2
Interacţiuni
Este contraindicată administrarea la pacienţii aflaţi în tratament cu agonişti-antagonişti morfinici (nalbufină,
buprenorfină, pentazocină), datorită riscului declanşării sindromului de abstinenţă.
Hipnoticele, sedativele, tranchilizantele, anestezicele generale, antihistaminicele sedative, alţi derivaţi
morfinici acţionează aditiv cu codeina privind efectul sedativ şi deprimant respirator. Asocierea cu băuturile
alcoolice creşte fenomenele de deprimare psihomotorie. Codeina nu se asociază cu inhibitori de
monoaminoxidază (IMAO) datorită riscului toxic mare.
Asocierea codeinei cu medicamente antihipertensive creÅŸte riscul accidentelor hipotensive.
Asocierea codeinei cu medicaţia expectorantă favorizează retenţia secreţiilor traheobronşice.
Atenţionări speciale
La pacienţii cu tuse productivă, prin înlăturarea reflexului de tuse, poate favoriza retenţia secreţiilor
traheobronşice. Se impune prudenţă la bolnavii cu limitarea funcţiei respiratorii, emfizem pulmonar, fibroză
pulmonară, bronhopneumopatie cronică obstructivă, bronhoree, tuberculoză gravă, traumatisme toracice
(codeina deprimă respiraţia şi interferă cu mecanismele compensatorii declanşate de deficitul ventilaţiei
pulmonare). La astmatici poate agrava fenomenele obstructive (favorizează bronhospasmul).
Ca şi alte antidiareice simptomatice, codeina administrată la pacienţii cu diaree nu scade pierderea de
lichide şi electroliţi şi poate întârzia eliminarea microorganismelor în caz de diaree infecţioasă. Codeina nu se
recomandă ca antidiareic la copii, deoarece poate fi cauză de dezechilibru hidroelectrolitic sever. Se recomandă
prudenţă la bolnavii cu dureri abdominale acute nediagnosticate (poate înlătura simptome esenţiale pentru
diagnostic). Utilizarea codeinei nu este recomandabilă la bolnavii cu colită ulceroasă (poate produce dilataţia
toxică a colonului). De asemenea, trebuie evitată în caz de intervenţii chirurgicale recente la nivelul tractului
gastro-intestinal. Codeina favorizează contracţia musculaturii netede biliare şi poate provoca spasm al
sfincterului Oddi, ceea ce obligă la prudenţă în caz de diskinezie biliară sau litiază biliară. Utilizarea trebuie
eviată la pacienţii cu pancreatită.
Hipovolemia, cordul pulmonar cronic, infarctul miocardic acut, starea de şoc favorizează accidentele
hipotensive.
Este necesară prudenţă în caz de traumatisme craniene, deoarece codeina creşte presiunea lichidului
cefalorahidian, deprimă respiraţia şi poate masca anumite simptome importante pentru diagnostic şi aprecierea
evoluţiei clinice. Riscul convulsiv poate fi crescut când codeina se administrează la pacienţii cu edem cerebral şi
la epileptici. Stările confuzive pot fi agravate.
Hipotiroidismul creşte riscul reacţiilor toxice la codeină (înârzie epurarea metabolică, favorizează
deprimarea respiratorie).
Se recomandă evitarea medicamentului la bolnavii cu hipertrofie de prostată şi stricturi uretrale
(favorizezază retenţia de urină).
Deoarece codeina se metabolizezază la nivel hepatic şi se elimină pe cale renală, se recomandă
supravegherea atentă pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau renală; dozele se ajustează în funcţie de severitatea
insuficienţei.
Copii
Pentru copii între 1 şi 6 ani este necesară utilizarea unor forme farmaceutice de codeină adecvate vârstei
(obişnuit la această vârstă comprimatele nu pot fi înghiţite). La copiii mai mici, dozele de codeină mai mari de
0,3 mg/kg au potenţial convulsiv; riscul deprimării respiratorii este mai mare. Codeina este contraindicată la
copii mai mici de un an.
Utilizarea la copii şi adolescenţi după intervenţii chirurgicale
Codeina nu trebuie utilizată pentru ameliorarea durerii la copii şi adolescenţi după îndepărtarea amigdalelor
sau vegetaţiilor adenoide (polipilor) pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn.
Utilizarea la copii cu probleme cu respiraţia
Codeina nu este recomandată la copiii cu probleme cu respiraţia, deoarece simptomele toxicităţii la morfină
pot fi mai grave la aceÅŸti copii.
Vârstnici
La vârstnici, riscul deprimării respiraţiei este mai mare, iar tulburările disforice (agitaţie, stare confuzivă,
halucinaţii) sunt mai frecvente. Aceste particularităţi sunt legate de insuficienţa proceselor de metabolizare şi
epurare, ca şi de patologia proprie vârstei înaintate (pneumopatii cronice, ateroscleroză avansată).
Favorite
Cosul meu
Cumpara 
