Virusul West Nile a fost izolat pentru prima data la om de la o femeie din districtul West Nile din Uganda in 1937. Ulterior a fost identificat la pasarile din regiunea deltei Nilului in 1953. In 1999, o tulpina de West Nile care circula in Israel si Tunisia a ajuns in New York, producand un focar mare care s-a raspandit pe intreg teritoriul continental al Statelor Unite ale Americii in anii urmatori. Focarul din SUA (1999-2010) a evidentiat ca circularea si stabilirea agentilor patogeni in afara habitatului lor natural reprezinta un pericol grav pentru lume.
Cele mai mari focare de West Nile au fost in Grecia, Israel, Romania, Rusia si SUA. Localizarea focarelor a avut loc pe principalele rute de migrare ale pasarilor.
Ce este infectia cu virusul West Nile?
Infectia cu virusul West Nile este o boala transmisa de tantari, care este endemo-epidemica in Europa. Boala afecteaza tarile din sudul, estul si vestul Europei. Virusul se transmite de regula intre pasari prin muscatura tantarilor infectati si, intamplator, oamenii si alte mamifere se pot infecta. Aproximativ 80% dintre infectiile cu virusul West Nile la oameni sunt asimptomatice. Aproximativ 1% dintre persoanele afectate vor dezvolta simptome grave. Cele mai frecvente complicatii sunt cele neurologice. Febra West Nile este cea mai frecventa manifestare clinica. Persoanele in varsta si persoanele imunocompromise prezinta un risc mai mare de a dezvolta boala neuroinvaziva West Nile. Nu exista profilaxie sau tratament specific impotriva bolii la om.
Care sunt cauzele infectiei cu virusul West Nile?
Virusul West Nile este cauza infectiei West Nile. Acesta apartine genului Flavivirus si este incadrat in familia Flaviviridae.
Cum se transmite infectia cu virusul West Nile?
Infectia umana rezulta in urma muscaturilor tantarilor infectati cu virusul West Nile. Tantarii se infecteaza atunci cand se hranesc cu sangele unei pasari infectate. Virusul ajunge in cele din urma in glandele salivare ale tantarului. In timpul hranirii acestora, virusul poate transmis in organismul oamenilor si animalelor, unde se poate inmulti si poate provoca infectia West Nile.
Virusul se poate transmite si prin contactul cu alte animale infectate, sangele acestora sau alte tesuturi.
O proportie foarte mica de infectii umane au aparut prin transplant de organe, transfuzii de sange si lapte matern. Exista si un caz raportat de transmitere transplacentara (de la mama la copil).
Pana in prezent, nu a fost documentata nici o transmitere de la om la om sau catre cadrele medicale prin contact obisnuit. In schimb, a fost raportata transmiterea virusul West Nile la personalul de laborator.
Care sunt simptomele infectiei cu virusul West Nile?
Infectia cu virusul West Nile este asimptomatica la majoritatea persoanelor infectate. Majoritatea persoanelor (8 din 10) infectate cu virusul West Nile nu dezvolta nici un simptom.
Febra West Nile poate sa apara la anumite persoane infectate. Aproximativ 1 din 5 persoane infectate dezvolta febra insotita de alte simptome, cum ar fi dureri de cap, dureri articulare, varsaturi, diaree sau eruptii cutanate. Majoritatea persoanelor cu boala febrila West Nile se recupereaza complet, dar oboseala si slabiciunea pot dura cateva saptamani sau luni.
Simptomele grave apar doar la cativa oameni. Aproximativ 1 din 150 de persoane infectate dezvolta o boala grava care afecteaza sistemul nervos central, cum ar fi encefalita (inflamatia creierului) sau meningita (inflamatia membranelor care inconjoara creierul si maduva spinarii) sau meningo-encefalita.
Simptomele bolii severe includ febra mare, dureri de cap, rigiditate a gatului, dezorientare, coma, tremor, convulsii, slabiciune musculara, pierderea vederii, amorteala si paralizie.
Boala severa poate sa apara la persoanele de orice varsta, insa, persoanele cu varsta peste 60 de ani sunt expuse unui risc mai mare de a se imbolnavi grav daca sunt infectate (1 din 50 de persoane). Persoanele cu anumite afectiuni medicale, cum ar fi cancerul, diabetul, hipertensiunea arteriala, bolile de rinichi si persoanele care au avut un transplant de organe, sunt, de asemenea, expuse unui risc mai mare.
Recuperarea dupa forma grava a bolii poate dura cateva saptamani sau luni. Unele efecte asupra sistemului nervos central pot fi permanente.
Aproximativ 1 din 10 persoane care dezvolta o boala grava care afecteaza sistemul nervos central, moare.
Cum poate fi diagnosticata infectia cu virusul West Nile?
Virusul West Nile poate fi diagnosticat printr-o serie de teste:
- Seroconversia anticorpilor IgG (sau cresterea semnificativa a titrurilor de anticorpi) in doua probe, in serie, colectate la un interval de o saptamana prin test ELISA;
- Testul imunosorbent legat de enzime de captare a anticorpilor IgM (ELISA);
- teste de neutralizare;
- detectarea virala prin test de reactie in lant a polimerazei cu transcriptie inversa (RT-PCR) si izolarea virusului prin cultura celulara;
IgM poate fi detectata in aproape toate probele de lichid cefalorahidian (LCR) si ser primite de la pacientii infectati cu virusul West Nile. Anticorpii serici IgM poate persista mai mult de un an.
Care este tratamentul infectiei cu virusul West Nile?
Nu exista vaccin sau medicamente specifice pentru infectia cu virusul West Nile. Antibioticele nu trateaza infectia virala. Odihna, lichidele si medicamentele pentru durere fara prescriptie medicala pot ameliora unele simptome.
In cazurile severe, pacientii trebuie adesea sa fie spitalizati pentru a primi tratament de sustinere, cum ar fi fluide intravenoase, medicamente pentru durere, ventilatie mecanica, ingrijire medicala si terapie pentru a preveni eventualele complicatii.
Cum poate fi prevenita infectia cu virusul West Nile?
In acest moment, nu exista niciun vaccin disponibil pentru a preveni virusul West Nile. CDC recomanda urmatoarele masuri pentru a evita muscaturile de tantari si contactarea virusul West Nile:
- Aplicarea repelentului impotriva insectelor care contine DEET (N,N-dietil-meta-toluamida) in aer liber. (Daca se pulverizeaza pe imbracaminte, nu se pulverizeaza repelent care contine DEET pe pielea de sub haine)
- Este recomandata imbracamintea care acopera pielea precum camasi cu maneci lungi si pantaloni lungi tratati cu repelenti care contin permetrina sau DEET, deoarece tantarii pot intepa totusi si prin hainele subtiri. (Nu se aplica direct repelenete care contin permetrina pe pielea expusa)
- Evitarea iesirilor in aer liber dimineata si seara devreme. Acestea sunt orele de varf la care tantarii purtatori ai virusului West Nile sunt prezenti
- Eliminarea surselor de apa statatoare din jurul casei
Tantarii sunt atrasi de mirosul pielii oamenilor si de dioxidul de carbon expirat. Multe substante repelente contin o substanta chimica, N,N-dietil-m-toluamida (DEET), care respinge tantarii. Repelentele sunt eficiente doar la distante scurte de suprafata tratata, asa ca tantarii pot zbura in continuare in apropiere. Se recomanda cititrea instructiunilor de pe fiecare produs si urmarea acestora.
Bibliografie:
West Nile Virus, CDC official website
West Nile Virus, John Hopkins Medicine official website
West Nile Virus infection, European Centre for Disease Prevention and Control official website
West Nile Virus, NHS official website
West Nile Virus , Clark MB, Schaefer TJ. West Nile Virus. [Updated 2023 Aug 8]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2023 Jan, NIH official website
West Nile Virus, WHO official website
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona
Favorite
Cosul meu
Cumpara 
