Ce este rezistenta la insulina?
Rezistenta la insulina reprezinta un raspuns necorespunzator al celulelor organismului la actiunea insulinei. In acest caz, organismul secreta o cantitate mai mare de insulina pentru a ajuta celulele sa utilizeze glucoza. Persoanele cu rezistenta la insulina practic dezvolta o toleranta la insulina.
O persoana diagnosticata cu rezistenta la insulina poate dezvolta prediabet.
Care sunt cauzele rezistentei la insulina?
Etiologiile rezistentei la insulina pot fi dobandite, ereditare sau mixte. Majoritatea cauzelor rezistentei la insulina sunt cauze dobandite.
Cauzele dobandite ale rezistentei la insulina includ:
Greutatea in exces
Obezitatea, in special grasimea abdominala si cea viscerala, reprezinta una dintre cauzele principale ale rezistentei la insulina. Circumferinta taliei mai mare de 90 cm la femei si mai mare de 100 cm la barbati este corelata cu rezistenta la insulina chiar si in prezenta unui indice de masa corporala (IMC) care se incadreaza in intervalul normal. Studiile au aratat ca grasimea abdominala nu serveste doar ca substrat de stocare al energiei, ci produce si hormoni si alte substante care pot contribui la aparitia inflamatiei cronice. Inflamatia cronica poate juca, de asemenea, un rol important in aparitia rezistentei la insulina, a diabetului de tip 2 si al bolilor cardiovasculare.
Sedentarismul
Lipsa activitatii fizice suficienta este corelata cu rezistenta la insulina si cu prediabetul. Activitatea fizica regulata provoaca modificari in organism ce sustin mentinerea unui nivel de glucoza echilibrat.
Alte etiologii dobandite pot include procesul natural de imbatranire al organismului, dezechilibru nutritional, medicamente (glucocorticoizi, antiadrenergici, inhibitori de proteaza, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei, antipsihotice atipice si unele insuline exogene), dietele bogate in sodiu, excesul de acizi grasi liberi circulanti.
Cauzele genetice ale rezistentei la insulina iclud:
- Distrofia miotonica
- Ataxie-telangiectazie
- Sindromul Alstom
- Sindromul Rabson-Mendenhall
- Sindromul Werner
- Lipodistrofie
- Sindromul ovarian polichistic
- Rezistenta la insulina de tip A: caracterizata prin rezistenta severa la insulina cauzata de anomalii ale genei receptorului de insulina
- Rezistenta la insulina de tip B: afectare severa caracterizata a actiunii insulinei declansata de prezenta autoanticorpilor receptorilor de insulina
Care sunt categoriile de persoane predispuse la dezvoltarea rezistentei la insulina?
Persoanele care prezinta urmatorii factori de risc sunt predispuse la dezvoltarea rezistentei la insulina:
- greutate corporala peste limita normala sau obezitate
- varsta peste 45 de ani
- un membru al familiei cu diabet
- lipsa de activitate fizica
- etnia
- anumite conditii medicale precum tensiune arteriala ridicata sau niveluri ridicate de clesterol
- istoric de diabet gestational
- istoric de boli de inima sau de infarct
- Sindromul ovarelor polichistice
- administrarea anumitor medicamente din clasa glucocorticoizilor sau din clasa antipsihoticelor sau a unor medicamente pentru tratamentul HIV, medicamente pentru tratamentul unor afectiuni hormonale ( Sindrom Cushing sau acromegalie) sau pentru insomnie.
Exista o serie de conditii medicale care pot conduce la rezisenta la insulina. Printre acestea se numara:
- Sindrom Coushing- Sindromul Coushing se datoreaza unui exces de cortizol. O secretie mare de cortizol are loc atunci cand organismul este supus stresului.
-Acromegalia- Acromegalia este o afectiune ce se datoreaza unui exces de hormon de crestere. O secretie mare de hormoni de crestere poate conduce la concentratii mari ale glucozei din sange si poate predispune la aparitia rezistentei la insulina.
- Hipotiroidismul- O secretie scazuta de hormoni tiroidieni poate conduce la incetinirea metabolismului si la perturbarea metabolismului glucozei, predispunand la aparitia reistentei la insulina.
Care sunt simptomele rezistentei la insulina?
Simptomele rezistentei la insulina apar doar in cazul in care secretia de insulina nu este suficienta pentru a mentine glicemia in limite normale. In acest caz simptomele pot fi:
- senzatie intensa de sete
- urinare frecventa
- senzatie de foame accentuata
- infectii vaginale si infectii frecvente ale pielii
- dureri de cap
- vedere in ceata
- aparitia verucilor
- aparitia acanthosis nigricans, o conditie medicala caracterizata de inegrirea pielii in partea din spate a gatului
Urmatorii indici pot semnaliza instalarea rezistentei la insulina:
- circumferinta taliei mai mare de 90 cm la femei si mai mare de 100 cm la barbati
- valori ale tensiunii arteriale mai mari de 130/80 cm/Hg
- nivel al glicemiei determinat a jeun mai mare de 100 mg/dl
- nivel al trigliceridelor mai mare de 150 mg/dl
- un nivel al HDL colesterolului mai mic de 40 mg/dl
Care pot fi complicatiile rezistentei la insulina?
Daca rezistenta la insulina nu este tratata, poate conduce la complicatii precum:
- Hiperglicemie severa
- Hipoglicemie severa
- Infarct
- Accident vascular cerebral
- Boli renale
- Afectiuni oculare
- Cancer
- Boala Alzheimer
Cum poate fi diagnosticata rezistenta la insulina?
Evaluarea indicelui HOMA-IR este o metoda de masurare a nivelului de rezistenta la insulina. HOMA-IR este definit ca:
- glicemia a jeun (mmol/L) x insulina a jeun (mmol/L)/22,5
- glucoza a jeun (mg/dL) x insulina a jeun (mmol/L)/405
Medicii folosesc cel mai adesea testul de masurare al glicemiei a jeun sau testul A1C pentru a diagnostica prediabetul. Mai rar, medicii folosesc testul oral de toleranta la glucoza, care este mai scump si nu la fel de usor de efectuat.
Testul A1C reflecta glicemia medie din ultimele 3 luni. Testul de masurare al glicemiei a jeun si testul oral de toleranta la glucoza arata nivelul de glucoza din sange in momentul efectuarii testului. Adesea, medicii folosesc testul oral de toleranta la glucoza pentru a verifica diabetul gestational, un tip de diabet care se dezvolta in timpul sarcinii.
Persoanele cu prediabet au o sansa de pana la 50% de a dezvolta diabet in urmatorii 5 pana la 10 ani.
Urmatoarele rezultate ale testelor pot indica prediabet:
- A1C: 5,7 pana la 6,4 %
- Glicemia a jeun: 100 pana la 125 mg/dL
- Testul oral de toleranta la glucoza: 40 pana la 199 mg/dL
Cum poate fi tratata si prevenita rezistenta la insulina?
Modificari ale stilului de viata
Interventia alimentara ar trebui sa includa o combinatie de restrictie calorica si reducerea carbohidratilor cu indice glicemic ridicat. Activitatea fizica imbunatateste atat consumul de calorii, cat si sensibilitatea la insulina in tesutul muscular.
Persoanele cu rezistenta la insulina prezinta un risc ridicat de a dezvolta diabet zaharat de tip 2. Programul de prevenire a diabetului si studiile sau privind rezultatele acestuia au demonstrat ca interventiile asupra stilului de viata au avut o influenta semnificativa in prevenirea diabetului zaharat la adultii care prezinta un risc ridicat. Aceste interventii includ:
- Terapie dietetica cu reducerea sodiului, reducerea grasimilor, restrictie calorica si atentie la indicele glicemic al alimentelor
- Educatie, sprijin si programe personalizate
- O pierdere in greutate de 7% (a redus debutul diabetului zaharat cu 58%)
Interventii farmacologice specifice pentru managementul glicemiei
Desi niciun medicament nu este aprobat de FDA pentru tratamentul rezistentei la insulina, abordarile generale includ urmatoarele:
- Metformin este o terapie comuna de prima linie pentru tratamentul medicamentos al diabetului zaharat de tip 2.
- Agonistii receptorului peptidei asemanatoare glucagonului (GLP-1) stimuleaza receptorii GLP-1 din pancreas, crescand astfel eliberarea de insulina si inhiband secretia de glucagon. Utilizarea agonistilor GLP-1 este asociata cu pierderea in greutate, care poate reduce rezistenta la insulina. Liraglutida si semaglutida sunt aprobate de FDA pentru tratamentul diabetului zaharat si obezitatii. Un alt agent, tirzepitida, este un agonist dublu al GLP-1 si al polipeptidei inhibitoare gastrice (GIP), are efecte similare cu semaglutida si este, de asemenea, aprobat de FDA pentru tratarea diabetului.
- Inhibitorii cotransportorului de sodiu-glucoza 2 (SGLT2) cresc excretia urinara de glucoza, reducand astfel nivelurile de glucoza din plasma si necesarul de insulina exogena. Utilizarea inhibitorilor SGLT2 a fost, de asemenea, asociata cu pierderea in greutate, ceea ce poate reduce rezistenta la insulina.
- Tiazolidindionele imbunatatesc sensibilitatea la insulina si controlul glucozei prin cresterea eliminarii glucozei in muschii scheletici si in tesutul adipos si scaderea productiei hepatice de glucoza. Desi eficiente, cresterea secundara in greutate si retentia de lichide asociate cu probleme cardiovasculare limiteaza utilizarea acestora.
- Inhibitorii dipeptidil peptidazei-4 (DPP-4) prelungesc activitatea GLP-1 si GIP endogene prin prevenirea defalcarii acestora.
Interventia chirurgicala
Interventia chirurgicala sub forma de gastric sleeves si bypass gastric este disponibila pentru persoanele diagnosticate cu obezitate. Pierderea de grasime in exces asociata cu chirurgia bariatrica imbunatateste sensibilitatea la insulina.
Bibliografie:
What to know about insulin resistance, Medical News Today official website
Insuline resistance, Diabetes.uk official website
Insulin Resistance and Diabetes, CDC official website
What Is Metabolic Syndrome?, NIH official website
Insulin Resistance, WebMD official website
Insulin Resistance & Prediabetes, NIH official website
Understanding Insulin Resistance, American Diabetes Association official website
Diniz MFHS, Beleigoli AMR, Schmidt MI, Duncan BB, Ribeiro ALP, Vidigal PG, Bensenor IM, Lotufo PA, Santos IS, Griep RH, Barreto SM. Homeostasis model assessment of insulin resistance (HOMA-IR) and metabolic syndrome at baseline of a multicentric Brazilian cohort: ELSA-Brasil study. Cad Saude Publica. 2020 Sep 2;36(8):e00072120. doi: 10.1590/0102-311X00072120. PMID: 32901702.
Homeostatic Model Assessment - an overview, Science direct official website
Freeman AM, Acevedo LA, Pennings N. Insulin Resistance. [Updated 2023 Aug 17]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-.
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona