Constipatia (afecțiuni medicale)

Definiție:
Constipația este definit că eliminarea cu dificultate sau scăderea frecvenței de eliminare a materiilor fecale, fiind uneori însoțită de efort excesiv sau de senzația de defecatie incompletă.

Cauze:

• Constipația poate fi primară (fără o cauza cunoscută și ușor de identificat) sau secundară (că rezultat al utilizării medicamentelor care induc constipație, al stilului de viață sau al unor afecțiuni).
• Constipația poate fi consecință unei diete sărace în fibre, a unui consum redus de lichide, activități fizice reduse sau utilizării medicamentelor care induc constipație, cum ar fi opiaceele.
• Constipația poate fi uneori și de natură psihogenă.
• Afecțiuni gastrointestinale: SCI (sindromul colonului iritabil, diverticulită, afecțiuni ale tractului digestiv superior și inferior, hemoroizi, fisuri anale, proctita ulcerativă, tumori, hernie, volvulus intestinal, sifilis, tuberculoză, limfogranulom veneric.
• Boli metabolice și endocrine: diabet zaharat cu neuropatie, hipotiroidism, feocromocitom, hipercalcemie, hipersecretie intestinală de glucagon.
• Constipația neurogenă: traumatisme craniene, tumori ale SNC, leziuni ale măduvei spinării, accident vascular cerebral, boală Parkinson.
• Afecțiuni cardiace (insuficientă cardiacă).
• Sarcina.
  
  

Simptome:

• Frecvența redusă a scaunelor (mai puțin de 3 scaune pe săptămâna).
• Scaune tari, reduse cantitativ și uscate.
• Dificultate și durere la defecație
• Senzație de discomfort abdominal sau balonare, evacuare incompletă.
  
  

Semne și simptome de alarmă:

• Hematochezie (pierdere de sânge prin rect, determinat de obicei de o hemoragie digestivă inferioară).
• Melena (eliminarea prin scaun a sângelui digerat - negru - provenit de obicei din partea superioară a tubului digestiv).
• Istoric familial de cancer de colon.
• Istoric familial de boală inflamatorie intestinală.
• Anemie.
• Scădere ponderală.
• Anorexie.
• Greață și vărsături.
• Constipație severă, refractară la tratament.
• Prim episod de constipație sau agravarea acesteia la pacienți vârstnici, fără o cauza principala.
  
  

Tablou clinic și diagnosticare:
Pacientul este chestionat minuțios în ceea ce privește dietă zilnică și utilizarea laxativelor.

Ar trebui evaluate, de asemenea, starea generală de sănătate, semnele unei afecțiuni subadiacente (cum ar fi hipotiroidismul) și statusul psihologic( depresie sau alte boli psihice).

La pacienții cu simptome de alarmă, cu istoric familial de cancer de colon sau la cei cu vârstă peste 50 de ani și simptome noi, pot fi necesare investigații suplimentare.

Teste de laborator și explorări funcționale:
Nu este necesară monitorizare de rutină prin teste de laborator, decât la recomandarea medicului.

Pentru pacienții care prezintă semen și simptome ale unor boli organice, se pot efectua teste specifice ( de exemplu teste ale funcției tiroidiene, elecroliti, glicemie, hemoleucogramă completă) pe baza tabloului clinic.

La pacienții cu semne și simptome de alarmă sau atunci când se suspectează o afecțiune structurală, se aleg investigații adecvate:

• proctoscopie.
• sigmoidoscopie.
• colonoscopie.
• clismă baritata
  
  

Tratament:

Cel mai important aspect al terapiei constipației constă în modificarea dietei cu creșterea aportului de fibre. Se crește treptat consumul zilnic de fibre, până la 20-25 g, din dietă sau din suplimente alimentare. Fructele, legumele și cerealele au cel mai mare conținut de fibre alimentare. Încercarea de modificare a dietei prin creșterea aportului de fibre ar trebui menținută cel puțin o luna. Majoritatea pacientilor observa primele semne ale ameliorării tranzitului după 3-5 zile de la începerea dietei bogate in fibre.

Modificarea dietei, activitatea fizică cât și modificarea  obiceiurilor legate de defecatie, prin stabilirea unui program regulat de defecatie și creșterea aportului de lichide sunt extrem de benefice.

În cazul identificării unei afecțiuni subadiacente drept cauza a constipației, ar trebui încercată tratarea acesteia.

Tratament farmacologic:
Laxativele se clasifica in trei categorii:

• laxative care determina înmuierea materiilor fecale în 1-3 zile : laxative de volum, docusat, polietilenglicol în doze mici și lactuloza.
• laxative care produc un scaun moale sau semilichid în 6-12 ore : bisacodil, senna și sulfat de magneziu.
• laxative care determina eliminarea unor scaune lichide în 1-6 ore: purgative saline, ulei de ricin și polietilenglicol-elecroliti.

Alte medicamente utilizate sunt:

• lubiprostona - activator al canalelor de clor.
• linaclotida - agonist de guanilat ciclaza C.
• antagonisti ai receptorilor opioizi: alvimopan, metilnaltrexona, naloxegol.
• agenti serotoninergici.