca tribendimidina are un spectru larg de activitate impotriva mai multor specii de nematode, trematode si cestode.
Mecanism de actiune: Studiile anterioare privind modul de actiune al tribendimidinei in modelul de nematod C. elegans au demonstrat ca tribendimidina actioneaza ca un agonist al nAChR, similar cu levamisolul si pirantelul. 

Reactii adverse:

Efectele secundare ale antihelminticelor includ:
- Durere de cap
- Durere abdominala
- Greata
- Varsaturi
- Ameteala
- Vertij
- Caderea parului
- Febra
- Eczema
- Anemie
- Insuficienta hepatica acuta
- Insuficienta renala acuta
- Tulburari gastrointestinale
- Somnolenta
- Diaree
- Dureri musculare
- Vedere neclara
- Edem

Bibliografie:

Melanie Abongwa, Richard J Martin, Alan P Robertson, A Brief review on the mode of action of antinematoda drugs, Acta Vet (Beogr). 2017 Jun; 67(2): 137–152.

Anthelmintic Agents, Bethesda (MD): National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases; 2012, LiverTox: Clinical and Research Information on Drug-Induced Liver Injury [Internet], National Library of Medicine official website