Litiaza biliara este cea mai frecventa coditie medicala care afecteaza sistemul biliar si presupune prezenta calculilor biliari la nivelul vezicii biliare. Calculii biliari sunt fragmente din materie dura, de dimensiuni mici, asemanatoare pietrelor, care sunt alcatuiti de obicei din colesterol sau bilirubina. Calculii biliari pot varia in dimensiune. Cand calculii biliari blocheaza canalele biliare, acestia pot provoca dureri bruste in partea dreapta superioara a abdomenului. Aceasta durere se numeste criza biliara. Daca simptomele persista si nu sunt tratate, calculii biliari pot provoca complicatii grave. Cu toate acestea, majoritatea calculilor biliari nu provoaca blocaje si sunt nedurerosi. Acestia nu necesita tratament medical.
Tipuri de calculi biliari
Cele doua tipuri principale de calculi biliari sunt:
- Calculi biliari alcatuiti din colesterol: Acest tip de calculi au, de obicei, o culoare galben-verzuie si sunt formati in mare parte din colesterol intarit.
- Calculi biliari pigmentari (din bilirubina): Acest tip de calculi au o culoare inchisa si sunt formati din bilirubina. Unele persoane prezinta ambele tipuri de calculi biliari.
Anatomia tractului biliar
Tractul biliar, care este alcatuit din vezica biliara si canale biliare, ajuta la digestie prin eliberarea bilei. Vezica biliara este un organ mic, in forma de para, care stocheaza bila si este situat in partea dreapta superioara a abdomenului, sub ficat. Canalele biliare ale tractului biliar includ canalele hepatice, canalul coledoc comun si canalul cistic. Canalele biliare transporta, de asemenea, deseuri si sucuri digestive de la ficat si pancreas la duoden.
Ficatul produce bila, care este formata in mare parte din colesterol, saruri biliare si bilirubina. Vezica biliara stocheaza bila pana cand este necesara descarcarea acesteia. In momentul consumului de alimente, organismul ii semnaleaza vezicii biliare descarcarea bilei in duoden pentru a se amesteca cu alimentele ingerate. Canalele biliare transporta bila de la vezica biliara la duoden.
Anumite grupuri de persoane au un risc mai mare de a dezvolta calculi biliari.
Factorii de risc ce predispun la dezvoltarea litiazei biliare sunt:
- Genul. Femeile sunt mai predispuse la dezvoltarea calculilor biliari decat barbatii. Femeile care prezinta o cantitate suplimentara de estrogen in organism din cauza sarcinii, terapiei de substitutie hormonala sau pilulelor anticonceptionale, pot fi mai predispuse la dezvoltarea calculilor biliari.
- Varsta. Persoanele in varsta sunt mai predispuse la dezvoltarea calculilor biliari.
- Predispozitia genetica. Persoanele cu antecedente familiale de calculi biliari, au un risc mai mare de a dezvolta litiaza biliara.
- Rasa. Mexicanii americani prezinta un risc mai mare de a dezvolta calculi biliari. Indienii americani prezinta anumite caracteristici genetice care determina o predispozitie mai mare la dezvoltarea calculilor biliari.
- Prezenta anumitor afectiuni. Ciroza, infectiile cailor biliare, anemii hemolitice, unele boli intestinale care afecteaza absorbtia normala a nutrientilor, niveluri ridicate de trigliceride, colesterol HDL scazut, sindrom metabolic, diabet si rezistenta la insulin, pot predispune la dezvoltarea litiazei biliare.
- Obezitatea. In general femeile care sufera de obezitate prezinta un risc crescut de a dezvolta litiaza biliara.
- Pierderea rapida in greutate. Daca o persoana a pierdut rapid in greutate, cum ar fi in urma unei interventii chirurgicale, poate fi mai predispusa la dezvoltarea litiazei biliare.
- Alimentatia. O dieta bogata in calorii si carbohidrati rafinati si saraca in fibre poate predispune la dezvoltarea litiazei biliare.
Calculii biliari se pot forma daca bila contine prea mult colesterol, prea multa bilirubina sau daca nu exista suficiente saruri biliare. Nu sunt cunoscute pe deplin cauzele acestor modificari ale compozititiei bilei. Calculii biliari se pot forma si daca vezica biliara nu se goleste complet sau suficient de des. Anumite persoane sunt mai predispuse la calculi biliari decat altele din cauza prezentei factorilor de risc.
Principalul simptom al litiazei biliare este colica biliara. Colica biliara apare brusc si se intensifica rapid pana la atingerea unui apogeu. Colica biliara reprezinta o durere abdominala constanta, de obicei in partea superioara dreapta a abdomenului, care dureaza de la 15 minute pana la cateva ore. Aceasta durere este de obicei agravata de mese, in special de alimentele grase.
Colica biliara poate conduce si la:
- Intoleranta la alimentele grase
- Varsaturi
- Durere in umarul drept
- Flatulenta
- Transpiratii
- Ingalbenirea pielii sau a ochilor
- Scaun de culoarea argilei
Daca un calcul biliar se blocheaza intr-un canal si provoaca un blocaj biliar, semnele si simptomele rezultate pot include:
- Durere brusca si cu intensificare rapida in partea superioara dreapta a abdomenului
- Durere brusca si cu intensificare rapida in centrul abdomenului, chiar sub stern
- Durere de spate intre omoplati
- Durere in umarul drept
- Greata sau varsaturi
Durerea cauzata de calculi biliari poate dura de la cateva minute pana la cateva ore.
Criza bliara
Daca calculii biliari blocheaza canalele biliare, bila se poate acumula in vezica biliara, provocand o criza de vezica biliara. Crizele de vezica biliara provoaca de obicei dureri in abdomenul superior drept, uneori durand cateva ore. Crizele de vezica biliara apar adesea dupa mese copioase si apar de obicei seara sau in timpul noptii.
Crizele de vezica biliara se opresc de obicei atunci cand calculii biliari se deplaseaza si nu mai blocheaza canalele biliare. Cu toate acestea, daca oricare dintre canalele biliare ramane blocat mai mult de cateva ore, pot sa apara complicatii.
Este indicat sa se consulte imediat un medic daca, in timpul sau dupa o criza de vezica biliara, apar simptome precum:
- durere in abdomen care dureaza cateva ore
- greata si varsaturi
- febra, chiar si febra usoara, sau frisoane
- culoare galbuie a pielii sau a albului ochilor, numita icter
- urina de culoarea ceaiului si scaune de culoare deschisa
Aceste simptome pot fi semne ale unei infectii grave sau inflamatii a vezicii biliare, a ficatului sau a pancreasului. Simptomele calculilor biliari pot fi similare cu simptomele altor afectiuni, cum ar fi apendicita, ulcere, pancreatita si boala de reflux gastroesofagian. Pacientul care prezinta aceste simptome trebuie tratat de un medic cat mai curand posibil.
Calculi biliari asimptomatici (calculi biliari silentiosi)
Majoritatea persoanelor cu calculi biliari nu prezinta simptome. Calculii biliari care nu provoaca simptome se numesc calculi biliari silentiosi. Calculii biliari silentiosi nu impiedica functionarea vezicii biliare, a ficatului sau a pancreasului, deci nu necesita de obicei tratament.
Litiaza biliara netratata poate cnduce la:
- inflamatia vezicii biliare
- leziuni severe sau infectii ale vezicii biliare, ale cailor biliare sau ale ficatului
- pancreatita cu calculi biliari, reprezentand inflamatia pancreasului cauzata de un blocaj provocat de calculi biliari
Majoritatea persoanelor sunt asimptomatice pana la aparitia complicatiilor litiazei biliare.
In scopul stabilirii diagnosticului, medicul efectueaza anamneza pacientului, studiaza istoricul medical si efectueaza un examen fizic. In timpul examenului fizic, medicul examineaza corpul si verifica daca apar dureri abdominale si localizarea acestora.
Medicii pot utiliza teste de laborator sau teste imagistice pentru a diagnostica calculii biliari:
Teste de laborator
Analizele de sange pot oferi indicii depre prezenta unei infectii sau a unei inflamatii a cailor biliare, a vezicii biliare, a pancreasului sau a ficatului.
Teste imagistice
Medicii utilizeaza teste imagistice pentru a depista calculii biliari.
- Ecografie. Ecografia este cel mai potrivit test imagistic pentru depistarea calculilor biliari. Ecografia utilizeaza un dispozitiv numit traductor, care reflecta undele sonore pentru a crea o imagine a structurii organelor.
- Tomografie computerizata (CT). Tomografia computerizata poate evidentia calculi biliari sau complicatii precum infectii si blocaje la nivelul vezicii biliare sau a cailor biliare.
- Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM). RMN-urile pot evidentia calculi biliari din canalele tractului biliar.
- Colescintigrafia. Colescintigrafia mai este numita si scanare cu acid hidroxil iminodiacetic, scanare HIDA sau scanare hepatobiliara. Aceasta investigatie se bazeaza pe utilizarea unei substante radioactive, sigure din punct de vedere medical, pentru a produce imagini ale tractului biliar. Medicii folosesc colescintigrafia pentru a diagnostica contractiile anormale ale vezicii biliare sau pentru a evidentia un blocaj al cailor biliare.
- Colangiopancreatografia retrograda endoscopica (ERCP). ERCP combina gastroendoscopia superioara si radiografiile pentru a trata problemele cailor biliare si pancreatice. ERCP ajuta la localizarea canalului biliar afectat si la localizarea calcullilor biliari. Acest test este mai invaziv decat alte teste. Medicii il utilizeaza selectiv, de obicei pentru a indeparta un calcul biliar blocat in canalul biliar comun.
In cazul in care calculi biliari nu cauzeaza simptome, acestia, cel mai probabil, nu necesita tratament. In cazul in care apare o criza biliara, pacientul trebuie sa contacteze medicul. Desi simptomele pot disparea, acestea pot sa reapara si este posibil sa fie nevoie de tratament.
Tratamentul pentru calculi biliari consta in interventia chirurgicala de indepartare a vezicii biliare. Medicii pot utiliza uneori tratamente nonchirurgicale pentru a trata calculi biliari din colesterol, dar calculi biliari pigmentari necesita de obicei interventie chirurgicala.
Interventie chirurgicala de indepartare a vezicii biliare (colecistectomie)
Vezica biliara nu este un organ esential, ceea ce inseamna ca se poate duce o viata normala fara vezica biliara. Odata ce chirurgul indeparteaza vezica biliara, bila este descarcata din ficat prin canalul hepatic si canalul biliar comun si direct in duoden, in loc sa fie stocata in vezica biliara.
Se pot efectua doua tipuri de colecistectomie:
- Colecistectomia laparoscopica. Aproape toate colecistectomiile se efectueaza laparoscopic. Acestea se efectueaza in regim ambulatoriu, pacientul se poate externa in aceeasi zi si poate relua activitatile zilnice in aproximativ o saptamana.
- Colecistectomia deschisa. Aceasta se efectueaza atunci cand vezica biliara este grav inflamata, infectata sau cicatrizata din cauza altor operatii. Medicul poate efectua o colecistectomie deschisa daca apar probleme in timpul unei colecistectomii laparoscopice. Dupa operatie, este posibil sa fie nevoie de spitalizare pana la o saptamana si pacientul isi poate relua activitatile normale dupa aproximativ o luna de zile.
Dupa efectueare procedurii, un numar mic de persoane prezinta scaune mai moi si mai frecvente, deoarece bila este descarcata mai des decat anterior interventiei, in duoden. Modificarile gastro- intestinale sunt de obicei temporare.
Toate interventiile chirurgicale vin cu un risc posibil de complicatii, insa complicatiile chirurgiei vezicii biliare sunt foarte rare. Cea mai frecventa complicatie este leziunea cailor biliare, care poate provoca infectii.
Tratamente nechirurgicale
Urmatoarele tratamente nonchirurgicale pot fi utilizate pentru a indeparta sau a fragmenta calculii biliari de colesterol:
- Colangiopancreatografie retrograda endoscopica (ERCP). Uneori, medicii utilizeaza aceasta procedura pentru a indeparta un calcul biliar care blocheaza un canal biliar comun.
- Terapie orala de dizolvare a calculilor biliari. Exista medicamente care contin acizi biliari ce pot dezintegra calculii biliari. Aceste medicamente functioneaza cel mai bine pentru a dezintegra calculii mici de colesterol. Este posibil ca tratamentul sa fie de lunga durata.
- Litotripsie cu unde de soc. Aceasta procedura se poate utiliza pentru a dezintegra calculii biliari in fragmente mai mici. Medicii folosesc aceasta procedura doar rar si, uneori, concomitant cu tratamentul cu ursodiol.
Litiaza biliara poate fi prevenita prin:
- ajustarea planului alimentar pentru a include mai multe alimente bogate in fibre si grasimi sanatoase, mai putini carbohidrati rafinati si mai putin zahar
- pierderea in greutate efectuata treptat si in conditii de siguranta mai ales in caz de supraponderabilitate sau obezitate
- mentinerea unei greutati sanatoase printr-o alimentatie sanatoasa si activitate fizica regulate
Bibliografie:
Jones MW, Weir CB, Marietta M. Gallstones (Cholelithiasis) [Updated 2025 Jun 2]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459370/
Portincasa P, Wang DQ-H. Gallstones. In: Podolsky, DK, Camilleri M, Fitz JG, Kalloo, AN, Shanahan F, Wang, TC, eds. Yamada's Textbook of Gastroenterology. Volume 2. 6th edition. Hoboken, NJ: Wiley-Blackwell; 2015:1808-1834.
Gallstones. American Gastroenterological Association website. http://www.gastro.org/patient-care/conditions-diseases/gallstones External link. Accessed November 27, 2017.
Gallstones, Nationale Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, National Institutes of Health official website
Gallstone Disease, Johns Hopkins official website
Gallstones, Mayo Clinic official website
Gallstones, Cleveland Clinic official website
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona