Definitie:
Medicamentele beta blocante sunt medicamentele care previn stimularea receptorilor adrenergici prin blocarea acestora. Receptorii beta exista in trei forme distincte: beta-1 (ß1), beta-2 (ß2) si beta-3 (ß3). Receptorii ß1 localizati in principal in inima mediaza activitatea cardiaca. Receptorii ß2, cu localizarea lor diversa in multe sisteme de organe, controleaza diferite aspecte ale activitatii metabolice si induc relaxarea muschilor netezi. Receptorii ß3 induc descompunerea celulelor adipoase si sunt mai putin relevanti clinic in prezent.
Blocarea acestor receptori de catre medicamentele beta-blocante este utilizata pentru a trata o gama larga de boli. Beta-blocantele sunt medicamente esentiale si sunt tratamente de prima linie in multe afectiuni acute si cronice.
Clasificare:
Beta-adrenoliticele difera prin caracterul hidrofil sau lipofil:
- hidrofile: atenolol, nadolol, sotalol, betaxolol, nebivolol;
- lipofile: propranolol, oxprenolol, metoprolol, timolol, pindolol,
acebutolol.
In functie de selectivitatea pentru receptorii beta-1 adrenergici:
• Beta-adrenolitice selective beta-1: acebutolol, atenolol, metoprolol, betaxolol, bisoprolol, celiprolol, esmolol, nebivolol, talinolol;
• Beta-adrenolitice neselective (beta-1 si beta-2): sotalol, alprenolol, oxprenolol, nadolol, propranolol, pindolol, timolol, tertatolol, carvedilol, labetalol.
In functie de alte actiuni asociate:
Beta-adrenolitice pure: selective beta-1 (atenolol), neselective (timolol, sotalol);
• Alfa-adrenolitice: labetalol, carvedilol;
• Simpatomimetice (agonisti partiali): pindolol;
• Tip chinidinic (anestezic local): propranolol, bisoprolol.
• Simpatomimetice si de tip chinidinic: acebutolol, alprenolol, oxprenolol.
Atenololul este beta-1 adrenolitic, pur si hidrosolubil.
Indicatii
Beta-blocantele sunt indicate si au aprobarea FDA pentru tratamentul tahicardiei, hipertensiunii, infarctului miocardic, insuficientei cardiace congestive, aritmiilor cardiace, bolilor coronariene, hipertiroidismului, tremorului esential, disectiei aortice, hipertensiunii portale, glaucomului, profilaxiei migrenei si alte afectiuni. Ele sunt, de asemenea, utilizate pentru a trata afectiuni mai putin frecvente, cum ar fi sindromul QT lung si cardiomiopatia obstructiva hipertrofica. Beta-blocantele sunt disponibile pentru administrare in trei forme principale: orala, intravenoasa si oftalmica, iar calea de administrare depinde adesea de caracteristica bolii, acuta sau cronica (utilizare parenterala in aritmii), tipul bolii (utilizare locala in glaucom).
Anumiti pacienti pot folosi beta-blocante pentru efectul lor anxiolitic, precum si pentru efectele lor inhibitoare asupra sistemului nervos simpatic. Nu sunt aprobate de FDA pentru tratamentul tulburarilor legate de anxietate, dar totusi, au un efect anxiolitic puternic. Combinate cu o reducere a tremorului, acestea pot duce la imbunatatirea performantei pe scena. Un exemplu de beta-blocant care este prescris in mod obisnuit pentru anxietate sau frica de scena este propranololul. Acesta poate reduce unele simptome periferice de anxietate, cum ar fi tahicardia, transpiratia si tensiunea generala.
Anumite beta-blocante sunt, de asemenea, utilizate in mod specific in unitatile de spitalizare, mai degraba decat pentru prescriptii ambulatoriu. Un exemplu comun este esmololul, care este utilizat in mod obisnuit fie in unitatea de terapie intensiva, fie intr-o unitate de spitalizare cardiaca. Este utilizat in general pentru tahicardia refractara, cum ar fi fibrilatia atriala. De asemenea, poatefi administrat in tahicardia ventriculara refractara.
Mecanism de actiune
Catecolaminele, epinefrina si norepinefrina se leaga de receptorii ß1 si cresc automaticitatea cardiaca, precum si viteza de conducere. Receptorii ß1 induc, de asemenea, eliberarea de renina, ceea ce duce la cresterea tensiunii arteriale. In schimb, legarea de receptorii ß2 determina relaxarea muschilor netezi, impreuna cu efecte metabolice crescute, cum ar fi glicogenoliza.
Beta-blocantele variaza in ceea ce priveste specificitatea lor fata de diferiti receptori si, in consecinta, efectele produse depind de tipul de receptor sau receptori blocati, precum si de sistemul de organ implicat. Unele beta-blocante se leaga, de asemenea, de receptorii alfa intr-o anumita masura, permitandu-le sa induca un rezultat clinic diferit atunci cand sunt utilizati in anumite situatii.
Odata ce beta-blocantele se leaga de receptorii ß1 si ß2, ei inhiba aceste efecte. Prin urmare, efectele cronotrope si inotrope asupra inimii sunt supuse inhibitiei, iar ritmul cardiac scade. De asemenea, beta-blocantele scad tensiunea arteriala prin mai multe mecanisme, inclusiv scaderea reninei si reducerea debitului cardiac. Efectele cronotrope si inotrope negative duc la scaderea necesarului de oxigensi astfel poate fi ameliorata angina pectorala dupa utilizarea beta-blocantelor. Aceste medicamente prelungesc, de asemenea, perioadele refractare atriale si au un efect antiaritmic puternic.
Beta-blocantele se clasifica fie ca neselective, fie ca beta-1 selective. Exista, de asemenea, medicamente beta-blocante care afecteaza atat beta-2 cat si/sau beta-3 selectiv; niciunul nu are un scop clinic cunoscut pana in prezent. Agentii neselectivi se leaga de ambii receptori beta-1 si beta-2 si induc efecte antagonizante prin ambii receptori. Exemplele includ propranolol, carvedilol, sotalol si labetalol. Blocantii selectivi ai receptorilor beta-1 precum atenololul, bisoprololul, metoprololul si esmololul se leaga doar de receptorii beta-1; prin urmare, sunt cardio-selective.
Beta-blocantele scad secretia de melatonina si, prin urmare, pot provoca insomnie si modificari ale somnului la unii pacienti.
Receptorii alfa-1 induc vasoconstrictie si cronotropie cardiaca crescuta; aceasta inseamna ca agonismul la receptorii alfa-1 duce la cresterea tensiunii arteriale si la o crestere a ritmului cardiac. In schimb, antagonismul la receptorul alfa-1 duce la vasodilatatie si cronotropism negativ, ceea ce duce la scaderea tensiunii arteriale si la scaderea ritmului cardiac. Unele beta-blocante, cum ar fi carvedilolul, labetalolul si bucindololul, au activitate suplimentara de blocare a receptorilor alfa-1 in plus fata de blocarea lor neselectiva a receptorilor beta. Aceasta proprietate este utila din punct de vedere clinic deoarece beta-blocantele care blocheaza receptorul alfa-1 au un efect clinic mai pronuntat in tratarea hipertensiunii arteriale.
Efecte adverse
Receptorii beta se gasesc in tot corpul si induc o gama larga de efecte fiziologice. Blocarea acestor receptori cu medicamente beta-blocante poate duce la multe efecte adverse. Bradicardia si hipotensiunea arteriala sunt doua efecte adverse care pot aparea frecvent. Oboseala, ametelile, greata si constipatia sunt, de asemenea, raportate pe scara larga. Unii pacienti raporteaza disfunctie sexuala si disfunctie erectila.
Mai rar, bronhospasmul apare la pacientii tratati cu beta-blocante. Pacientii astmatici prezinta un risc mai mare. Pacientii cu sindrom Raynaud sunt, de asemenea, expusi riscului de exacerbare. Beta-blocantele pot induce hiperglicemie si masca semnele hemodinamice observate de obicei la un pacient hipoglicemic, cum ar fi tahicardia.
Unii pacienti raporteaza insomnie, modificari ale somnului si cosmaruri in timp ce folosesc beta-blocante. Acest efect este mai pronuntat in cazul beta-blocantelor care traverseaza bariera hemato-encefalica. Unii pacienti pot prezenta oboseala sau crestere in greutate in timp ce administreaza beta-blocante. Gestionarea acestor evenimente adverse implica intreruperea medicamentului. Anumite beta-blocante sunt mai susceptibile de a induce cresterea in greutate sau oboseala.
Carvedilolul poate creste edemul la unii pacienti.
Sotalolul blocheaza canalele de potasiu din inima si, prin urmare, induce prelungirea intervalului QT. Creste riscul torsadei varfurilor.
Toate beta-blocantele, in special la pacientii cu factori de risc cardiac, prezinta un risc de blocare cardiaca.
Contraindicatii
In mod traditional, beta-blocantele au fost contraindicate la pacientii astmatici. Cu toate acestea, recomandarile s-au aliniat pentru permiterea beta-blocantelor cardio-selective, cunoscute si ca beta-1 selective, la astmatici, dar nu si a beta-blocantelor neselective. Beta-blocantele neselective nu trebuie utilizate la pacientii cu astm bronsic.
Pacientii care au bradicardie acuta sau cronica si/sau hipotensiune arteriala au contraindicatie relativa la utilizarea beta-blocantelor.
Beta-blocantele specifice sunt contraindicate in functie de istoricul medical al pacientului. Pacientii diagnosticati cu sindrom QT lung sau care au avut torsada varfurilor in trecut nu trebuie sa utilizeze medicamentul sotalol.
Pacientii cu fenomenul Raynaud ar trebui sa evite beta-blocantele din cauza riscului de exacerbare.
Monitorizarea
Ritmul cardiac si tensiunea arteriala ale pacientului necesita monitorizare in timpul utilizarii beta-blocantelor. Cand se utilizeaza sotalol, medicul trebuie sa monitorizeze intervalul QTc, deoarece sotalolul are efecte de prelungire a intervalului QT. Alte reactii adverse, cum ar fi oboseala si cresterea in greutate, pot aparea si in cazul utilizarii in ambulatoriu a beta-blocantelor.
Toxicitate
Antidotul pentru supradozajul cu beta-blocante este glucagonul. Este util in special in cardiotoxicitatea indusa de beta-blocante. A doua linie de tratament este stimularea cardiaca daca glucagonul esueaza si aceasta poate include stimularea transcutanata sau stimularea transvenoasa.
Potentiala toxicitate acuta poate fi atenuata prin utilizarea formularilor.
Bibliografie:
Khashayar Farzam; Arif Jan., Beta Blockers, Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan, National Library of Medicine official websit
Beta Adrenergic Blocking Agents, LiverTox: Clinical and Research Information on Drug-Induced Liver Injury [Internet]., Bethesda (MD): National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases; 2012, National Library of Medicine official website
Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de Farmacologie, Editia I, B-adrenolitice
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona
Favorite
Cosul meu
Cumpara 
