Interactiunile medicamentelor cu plantele, cu suplimentele din plante si cu alimentele (informatii utile)

INTERACȚIUNILE MEDICAMENTELOR CU PLANTE

(inclusiv suplimente ce conțin plante)

O interacțiune medicamentoasă are loc atunci când o substanță afectează modul în care se comportă un medicament în organism. Substanțele care pot provoca interacțiuni provin din: plante, suplimente alimentare, unele alimente, alcoolul sau alte medicamente.

Interacțiunile medicamentoase pot face ca un medicament să fie mai puțin eficient sau dimpotrivă, să îi amplifice acțiunea, ceea ce poate fi periculos pentru sănătate. Unele semne de avertizare obișnuite ale interacțiunilor medicamentoase includ starea de rău sau de oboseală după administrarea unui medicament, lipsa eficienței unui medicament care până atunci funcționa sau o senzație de energie exagerată.

Interacțiunile medicament-plante sau medicament supliment alimentar, deși pot avea beneficiile lor, au și potențiale efecte secundare și interacțiuni, la fel ca orice alt medicament, chiar dacă sunt naturale.

  

• USTUROIUL( Allium sativum) interacționează cu medicamente precum:

- Medicamente anticoagulante sau medicamente-antitrombotice, deoarece usturoiul are capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui (subțiază sângele) și astfel, administrarea simultană a unui tratament pe bază de usturoi și al unuia cu medicamente anticoagulante, poate duce la apariția vânătăilor, hemoragiilor și cheagurilor de sânge. Atenție la medicamente care conțin: acid acetilsalicilic, clopidogrel, diclofenac, ibuprofen, naproxen, dalteparin, enoxaparin, heparină, warfarină, etc.

- Medicament antibioc, precum Isoniazid (utilizat în tratamentul tuberculozei) - grad de interacțiune major; reduce gradul de absorbție a isoniazidul la nivelul organismului, fapt care poate reduce eficiența acestui medicament.

- Medicamente antivirale pentru tratamentul HIV/SIDA (inhibitori non-nucleozidici ai reverstranscriptazei – NNRTI; Nevirapina, Efavirenz) - usturoiul crește capacitatea organismului de a elimina aceste medicamente, fapt care duce la scăderea eficienței acestora; Saquinavir (grad major de interacțiune), deoarece organismul metabolizează saquinavirul pentru a-l elimina, iar usturoiul scade timpul de desfășurare a acestui proces, astfel încât administrarea usturoiului simultan cu administrarea saquinavirului poate duce la creșterea efectelor și efectelor secundare ale acestui medicament.

- Medicamente metabolizate de ficat:

- medicamente metabolizate de citocromul P450 2E1 (substrat CYP2E1) cu grad de interacțiune major; usturoiul reduce timpul în care aceste medicamente sunt procesate de ficat, putând totodată să intensifice efectele și efectele secundare ale anumitor medicamente;

- medicamente blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, nicardipina, verapamil);

- medicamente anticancer (etoposid, paclitaxel, vinblastin, vincristin, vindesin);

- medicamente pentru infectiile fungice (ketoconazol, itraconazol);

- Medicamente imunosupresoare (Ciclosporina),  deoarece poate să scadă eficiența ciclosporinei.

- Medicamente anticoncepționale (Etinilestradiol, Levonorgestrel și Noretindron), deoarece majoritatea anticoncepționalelor au în compoziția lor estrogen, care este metabolizat de către organism pentru a-l elimina, iar usturoiul grăbește acest proces, eficiența medicamentului scade. Pe lângă efectul contraceptiv, anticoncepționalele au rolul de a regla menstrele și durata acestora, scad durerile menstruale, tratează sindromul ovarelor polichistice, reduc riscul apariției cancerului (ovarian, endometrial, de colon, rectal), reduc acneea și hiperpilozitatea, tratează bolile inflamatorii pelvine și anemia feriprivă, reglează nivelul hormonal.

Persoanelor cu gastrită, enterocolită, colită de fermentație, li se recomandă prudență în consumul de usturoi. Consumul de usturoi galben încolțit, ca și supradozajul, poate cauza grețuri, flatulență, diaree, iritații ale pielii, dispepsii, sângerari, vomă. Persoanele care au hipotensiune trebuie sa evite consumul de usturoi.

 

• SUNĂTOAREA(Hypericum perforatum) poate interacţiona cu:

- Medicamente anestezice, precum KetaminaSunătoarea poate reduce efectul acestui anestezic;

- Medicamente imunosupresoare precum Ciclosporina (care împiedică organismul să respingă organele transplantate); un studiu clinic a demonstrat scăderea concentrației plasmatice de ciclosporină la administrarea concomitentă cu sunătoarea, cu reducerea efectului terapeutic al imunosupresorului, fiind înregistrate cazuri în care s-a produs rejecția organului transplantat.

- Medicamente antidepresive. Administrarea concomitentă a sunătorii cu inhibitorii recaptării serotoninei poate duce la un nivel foarte ridicat de serotonină – sindrom serotoninergic, cu efecte serioase asupra organismului – confuzie, agitație, tremor, greață, diaree, lipsa coordonării, febră sau chiar comă. De altfel, într-un articol publicat în Jurnalul Britanic de Farmacologie Clinică, medicii britanici remarcă faptul că sunătoarea nu ar trebui folosită alături de substanțe cu efect psihoactiv sau psihotropic;

- Medicamente anxiolitice precum Alprazolam. Efectul acestui medicament împotriva stărilor de anxietate poate fi redus în combinație cu sunătoarea;

- Medicamente antiretrovirale precum anumite medicamente utilizate în tratamentul HIV-SIDA. Studii clinice au evidențiat reducerea concentrației de Indinavir și Nevirapin, două medicamente antiretrovirale (ARV), după administrarea concomitentă a acestora cu sunătoarea. Această asociere este des întâlnită deoarece depresia este frecvent prezentă în cazul pacienților infectați cu HIV. Prin folosirea unor extracte de sunătoare cu concentrație scăzută de hiperforină s-ar putea reduce interacțiunea dintre sunătoare și ARV, dar ar scădea și efectul antidepresiv al sunătoarei, acesta fiind dat tocmai de conținutul în hiperforină. În concluzie, pacienții infectați cu HIV trebuie să evite asocierea sunătoarei cu ARV.

- Medicamente anticoagulante precum warfarină; Sunătoarea crește riscul de hemoragii;

- Medicamente anticanceroase, medicamente folosite în chimioterapie; Sunătoarea în combinație cu Irinotecan , Docetaxel  sau Imatinib poate reduce efectul terapeutic al acestora.

- Medicamente pentru boli cardiace (Lanoxin/Digoxina și Ivabradina)

- Medicamente hipocolesterolemiante, precum statine: Simvastatin, Atorvastatin, Rosuvastatin.

- Sildenafilul pentru disfuncţia erectilă.

- Medicamente antihistaminice ce conțin Fexofenadine, Sunătoarea poate determina o creștere a cantității acestui medicament în sânge, cu posibile exacerbări ale efectelor adverse;

- Mnesteroidieneedicamente antimigrenoase precum triptani, Sunătoarea scade efectul acestora;

- Medicamente anticoncepționale – Sunătoarea poate duce la diferite manifestări precum: sângerări bruște, sângerări menstruale neregulate, scăderea efectului contraceptiv și posibila apariție a unei sarcini neplanificate.

- Alte medicamente care interacționează cu sunătoarea și ale căror efecte terapeutice pot scădea sunt: antiulceroase (omeprazol), antibiotice, sedative, antiepileptice, antialergice, tonic-cardice, antiasmatice, bronhodilatatoare, benzodiazepine. După stoparea consumului de sunătoare, efectul medicamentelor enumerate crește uneori periculos de mult.

Sunătoarea este unul din produsele vegetale care determină cele mai multe interacțiuni la asocierea cu diverse clase de medicamente. Acest lucru se explică prin activarea de către hiperforină a receptorului pregnan X, lucru care duce la inducția izoenzimei CYP3A4.

Sunătoarea poate avea acțiune directă asupra anumitor enzime implicate în metabolizarea medicamentelor. Acest fapt poate avea drept rezultat o scădere a concentrației plasmatice a medicamentelor și evident, a efectelor terapeutice. Însă efectele pot varia în funcție de: concentrația plantei medicinale, medicamentele cu care interacționează și particularitățile de metabolizare ale fiecărui pacient.

 

• COADA-ȘORICELULUI( Achillea millefolium) interacționează cu:

- Medicamente anticoagulante și antiagregante plachetare: acidul acetilsalicilic, clopidogrelul, dalteparina, enoxaparina, heparina, warfarina și altele. Coada-șoricelului încetinește coagularea, iar asocierea cu medicamentele anticoagulante crește riscul de hemoragii.

- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (diclofenac, ibuprofen și naproxen) interacționează cu coada-șoricelului.

- Medicamentele antiacide. Coada-șoricelului poate crește aciditatea gastrică, astfel anulând efectele antiacidelor.

- Scade efectul medicamentelor antiluceroase de tip Famotidină, Ranitidină, Cimetidină, Nizatidină.

- Diminuează eficiența medicamentelor inhibitoare ale pompei de protoni precum: Omeprazol, Esomeprazol, Pantoprazole.

 

• VALERIANA ( Valeriana officinalis) interacționează cu medicamente precum:

- barbiturice, benzodiazepine, medicamente anticonvulsivante (Fenitoina, Acidul valproic), medicamentele pentru tratarea insomniei, antidepresivele triciclice, potențându-le efectele. Același lucru este valabil și pentru plantele cu efect sedativ, cum ar fi mușețelul, iarba-mâței; de aceea nu trebuie luate împreună cu valeriana.

- Medicamentele antihistaminice, statinele sau unele medicamente antifungice, pot interacționa cu valeriana, fiind metabolizate este de aceleași enzime hepatice ca și valeriana.

- Medicamente metabolizate de enzima CYP3A4, cum ar fi ciclosporina și anumite antibiotice;

- Medicamente deprimante ale sistemului nervos central;

- Suplimente alimentare de sprijinire a somnului, cum ar fi melatonina.

 

• PĂDUCELUL (Crataegus monogyna) poate interacționa cu:

- Medicamente pentru tratarea hipertensiunii arteriale, precum beta-blocantele și inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei. Digoxina, medicament prescris pentru insuficiența cardiacă. Combinația acestor medicamente cu păducelul poate diminua prea mult ritmul inimii, cauzând crize cardiace. Blocantele canalelor de calciu, nitrații,  fenilefrina și inhibitorii fosfodiesterazei de tip 5.

- Medicamente anticoagulante precum warfarină.

  

• GHEARA-DIAVOLULUI (Harpagophytum procumbens) interacționează cu:

- Medicamente antiaritmice (Digoxina) și betablocante și poate induce bradicardie;

- Medicamente antidiabetice de sinteză / insulină

- Medicamente antiacide (Ranitidina, Famotidina, Esomeprazol)- stimulează secreția de acid gastric și scade eficiența acestor medicamente

- Medicamente anticoagulante / antiagregante plachetare (Warfarina, Heparina, Aspirina, Ibuprofen, Naproxen,), dacă sunt utilizate simultan cu această plantă, pot crește riscul de sângerare

- Medicamentele hipocolesterolemiante, medicamentele utilizate în tratamentul gutei și antialgicele nu au indicată asocierea cu această plantă, existând riscul de potențare a acțiunii.

 Asocierea acestei plante cu altele precum: castravetele amar/Momordica charantia, Ginkgo biloba, lemn-dulce/Glycyrrhiza glabra, coada șoricelului/Achillea millefolium, obligeana/Acorus calamus, turița mare/Agrimonia eupatoria, crețișoara/Alchemilla vulgaris, pelin/Artemisia absinthium, brusture/Arctium lappa, degețel/Digitalis purpurea, talpa gâștei/Leonurus cardiaca, plante cu acțiune antialgică, antiinflamatorie, diuretică, uricozurică, hipocolesterolemiantă, duce de asemeni la potențarea acțiunii lor.

- Plante cu acțiune antiagregantă plachetară, precum Ginkgo biloba sau usturoiul, etc., interacționează cu Gheara- diavolului, conducând la creșterea riscului de sângerare.

 

• GINKGO-BILOBA (Ginkgo biloba) poate interacționa cu: 

- Medicamente antidepresive sau anticonvulsivante;

- Medicamente anticoagulante, precum aspirina sau warfarina, deoarece această plantă poate produce sângerări interne. Ginkgo biloba conține terpenoide și flavonoide, iar acestea au efecte antiagregant plachetare și antitrombotice, care susțin utilizarea Ginkgo biloba în tulburări de circulație periferică. Ginkgo biloba este larg folosită și pentru stimularea memoriei, îmbunătățirea capacităților cognitive dar și pentru efectele antioxidante și neuroprotective.

- Medicamente antidepresive, antiagregant plachetare, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sporind efectele lor secundare;

-  Medicamente precum Carbamazepina și acidul valproic, scazând eficiența lor.

  

• GINSENG (CHINEZESC sau COREAN)/(Panax ginseng) poate interacționa cu:

- Medicamente antidepresive (Fenelzina) din grupa inhibitorilor MAO (pot provoca episoade maniacale sau cefalee severă);

- Medicamente anticoagulante (Warfarina), crescând riscul de hemoragii sau micșorând eficacitatea;

- Medicamente hipotensoare, putând crește tensiunea arterială;

- Ginsengul când este luat împreună cu medicamente anticoagulante, poate cauza hemoragii, putând crește efectele warfarinei, heparinei.

- Consumul cafeinei și ginsengului simultan crește riscul suprastimulării și provoacă disconfort la nivel gastrointestinal.

- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), crescând efectele acestora;

- Împreună cu medicamentele pentru diabet zaharat, poate scădea prea mult nivelul zahărului din sânge sau al insulinei.

- Împreună cu corticosteroizii şi estrogenii  are efect de potenţare.

 

• GHIMBIRUL (Zingiber officinale) poate interacționa cu:

- Medicamente hipotensoare, putând duce la scăderea bruscă a tensiunii;

- Medicamentele pentru diabet, putând crește nivelul de insulină și / sau scădea glicemia;

  Ghimbirul sau suplimentele care conțin ghimbir, când sunt luate împreună cu medicamente anticoagulante, pot cauza hemoragii.

- Sulfaguanidina, grupa antibacteriene sintetice, sulfamide, crescând absorbţia, respectiv concentraţia plasmatică cu risc de supradozare.

 

• ECHINACEA (Echinacea purpurea) poate interacționa cu:

- Cafeina încetinind metabolismul; totodată modifică activitatea citocromului CYP 450, influenţând eficacitatea şi siguranţa medicamentelor metabolizate pe această cale.

 

• GRAPEFRUIT (Citrus paradisi) poate interacționa cu: 

- Medicamente anxiolitice:  benzodiazepine, buspirona;

- Medicamente antidepresive, precum Bupropion, Lurasidone, Buspiron, Sertralina (inhibitori selectivi ai reutilizării serotoninei);

- Medicamente antivirale: Saquinavir mesilate (inhibitor de proteaze);

- Medicamente antiaritmice cardiace: Aamiodarona, Chinidina; combinația dintre sucul de grapefruit și amiodarone și dronedarone poate fi în mod particular periculoasă. Un studiu publicat în Jurnalul Britanic de Farmacologie Clinică a arătat că în cazul administrării amiodaronei cu suc de grapefruit, concentrația medicamentului crește cu 84%.

- Medicamente pentru maladii cardiace, accident vascular cerebral, anticoagulante:), anisindiona, dicumarol;

- Medicamente imunosupresoare: Cydosporina;

- Medicamente pentru epilepsie: Ccarbamazepină;

- Medicamente pentru cancer: Tamoxifen, Vincristine, Vinblastine, Infosfamide, Etoposide, Ciclofosfamida;

- Medicamente pentru tuse, răceală: Dextromethorphan;

- Medicamente pentru SIDA-HIV: Ritonavir,Nelfinavir;

- Medicamente antihipertrofice prostatice: Finasterida, Dudasterida;

- Medicamente pentru boli de inimă, hipertensiune arteriala, blocanți ai canalelor de calciu: Felodipine, Nifedipină.

-Medicamente destinate controlului tensiunii arteriale, precum felodipină, nifedipină, losartan, eplerenonă, au efecte diferite atunci când sunt combinate cu sucul de grapefruit, concentrația acestora în sânge putând să crească sau să scadă.

- Medicamente pentru disfuncții erectile: Sildenafil), Tadalafil;

- Medicamente pentru hipercolesterolemie: Statine ce inhiba biosinteza LDL-colesterol, ApoB și a fractiunilor non HDL. Aceste medicamente, deși echilibrează nivelul lipoproteic, pot avea efecte asupra țesutului muscular. Grapefruitul crește nivelul în sânge a statinelor utilizate în tratamentul colesterolului, existând riscul apariției unei afecțiuni numită rabdomioliză sau distrugerea țesutului muscular. Un studiu britanic a arătat că un singur pahar de suc de grapefruit crește nivelul în sânge a statinelor simvastatin și lovastatin cu 260%.

- Medicamente pentru astm și emfizemteofilina, aminofilina;

- Medicamente antialgiceCodeina (narcotic);

- Medicamente antibioticeEritromicina, Claritromicina, Itraconazol (antifungic). Unele medicamente folosite în tratamentul infecțiilor pot, de asemenea, interfera cu grapefruit-ul. Un astfel de exemplu este eritromicina, un medicament foarte des utilizat împotriva infecțiilor bacteriene. Și în acest caz, combinația cu sucul de grapefruit determina o concentrație mai mare a eritromicinei, cu peste 80%.

- Medicamente hormonale estradiol;

- Medicamente stimulentecafeina, efedrina;

- Medicamente anticoncepționale.

Anumite medicamente pentru tratamentul durerii. Fentanil, Oxicodonă, Colchicina interferează cu sucul de grapefruit, rămânând o perioadă mai lungă de timp în corp.

- Alte categorii de medicamente care nu ar trebui să fie combinate cu grapefruitul sunt: unele antihistaminice (fexofenadina), corticosteroizi folosiți în tratamentul bolii Crohn.

Autoritățile medicale nu au identificat cu exactitate substanța conținută de grapefruit resposabilă de producerea acestor interacțiuni. Furanocoumarin, o substanță care blochează enzimele implicate în absorbția medicamentelor, pare a fi însă vinovatul principal. Această substanță este întâlnită și în alte citrice, precum portocalele de Sevilia. Grepfruitul nu interacționează direct cu medicamentele. În schimb, acesta acționează asupra enzimei CYP3A4, care reduce absorbția anumitor medicamente. Când are loc acest blocaj, medicamentele trec ușor în fluxul sanguin, iar în anumite cazuri o concentrație mare a acestor substanțe poate fi periculoasă. Efectul toxic poate determina complicații la nivel hepatic, renal sau cardiac. Pentru a ajunge la această situație nu este nevoie de o cantitate mare de suc de grapefruit. Un pahar este suficient pentru a determina o scădere cu 47% a funcției de reglare enzimatică. Iar efectul este resimțit chiar și după 24 de ore de la ingerarea sucului de grapefruit.

 

• GUARANA  (Paullinia cupana)

- poate potența acțiunea medicamentelor anticoagulante cum ar fi warfarina și poate avea efecte negative (dureri de cap), dacă este utilizată împreună cu inhibitori MAO. 

 

• LEMNUL DULCE (Glycyrriza glabra) 

- Glicirizina din lemnul dulce poate reduce eficacitatea anumitor medicamente, cum ar fi ciclosporina /imunosupresoare.

- glicozidele cardiace- glicirizina împreună cu digoxina (medicament utilizat pentru tratarea afecțiunilor cardiace) are efect de potenţare a acţiunii, prin creşterea sensibilităţii miocardului; poate provoca bătăi neregulate ale inimii sau chiar un atac de cord. Glicirizina poate fi de asemenea periculoasă, dacă un pacient are hipertensiune arterială.

- Corticosteroizii şi diureticele tiazidice- potenţează acţiunea lemnului dulce.

  

• SCORȚIȘOARA DE CEYLON (Cinnamomum zeylanicum) poate interacționa cu: 

- Medicamente pentru tratarea diabetului;

- poate crește riscul de leziuni hepatice atunci când este consumată împreună cu medicamente ce afectează ficatul (statine, antibiotice etc.).

Multe produse vegetale interacționează cu glicoproteina P (P-gp), care este un transportor de eflux. P-gp intestinală scade biodisponibilitatea orală și concentrațiile plasmatice ale unor medicamente, acționând sinergic cu izoenzimele CYP intestinale. P-gp inhibă traversarea de către substanța medicamentoasă a anumitor bariere (ex: bariera hematoencefalică). Inhibiția P-gp favorizează traversarea acestor bariere de către substanța medicamentoasă. Un studiu care a analizat influența inhibitorilor de P-gp din mai multe produse vegetale, cu posibilă acțiune în terapia cancerului, a arătat că produsele vegetale ce conțin flavonoide (Zuccagnia punctata, Ginkgo biloba, Ruta graveolens, Kaempferia galanga, Aesculus hippocastanum), alcaloizi (Corydalis yanhusuo, Lobelia inflate, Erythroxylum rotundifolium, Stephania cepharantha) și terpene (Zanthoxyli fructus, Glycyrrhizae radix) au dovedit acțiune inhibitorie asupra P-gp, putând astfel influența absorbția medicamentelor anticanceroase. 

Salicilații din produse vegetale ca Salix sp (salcie) sau Filipendula ulmaria (crețusca) pot deplasa Warfarina de pe proteinele plasmatice, determinând creșterea reacțiilor adverse ale acesteia. De aceea, această asociere trebuie evitată.

Cele mai multe interacțiuni de ordin farmacocinetic apar în etapa de metabolizare a medicamentelor. Cele mai multe enzime implicate în faza I de metabolizare a medicamentelor aparțin unui complex enzimatic, cunoscut sub denumirea generică de citocrom P450. Dintre acestea cele mai importante sunt subfamiliile CYP1A, CYP2C și CYP3A. Fiecare dintre aceste enzime metabolizează anumite medicamente și pot fi induse, dar și inhibate de anumite substanțe chimice:

Subfamilia CYP1A este responsabilă de metabolizarea unor medicamente precum paracetamol, anticoagulante orale și cafeină. Studii clinice au raportat inhibiția CYP1A2 cu până la 36% de către suplimentele alimentare care conțin Echinaceea.

Subfamilia CYP2C (CYP2C8, CYP2C9 și CYP2C19), este responsabilă de metabolizarea unor medicamente precum anticoagulantele orale, antiinflamatoare nesteroidiene, antidiabetice orale, etc. Un studiu clinic pe voluntari sănătoși care a presupus administrarea de omeprazol și un extract de Ginkgo biloba a arătat că transformarea omeprazolului în 5-hidroxiomeprazol a scăzut cu 67,5%. Autorii au elaborat ipoteza conform căreia extractul de Ginkgo biloba funcționează ca inductor enzimatic asupra CYP2C19.

Subfamilia CYP3A este responsabilă de metabolizarea a aproximativ 70% din medicamente cum ar fi: benzodiazepine, glicozide cardiotonice, antivirale, anticoagulante orale, etc.

Dintre interacțiunile farmacodinamice supliment alimentar - medicament, cele mai importante sunt cele cu consecințe asupra coagulării sângelui (anticoagulante). Anticoagulantul cumarinic cel mai folosit este warfarina. Acenocumarolul este un alt anticoagulant. Warfarina și acenocumarolul au același mecanism de acțiune și amândouă au indice terapeutic mic. Warfarina este intens studiată și monitorizată pentru că produce frecvent reacții adverse. Hemoragiile provocate de supradozarea anticoagulantelor, ca și accidentele trombotice determinate de subdozare, pot fi fatale. De asemenea, hemoragii pot apărea și atunci când la medicamentele antitrombotice se asociază alte produse care cresc riscul hemoragic. Multe suplimente din plante conțin substanțe cu acest risc.

O meta-analiză care a arătat interacțiunile dintre warfarină și principiile vegetale din 38 de plante medicinale, a clasificat interacțiunile după mai multe criterii. După severitatea consecințelor, interacțiunile soldate cu sinergism au fost considerate majore (moarte, sângerări majore care au determinat stoparea tratamentului cu heparină), moderate (creșteri ale INR cu mai mult de 1,5 unități sau la valori peste 5, necesitând ajustarea dozei de warfarină), minore (creșteri ale INR nu mai mult de 5, fără a necesita modificări de doze), și nesemnificative. În cazul interacțiunilor foarte probabile și probabile autorii recomandă evitarea asocierii, iar pentru celelalte sunt de părere că se pot face numai cu monitorizarea parametrilor coagulării.

Interacțiunile dintre warfarină și plante susținute de dovezi clinice, sunt:

Cu interacțiuni foarte probabile: Merișor (Vaccinium macrocarpon) cu consecințe majore și Sunătoarea (Hypericum perforatum) cu consecințe majore;

Cu interacțiuni probabile: Soia (Glycine max Merr.), Salvia chinezească, Ghimbir (Zingiber oficinale Roscoe), Angelica chinezească (Angelica sinensis) cu consecințe moderate;

Cu interacțiuni posibile: Mușețel (Matricaria recutita), Cannabis (Cannabis sativa L), Ginkgo (Ginkgo biloba), Usturoi (Allium sativum), Goji (Lycium barbarum) cu consecințe majore.

Femeile care iau contraceptive, trebuie să știe că acestea scad nivelul de acid folic din sânge.

Acestea sunt doar cele mai des semnalate interacţiuni între medicamente și plante, suplimente alimentare cu conţinut de plante sau microelemente cu potenţial mare de modificare a efectelor medicamentelor.

Referitor la aminoacizi, rolul acestora în sinteza proteinelor este esenţial, însă trebuie să cunoaștem toate efectele și consecinţele administrării necontrolate a suplimentelor alimentare cu conţinut de aminoacizi; de exemplu, administrarea triptofanului necesită asocierea complexului vitaminic B într-o formulă echilibrată (de la 50 până la 100 mg de vitamine Bl , B2 și B6 ).

 

 

INTERACȚIUNILE DINTRE MEDICAMENTE ȘI ALIMENTE

Interacțiunile dintre medicamente cu suplimentele nutritive pot fi de două tipuri. Interacțiunile farmacodinamice apar când acțiunea intrinsecă a unui supliment alimentar amplifică sau antagonizează activitatea altui medicament. Interacțiunile farmacokinetice rezultă din modificările în metabolizarea, excreția sau absorbția medicamentului sau suplimentului alimentar folosit, ceea ce conduce la o activitate farmacologică pronunțată sau diminuată. Cu cât o persoană ia mai multe medicamente și suplimente alimentare, cu atât riscul de interacțiuni medicamentoase este mai mare. Medicamentele pot interacţiona cu alimente/suplimente alimentare.

Antibioticele precum ciprofloxacina, levofloxacina, moxifloxacina și tetraciclina,  norfloxacina, doxiciclina și minociclina se leagă de calciul din lactate. Produsele lactate, precum laptele, iaurtul și brânza, pot întârzia absorbția anumitor antibiotice, ceea ce poate duce la eșecul tratamentului pentru infecții. Într-un studiu, absorbția ciprofloxacinei a fost redusă cu până la 36% atunci când participanții au luat medicamentul în același timp cu lapte sau iaurt. Alte cercetări au descoperit că și la cantități mici de lapte care au fost adăugate în cafea sau ceai negru - care conțin foarte puțin calciu în general – a apărut un impact major asupra absorbției tetraciclinei. Pentru a evita aceste interacţiuni ce conduc la scăderea eficacităţii tratamentului antibacterian, nu se recomandă administrarea  antibioticului concomitent cu laptele, brânza, înghețata, iaurtul și untul, precum și alimentele îmbogățite cu calciu, cum ar fi unele sucuri și cereale. Dacă nu pot fi evitate lactatele în cursul unui tratament cu antibiotice, acestea se vor administra la un interval de timp de aproximativ 2-3 ore înainte sau după lactate.

Calciul interferează cu medicamentele pentru osteoporoză, cum ar fi Alendronatul, diuretice tiazidice pentru hipertensiune arterială, medicamente pentru colesterol cunoscute sub numele de sechestranți ai acizilor biliari și unele medicamente anti-convulsivante, cum ar fi Fenitoina, Carbamazepina și Fenobarbital. Suplimentele de calciu, cât și medicamentele care conțin calciu, cum ar fi anumite antiacide, pot influența absorbția anumitor medicamente. Calciul poate afecta, de asemenea, capacitatea organismului de a absorbi medicamentul tiroidian Levotiroxină, care tratează hipotiroidismul.

Antibioticele precum ciprofloxacina, levofloxacina, moxifloxacina și tetraciclina, interacţionează cu produsele ce conţin fier sau magneziu și minerale, pe care le regăsim nu numai în alimentaţie, dar şi în suplimentele cu multivitamine şi minerale deoarece pot împiedica absorbția acestor antibiotice, prin formarea de chelați. Dacă aveţi tratamente pentru lipsă de fier şi calciu e bine să stiţi că zmeura, căpşunile și spanacul scad capacitatea de absorbție a fierului și a calciului.

Alimentele fermentate pot duce la creșterea tensiunii arteriale. În cazul persoanelor care utilizează medicamente  antihipertensive, antidepresive și consumă produse cu conținut în tiramină pot apărea pusee hipertensive grave. Produsele alimentare ce conțin tiramină: brânza fermentată, heringul afumat, iaurtul, smântâna, ficatul de pui, fasolea păstăi, avocado, carne afumată, alcool, frișcă, soia, alune, ciocolată, vin roșu sau alb, banane, zmeură, produse din varză acră, brânză, smochine uscate, preparate din carne (cârnați, ficat, pateu, salam), struguri, prune, unt, cafea, ceai, drojdie de bere, produse fermentate din soia, nu sunt recomandate pentru consum (sau se vor consuma în cantități mici, ocazional) pe durata tratamentului cu medicamente antihipertensive, antidepresive, inhibitoare de monoaminoxidaza (IMAO), care potențeză efectul tiraminei. Asemenea alimente consumate în cursul tratamentului cronic cu antidepresive IMAO pot produce crize hipertensive severe și periculoase.. Furazolidona- antidiareic, antiinflamator şi antiinfecţios intestinal, interacţionează cu alimente ce conțin tiramină, putând conduce la crize hipertensive, cefalee sau palpitații. În aceste cazuri se recomandă evitarea utilizării concomitente și încă 4 zile după terminarea tratamentului cu furazolidonă.

Carnea pregătită la grătar (pe cărbuni) poate genera unele substanțe inductoare enzimatice, capabile să favorizeze metabolizarea și eliminarea rapidă din organism a unor medicamente, precum cele antiastmatice (aminofilina, teofilina), a unor analgezice (paracetamol), antiaritmice (propranolol), anxiolitice sedative (diazepam).

Diureticele pot elimina potasiul din organism. De aceea, în timpul tratamentului cu diuretice se consumă alimente bogate în potasiu (nectarine, portocale, mango, kiwi, ciuperci, lapte, piersici, grapefruit, avocado, papaya, unt de arahide, prune, fructe uscate, smochine, curmale, sare cu K, struguri, nuci, seminte floarea soarelui, banane, broccoli, cartofi, fasole, morcovi, spanac).

Zaharurile (zahăr, glucoză, miere) și alimentele dulci nu trebuie folosite în același timp cu tratamente îndelungate cu medicamente pe bază de cortizon, deoarece există riscul de apariție a diabetului zaharat.

Alimentația bogată în grăsimi interacționează cu medicamentele împotriva infecțiilor fungice, crescând riscul efectelor secundare. Un alt exemplu mai recent este cunoscutul medicament Orlistat, ce împiedică absorbția grăsimilor din tubul digestiv. Administrarea acestui medicament împreună cu un regim alimentar bogat în grăsimi poate determina o accelerare a tranzitului intestinal.

Citricele accelerează absorbția fierului din suplimente alimentare. Acest lucru poate duce la depășirea nivelului maxim de fier recomandat. Sucul de grapefruit prezintă în compoziţie substanţe care inhibă enzima responsabilă de metabolizarea multor medicamente la nivelul ficatului şi astfel poate creşte concentrația medicamentelor în sânge şi poate conduce la reacții adverse. Câteva exemple de medicamente care interacţionează cu sucul de grapefruit sunt: hipocolesterolemiante (atorvastatină, simvastatină), benzodiazepine (diazepam, alprazolam), blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil, felodipină), anticonvulsivante (carbamazepina), antibiotice (claritromicina, eritromicina), amiodarona, tacrolimus.

Cerealele integrale bogate în fibre nu trebuie consumate împreună cu digoxina (medicament utilizat în bolile de inimă). Fibrele alimentare, în special fibrele insolubile, cum ar fi tărâțele de grâu, pot încetini absorbția de digoxină și pot reduce eficacitatea acesteia. Pentru a preveni acest lucru, vârstnicii ar trebui să ia aceste medicamente cu cel puțin o oră înainte sau două ore după masă. Utilizarea unor suplimente alimentare pe bază de plante poate afecta și acțiunea produselor care conțin digoxină. De exemplu, ginseng poate crește concentrația sangvină a acesteia cu 75%, în timp ce sunătoarea scade nivelul cu 25%. De altfel, este important să recunoaștem care sunt semnele care indică o reacție toxică. Acestea includ slăbiciune, confuzie, stare de amețeală, greață și vărsături.

Coenzima Q 10, interacţionează cu warfarina (medicament anticoagulant), micșorând eficacitatea și respectiv crescând riscul de formare a trombusurilor, deci impune o monitorizare mai intensă a timpului protrombinic.

Vitamina K din alimente (urzici, spanac, patrunjel, crucifere-varză, salată, alge marine) poate interacționa cu acenocumarol (medicament anticoagulant care ajută la tratarea și prevenirea formării cheagurilor de sânge). Cele mai mari concentrații de vitamina K se găsesc în legumele cu frunze verzi, cum ar fi varză, spanac, napi verzi, broccoli, ceapă verde, sparanghel și andive. Dacă urmați un tratament cu acenocumarol, aveți grijă la aportul zilnic de vitamina K, încât acesta să nu fie unul în exces. Suplimentele bogate în vitamina K, de asemenea, vor influenţa tratamentul antitrombotic, micșorând eficacitatea, deci sporind riscul trombozelor. De asemenea, alimentele cu un conținut ridicat de vitamina K  nu vor fi consumate concomitent cu salicilați, aspirina și mai ales de catre persoanele care au în antecendente un accident vascular cerebral sau infarct de miocard.

Corticosteroizii (eg: prednisolon), clasa de medicamente cu acţiune antiinflamatoare, antialergică şi imunodepresivă interacţionează cu alimente ce conțin sodiu precum sarea de bucătarie, apa minerală, condimentele din comerț cu adaos mare de sare şi pot conduce la creşterea presiunii arteriale, retenţia de sare şi apă, care determină apariţia edemelor (umflarea membrelor inferioare), creşterea excreţiei potasiului. Se recomandă evitarea consumului excesiv de sare.

Iodul din alimentele bogate în acest element, poate interacționa cu medicamentele antitiroidiene, indicate în gestionarea hipertiroidismului. Aceste medicamente împiedică glanda tiroidă să producă hormoni în exces. Alimentele bogate în iod pot face exact contrariul, să producă hormoni tiroidieni. O dietă bogată în iod va necesita doze mai mari de medicamente antitiroidiene. Cu cât doza de medicamente este mai mare, cu atât este mai mare și riscul de apariție a efectelor secundare. Acestea includ erupții cutanate, urticarie și boli hepatice. Alimentele bogate în iod sunt fructele de mare și algele marine, de exemplu. Iodul se găsește, bineînțeles, și în sare iodată și într-o măsură mai mică în ouă, carne și produse lactate.

Warfarina poate interacționa cu sucul de afine sau capsule/concentrate de afine.

Alimentele bogate în potasiu pot interacționa cu medicamentele pentru tratarea hipertensiunii, precum inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: Lisinopril, Ramipril, Enalapril și Captopril sau blocante ale receptorilor angiotensinei II (ARA) precum Losartan, Valsartan, Candesartan și Telmisartan. Aceste medicamente au tendința de a crește retenția de potasiu de către organism, iar concentrația crescută de potasiu în sânge crește riscul de a dezvolta bătăi neregulate ale inimii. Se evită consumul de fructe, cum ar fi: bananele, portocalele, avocado, roșiile, cartofii albi și dulci, fructele uscate(în special caisele).

Pacienții cu demență sunt foarte vulnerabili la o serie de interacțiuni medicamentoase, cum ar fi antidepresivele, antipsihoticele, antiplachetarele și omeprazolul, au toate probabilitatea de a provoca interacțiuni la persoanele în vârstă cu demență. Medicamentele prescrise frecvent pentru demență nu au contribuit la interacțiuni severe cu alte medicamente.

Alcoolul nu trebuie consumat când luaţi penicilină, clorzoxazonă, antibiotice, antibacteriene, netromicină,  pentru că uneori determină creșterea tensiunii arteriale şi reduce efectul  medicamentelor. La un interval scurt, pot apărea şi arsuri la stomac. Efectele adverse apar ca urmare a creșterii toxicității acestor medicamente, pentru că alcoolul acționează asupra enzimelor din ficat. Alcoolul nu se consumă nici în cazul în care se iau tranchilizante, antidepresive, antialergice, analgezice, deoarece le modifică efectul calmant. Medicamentele pentru tratarea ulcerului nu se combină cu consumul de alcool, pentru că produc vertij şi alte stări neplăcute.

Sarea de bucătărie nu trebuie consumată în tratamentele cu corticoizi, pentru că există riscul de retenţie hidrosalină şi chiar apariţia edemelor, a vânătăilor. Există şi posiblitatea apariției hipertensiunii arteriale, cu afectarea inimii. Sarea scade eficienţa antihipertensivelor.

Cafeaua și ceaiul  pot crește efectul diureticelor, antidepresivelor, anxioliticelor, anticoagulantelor,  somniferelor, dar pot conduce și la crize hipertensive. Dacă pacienții au comorbidități precum, insuficiență cardiacă sau renală şi iau și ceai laxativ combinat cu pastile laxative pot apărea stări de rău. Cafeaua scade eficacitatea medicamentelor folosite în afecțiuni gastrice sau duodenale. Cafeina poate bloca excreţia de acid uric, fapt care dă peste cap efectele medicaţiei pentru tratarea gutei. La fel se întâmplă şi în cazul anticoagulantelor, al produselor pentru angină sau infarct. Cafeina poate chiar amplifica efectele adverse ale bronhodilatatoarelor şi să dea insomnii şi o stare de iritabilitate crescută. Dacă sunteţi sub tratament pentru asemenea afecţiuni nu consumaţi cafea, ceai negru, băuturi energizante,  brânzeturi fermentate, banane, pește afumat, ciocolată sau chiar iaurt,  pentru că  scad din efectul acestor medicamente şi pot determina oscilaţii de tensiune. Cafeaua este un foarte cunoscut excitant psihomotor. Cafeina conținută nu numai de cafea, ci și de ceai potențează efectele stimulante psihomotorii ale unor medicamente, ca de exemplu, antiastmaticele(în special aminofilina). În principiu, cafeina nu trebuie contraindicată la bolnavii astmatici deoarece, la fel ca aminofilina, prezinta un efect bronhodilatator, antiastmatic. Dacă însă bolnavul astmatic este în tratament cronic cu doze mari de aminofilină, consumul de cafea sau ceai poate să potențeze hiperexcitabilitatea sistemului nervos central, ceea ce este dăunator. Referitor la cafeina, se poate aduce în discutie și efectul său diuretic, care poate să potențeze efectul unor medicamente diuretice administrate concomitent. Nici riscul aritmogen al cafeinei nu poate fi neglijat, dacă bolnavul este în tratament cu medicamente care prezintă riscuri de aritmii, ca reactii adverse. Pe de altă parte, există medicamente care acționează prin intermediul unor nutrienți endogeni. Spre exemplu, diureticele actionează, cel puțin în tratamentul hipertensiunii arteriale și al insuficientei cardiace, prin eliminarea sodiului din organism. Excesul alimentar de sare, în mod logic, contracarează efectul terapeutic
al acestor medicamente.

În concluzie, medicul și farmacistul trebuie să sfătuiască pacienții asupra eficacității produselor pe care aceștia le folosesc sau intenționează să le folosească, deoarece majoritatea pacienților nu sunt informați asupra acestor posibile interacțiuni. Atunci când se prezintă la medic, foarte mulți pacienți evită să spună că folosesc suplimentele nutritive, deoarece nu le consideră medicamente care pot implica un anumit risc. Ține de abilitatea medicului sau farmacistului să obțină informații corecte de la bolnav asupra tratamentelor efectuate.

 

Înainte de masă

Se iau cu 30 minute înainte de masă medicamentele contra vărsăturilor, pentru a-și face efectul. Tratamentele pentru hipo- sau hipertiroidie, ori pentru osteoporoză, se iau dimineaţa înainte de masă. Suplimentele nutritive, vitaminele, mineralele se administrează de obicei înainte de masă pentru a fi absorbite mai bine de organism.

În timpul mesei

Se iau în timpul mesei medicamentele antireumatice, analgezicele, antiinflamatoare, antibioticele, antiviralele, antifungicele, antidiabeticele orale, medicamentele anticolesterol, antiinflamatoarele nesteroidiene și chiar imunosupresoarele, pentru că sunt destul de nocive pentru stomac.

Între mese

Paracetamolul are avantajul că poate fi luat independent de mese; între mese sau în timpul mesei.

După masă

Pansamentele digestive, pentru arsuri sau aciditate se iau întotdeauna după masă. Trebuie să fim atenţi şi la interacţiunea cu alte medicamente. De exemplu, pansamentele gastrice pot împiedica absorbţia altor medicamente, deoarece căptuşesc peretele stomacului pentru a-l proteja de aciditate. De aceea, trebuie luate la un interval de cel puţin două ore faţă de alte tratamente. Medicamentele enzimatice se iau fie după masă, fie exact cum v-a prescris medicul.

Acidul acetilsalicilic(aspirina) se ia după masă, la fel şi calmantele: codeina, oxicodona sau morfina, din cauză că pot da stari de greaţă şi vomă.

Imunosupresorul corticosteroid sintetic(prednisonul), ar trebui luat doar după ce mâncăm. Acesta este administrat celor cu un nivel mic de corticosteroizi. Acesta poate fi luat şi cu lapte, pentru a se reduce iritaţiile apărute la nivelul stomacului şi chiar ulcerul.

Unele medicamente pentru suferinzii de diabet de tip 2, este indicat să se administreze după ce pacientul a mancat, fiind astfel evitată incontinenţa sau problemele la stomac.
Contraceptivele orale, care trebuie luate la aceeasi oră, zilnic, ar trebui înghiţite doar după masă, pentru a nu apărea senzaţia de vomă.

Analgezicele, care reduc semnalele de durere la nivelul creierului, cele antimigrenoase, sau cele pentru durerea provocată de mentruație, ori pentru artrită, pot provoca greață și vomă, dacă sunt  consumate pe stomacul gol, de aceea este bine să fie luate după ce aţi mâncat.

 

Bibliografie:

Dr. Mihai Alin Scarlat, Psih. Monica Tohaneanu, TRATAT DE FITOMEDICINA, VOLUMUL I si VOLUMUL II

Dr. Mihai Alin Scarlat, Psih. Monica Tohaneanu, BAZELE FITOTERAPIEI

 

Autori:

MIHAI ALIN SCARLAT- Medic Primar Boli Interne, Doctor în Științe Medicale 

MONICA TOHĂNEANU- Psiholog

LARISA DRĂGOESCU- Farmacist 


Pagina actualizata la data de: 13-10-2023

Produse din categoria Interactiunile medicamentelor cu plantele, cu suplimentele din plante si cu alimentele

Non-farma (30)

Vezi Politica de confidentialitate date personale