Ce este infectia cu Virusul Epstein-Barr?
Infectia cu virusul Epstein Barr, mononucleoza infectioasa sau boala sarutului este o boala virala infectioasa cauzata de virusul Epstein- Barr. Virusul Epstein- Barr este un virus herpetic, contagios, foarte usor transmisibil prin intermediul fluidelor corporale.
Care sunt cauzele infectiei cu Virusul Epstein-Barr?
Virusul Epstein-Barr (EBV), cunoscut si sub denumirea de herpesvirus uman 4, este un membru al familiei virusurilor herpetice. Este unul dintre cele mai frecvent intalnite virusuri umane. Majoritatea oamenilor se infecteaza cu EBV la un moment dat in viata lor. EBV se raspandeste cel mai frecvent prin fluidele corporale, in principal prin saliva.
Cum se transmite infectia cu Virusul Epstein-Barr?
EBV se raspandeste cel mai frecvent prin fluidele corporale, in special prin saliva. Cu toate acestea, EBV se poate raspandi prin sange in timpul transfuziilor de sange si transplanturilor de organe, dar si prin materialul seminal in timpul contactului sexual.
EBV poate fi raspandit prin utilizarea in comun a unor obiecte de uz personal precum periute de dinti, vesela, pe care o persoana infectata le-a folosit inainte. Se presupune ca virusul supravietuieste pe un obiect cel putin atata timp cat acesta este umed.
In cadrul infectiei primare cu EBV (prima imbolnavire) persoana poate raspandi virusul timp de o perioada indelungata (de ordinul saptamanilor), chiar si inainte de a avea simptome. Odata ce virusul este in organism, acesta ramane intr-o stare latenta (inactiva). Daca virusul se reactiveaza, persoana poate deveni din nou contagioasa, indiferent de cat timp a trecut de la infectia initiala.
Care sunt simptomele infectiei cu Virusul Epstein-Barr?
Simptomele cele mai frecvente asociate infectiei cu EBV pot include:
- oboseala
- febra
- durere si inflamatie la nivelul gatului
- ganglioni limfatici inflamati la nivelul gatului
- splina marita
- ficat marit
- eruptie cutanata
Infectiile cu EBV la copii de obicei sunt asimptomatice sau pot trece neobservate din cauza manifestarilor similare cu cele ale altor boli ale copilariei. Simptomele infectiei cu EBV se amelioreaza in doua pana la patru saptamani. Starea de boseala poate persista chiar si cateva luni.
In unele cazuri, virusul se poate reactiva. Persoanele cu sistemul imunitar slabit sunt mai susceptibile de a dezvolta simptome daca EBV se reactiveaza.
Care sunt complicatiile infectiei cu Virusul Epstein-Barr?
Virusul Epstein-Barr poate provoca si alte boli si complicatii in afara de mononucleoza infectioasa. Persoanele cu un sistem imunitar slabit pot dezvolta simptome si complicatii secundare infectiei cu EBV mai severe, dar si forme mai severe ale bolii.
Complicatiile infectiei cu EBV includ:
- Abcese peritonsilar (tesut purulent la nivelul amigdalelor)
- Sinuzita bacteriana acuta (infectie bacteriana a cavitatilor sinusurilor)
- Ganglioni limfatici supurativi
- Mastoidita (infectie bacteriana a osului mastoid al craniului)
- Sialadenita (umflarea si lezarea glandelor salivare)
- Blocarea cailor respiratorii
La nivelul sistemului nervos, infectia cu EBV poate afecta creierul, maduva spinarii si nervii, putand provoca afectiuni precum: meningita virala, encefalita, nevrita optica, mielita transversala, paralizii ale nervilor faciali, Sindromul Guillain-Barre, ataxie cerebeloasa acuta, hemiplegie, tulburari de somn, psihoze.
La nivelul sistemului hematologic, infectia cu EBV poate determina organismul sa produca un numar excesiv de globule albe (limfocitoza). EBV poate slabi, de asemenea, sistemul imunitar.
Infectia cu EBV poate provoca, de asemenea: pneumonie, boala pulmonara, pancreatita, miocardita, leucoplazia paroasa bucala (care se observa de obicei la persoanele infectate cu HIV).
Cancerele asociate cu infectia cu EBV includ:
- Limfomul Burkitt (cancer al sistemului limfatic)
- Carcinom nazofaringian (cancer al gatului)
- Boala Hodgkin si limfomul non-Hodgkin (cancere ale sistemului limfatic)
- Tulburare limfoproliferativa post-transplant (globulele albe sunt produse in exces)
Cum poate fi diagnosticata infectia cu virusul Epstein-Barr?
Pentru a confirma diagnosticul, medicul trebuie sa efectueze un test de sange numit test de anticorpi Epstein-Barr. Acest test se efectueaza prelevand o proba de sange pentru a detecta anticorpii specifici EBV. Este posibil ca medicul sa repete testul dupa 10 zile - 14 zile de la primul test, deoarece anticorpii ar putea sa nu apara la inceputul bolii. Testele de laborator pot ajuta la diferentierea unei infectii recente cu EBV de o infectie mai veche cu EBV.
Se pot testa anticorpii la urmatoarele antigene asociate Virusului Epstein-Barr:
Antigenul capsidei virale (VCA)
IgM anti-VCA apare la inceputul infectiei cu EBV si, de obicei, dispare in patru pana la sase saptamani.
IgG anti-VCA apare in faza acuta a infectiei cu EBV, atinge varful la doua pana la patru saptamani dupa debut, scade usor si apoi persista pentru tot restul vietii unei persoane.
Antigen precoce (EA)
IgG anti-EA apare in faza acuta a bolii si, in general, scade la niveluri nedetectabile dupa trei pana la sase luni. La multi oameni, detectarea anticorpilor la EA este un semn de infectie activa. Cu toate acestea, 20% dintre oamenii sanatosi pot avea anticorpi impotriva EA pozitivi ani de zile.
Antigenul nuclear EBV (EBNA)
Anticorpul impotriva EBNA, determinat prin testul imunofluorescent standard, nu este observat in faza acuta a infectiei cu EBV, dar apare incet la doua pana la patru luni de la debutul simptomelor si persista pentru tot restul vietii unei persoane. Alte teste imunologice enzimatice EBNA pot raporta rezultate fals pozitive.
Testul Monospot
Testul Monospot nu este recomandat pentru uz general. Anticorpii detectati de Monospot pot fi cauzati si de alte afectiuni in afara de mononucleoza infectioasa.
Interpretarea testelor de anticorpi EBV si diagnosticul infectiei cu EBV
Susceptibilitate la infectie
Persoanele care sunt considerate susceptibile la infectia cu EBV nu au anticorpi la VCA.
Infectie primara (noua sau recenta)
Se considera o infectie primara cu EBV daca persoana prezinta IgM anti-VCA, dar nu are anticorpi impotriva EBNA. Alte rezultate care sugereaza cu tarie o infectie primara sunt un nivel ridicat sau in crestere de IgG anti-VCA si nici un anticorp la EBNA dupa cel putin patru saptamani de boala.
Infectie veche
Prezenta anticorpilor atat pentru VCA, cat si pentru EBNA sugereaza infectia trecuta (de la cateva luni pana la ani).
Care este tratamentul infectiei cu virusul Epstein-Barr?
Tratamentul infectiei cu Virusul Epstein-Barr abordeaza simptomele asociate infectiei. Tratamentul include:
- Hidratarea organismului
- Odihna
- Administrarea de analgezice si antipiretice
Aspirina nu se administreaza copiilor si adolescentilor in infectiile virala datorita riscului de a dezvolta Sindrom Reye.
Odihna suficienta este importanta pentru a preveni agravarea simptomelor. Este deosebit de important sa se evite activitatea fizica excesiva care ar putea duce la o ruptura a splinei daca virusul determina marirea splinei.
Persoanele infectate cu virusul Epstein-Barr care prezinta simptome se simt de obicei mai bine dupa doua pana la patru saptamani. Alte persoane pot avea simptome persistente de oboseala timp de cateva saptamani sau luni dupa infectia initiala.
Cum poate fi prevenita infectia cu virusul Epstein-Barr?
Nu exista un vaccin pentru infectia cu Virusul Epstein-Barr. Infectia poate fi prevenita prin evitarea contactului cu fluidele corporale ale unei persoane infectate sau cu obiectele de uz personal al unei persoane infectate (periute de dinti, vesela).
Bibliografie:
Epstein-Barr Virus, Cleveland Clinic official website
About Epstein-Barr Virus (EBV), CDC official website
Epstein-Barr Virus and Infectious Mononucleosis, CDC official website
Epstein-Barr Virus (EBV), WebMD official website
Everything You Need to Know About Epstein-Barr Virus, Healthline official website
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona
Favorite
Cosul meu
Cumpara 
