Scrisul de mana si tastarea sunt activitati distincte care implica procese motorii si cognitive diferite. Scrisul de mana implica de obicei utilizarea unei singure maini si concentreaza atentia asupra unui spatiu fizic specific, in timp ce tastarea necesita utilizarea ambelor maini si implica interactiunea atat cu tastatura, cat si cu ecranul. Aceste diferente se reflecta la nivelul creierului, deoarece scrisul de mana si tastarea activeaza regiuni distincte asociate cu controlul motor, procesarea senzoriala si functii cognitive de ordin superior.
Stimuleaza la nivelul creierului conectarea activitatii motorii cu cea cognitiva
Scrisul de mana implica coordonarea complexa a abilitatilor motorii fine, unde fiecare litera este formata individual prin miscari exacte ale mainii. Aceasta angajeaza cortexul senzorio-motor, care proceseaza raspunsul tactil si controlul motor, precum si zonele vizuale pentru recunoasterea literelor. Actul scrisului stimuleaza creierul sa conecteze activitatile motorii cu procesele cognitive, sporind activitatea neuronala in zonele asociate cu memoria si limbajul. In schimb, tastarea se bazeaza pe miscari repetitive ale degetelor pe o tastatura. Desi activeaza zonele motorii, nu necesita integrarea senzorio-motorie complexa necesara scrisului de mana. Caile neuronale activate in timpul scrisului de mana se suprapun semnificativ cu cele implicate in citire si ortografie, sustinand inclusiv dezvoltarea alfabetizarii.
La copii, scrisul creste fluenta in citire si stimuleaza profunzimea gandirii
Pentru copiii mici, invatarea scrisului de mana a fost asociata cu o mai buna recunoastere a literelor si cu o fluenta mai buna in citire, subliniind rolul sau in dezvoltarea abilitatilor fundamentale de alfabetizare. Ritmul mai lent al scrisului de mana permite o gandire mai reflexiva, incurajand creativitatea si analiza critica. Tastarea, desi mai rapida, duce adesea la un compromis cognitiv in care viteza de transcriere inhiba gandirea mai profunda. Aceasta diferenta poate explica de ce scrisul de mana este adesea preferat pentru sarcinile care necesita rezolvarea de probleme sau sinteza ideilor.
Scrisul de mana poate imbunatati concentrarea si contribuie la o experienta senzoriala complexa
In ceea ce priveste experienta senzorio-motorie, comparativ cu tastarea, scrisul de mana permite scriitorului sa isi concentreze atentia asupra unui singur punct atat in spatiu, cat si in timp. Acest lucru se datoreaza faptului ca gestul grafic se desfasoara intr-un mod concis intr-un spatiu foarte limitat, restrictionat la obiectul de scris si suprafata de scriere.
Scrisul de mana necesita executarea si controlul unei miscari care defineste complet forma unei litere. Odata invatat, exista o corespondenta unica intre litera si miscarea care o produce, necesitand un nivel mai profund de procesare a atentiei. Tastarea, pe de alta parte, implica si invatare spatiala, deoarece necesita construirea unei harti mentale a tastaturii pentru a localiza si apasa cu precizie fiecare tasta. Spre deosebire de scrisul de mana, miscarea degetelor necesara pentru a ajunge si apasa o tasta este mai simpla si mai intuitiva, nu are nicio relatie directa cu forma literei. Tastarea excesiva la calculator, spre deosebire de scrisul de mana, are ca rezultat o precizie redusa a miscarilor mana-brat si un declin al altor abilitati motorii fine in timp.
Scrisul de mana si dactilografia sau tastarea sunt moduri distincte de comunicare scrisa care implica diferite procese neuronale si cognitive, cu implicatii semnificative pentru invatare, memorie si dezvoltarea creierului. O diferenta principala intre scrisul de mana si tastare consta in activarea diferentiala a regiunilor creierului implicate in controlul motor, procesarea senzoriala si functii cognitive.
Scrisul de mana, desenul, si tastarea sunt procese care separate pentru creier. Cu toate acestea, procesele neuronale implicate in scrisul de mana si in desen par a fi mai similare intre ele in comparatie cu tastarea.
Pe baza unui stiudiu amplu de imagistica cerebrala, s-a sugerat ca scrisul de mana si desenul ar putea folosi aceleasi retele senzoriale si motorii subiacente, dar ca exista unele diferente intre ele la nivelul zonelor parietale. Aceste diferente pot avea legatura cu implicarea extinsa a limbajului si a literelor in scris, care lipsesc in cazul desenului. Procesele cerebrale observate implicate in scrisul de mana si desen par sa sustina ideea ca ambele folosesc aceleasi retele senzorio-motorii subiacente.
Zonele cerebrale implicate in procesul scrierii de mana
|
Zona cerebrala implicata |
Functia |
|
Zona vizuala a formei cuvintelor |
Stocheaza formele literelor si cunostintele ortografice |
|
Lobul parietal superior, santul intraparietal anterior |
Integrare vizuala si spatiala, planificare motorie si programe motorii specifice literelor |
|
Cortexul prefrontal dorsolateral |
Traduce reprezentarile literelor in comenzi motorii |
|
Cortexul motor primar si aria motorie suplimentara |
Executa si coordoneaza comenzile motorii |
|
Girusul frontal inferior, aria Broca |
Conversia sunet-litera |
|
Girusul frontal mijlociu si girusul frontal superior |
Control motor la nivel superior si selectia de modele grafice bine exersate |
|
Cuneus sau precuneus |
Procesare vizuala si atentie |
|
Girusul temporal mijlociu si girusul angular |
Procesarea limbajului si integrarea reprezentarilor fonologice și ortografice |
|
Girusul precentral ventral si lobulul parietal inferior |
Specializati in miscările de scriere |
|
Striatul senzo-riomotor |
Integreaza formele vizuale ale literelor cu executia motorie |
|
Ganglionii bazali (striatum, putamen, pallidum, nucleul caudat) |
Regleaza fscrierea si cursivitatea scrierii, invatarea secventei motorii si inhibarea actiunilor concurente |
|
Talamusul |
Transmite informatii motorii si senzoriale |
|
Cerebelul |
Ajusteaza precizia miscarii, coordonarea si ritmul |
Zonele cerebrale implicate in tastare
|
Zona cerebrala implicata |
Functia |
|
Girusul frontal inferior, aria Broca |
Sustine conversia sunet-litera, ortografia si regasirea lexicala
|
|
Girusul frontal mijlociu, girusul frontal superior |
Implicat in planificarea motorie de nivel superior si functiile executive legate de dactilografie
|
|
Santul intraparietal, lobulul parietal superior |
Implica procesarea spatiala si controlul atentiei, sustinand corelatiile tasta-deget in dactilografiere
|
|
Girusul temporal inferior, girusul fusiform |
Joaca un rol in procesarea ortografica si recunoasterea literelor |
|
Girusul temporal superior |
Implicat in procesarea auditiva si fonetica
|
|
Girusul supramarginal drept |
Implicat in invatarea spatiala si schimbarile la tastarea caracterelor |
|
Santul intraparietal posteromedial |
Specific tastarii, legat de controlul motor fin |
|
Ganglionii bazali (striatum) |
Joaca un rol in invatarea procedurala si automatizarea secventelor de apasare a tastelor
|
|
Talamusul |
Transmite informatii motorii si senzoriale, dar cu o implicare redusa in comparatie cu scrisul de mana
|
|
Cerebelul |
Contribuie la invatarea motorie si coordonarea miscarilor de tastare |
Scrisul de mana este un proces neurofiziologic complex care integreaza componente motorii, cognitive si emotionale. De fiecare data cand sunt integrate miscarile autogenerate ca strategie de invatare, o parte mai mare a creierului este stimulata, ceea ce duce la formarea unor retele neuronale mai complexe. De asemenea, se pare ca miscarile legate de tastare nu activeaza aceste retele in acelasi mod ca desenul si scrisul de mana. In plus, atunci cand un copil produce litere individuale scrise de mana, rezultatele vor fi foarte variabile, ceea ce va duce la o mai buna intelegere. Inlocuirea continua a scrisului de mana cu scrisul la tastatura poate parea, in anumite privinte, neinspirata, deoarece aceasta pare sa afecteze negativ procesul de invatare. Constatarile actuale sugereaza ca miscarile delicate si precis controlate implicate in scrisul de mana contribuie la tiparele de activare ale creierului legate de invatare. Nu s-a gasit nicio dovada a unor astfel de tipare de activare atunci cand se utilizeaza o tastatura.
Desi este vital sa se mentina practica scrisului de mana la scoala, este, de asemenea, important sa se tina pasul cu lumea digitala in continua dezvoltare. Copiii mici ar trebui sa invete sa scrie de mana si, in acelasi timp, sa invete sa reuseasca sa scrie pe o tastatura, in functie de context. Chiar daca exista diferente fundamentale intre cele trei strategii, este important de retinut ca strategiile sunt toate sarcini cognitive, fiecare servind propriile beneficii.
Bibliografie
Ihara AS, Nakajima K, Kake A, Ishimaru K, Osugi K, Naruse Y. Advantage of Handwriting Over Typing on Learning Words: Evidence From an N400 Event-Related Potential Index. Front Hum Neurosci. 2021 Jun 10;15:679191. doi: 10.3389/fnhum.2021.679191. PMID: 34177498; PMCID: PMC8222525.
Ose Askvik E, van der Weel FRR, van der Meer ALH. The Importance of Cursive Handwriting Over Typewriting for Learning in the Classroom: A High-Density EEG Study of 12-Year-Old Children and Young Adults. Front Psychol. 2020 Jul 28;11:1810. doi: 10.3389/fpsyg.2020.01810. PMID: 32849069; PMCID: PMC7399101.
Marano G, Kotzalidis GD, Lisci FM, Anesini MB, Rossi S, Barbonetti S, Cangini A, Ronsisvalle A, Artuso L, Falsini C, Caso R, Mandracchia G, Brisi C, Traversi G, Mazza O, Pola R, Sani G, Mercuri EM, Gaetani E, Mazza M. The Neuroscience Behind Writing: Handwriting vs. Typing-Who Wins the Battle? Life (Basel). 2025 Feb 22;15(3):345. doi: 10.3390/life15030345. PMID: 40141690; PMCID: PMC11943480.
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona