Virusul sincitial respirator (VSR) este un virus ARN care apartine familiei Pneumoviridae, fiind format din doua genotipuri: A si B. Virusul sincitial respirator este specific si patogen pentru oameni si infecteaza tractul respirator uman superior si inferior.
Virusul sincitial respirator provoaca un spectru larg de boli respiratorii, de la infectii usoare ale tractului respirator superior pana la infectii mai grave ale tractului respirator inferior, care pun viata in pericol.
Sugarii, in special cei cu varsta sub sase luni, persoanele in varsta si persoanele cu boli preexistente prezinta cel mai mare risc de boala severa cu virus sincitial respirator si de deces.
In fiecare an, virusul sincitial respirator provoaca aproximativ 3,6 milioane de spitalizari si aproximativ 100.000 de decese la copiii cu varsta sub 5 ani, la nivel mondial. Aproximativ jumatate din decesele cauzate de virusul sincitial respirator in randul copiilor apar la sugarii cu varsta sub 6 luni. Majoritatea deceselor pediatrice cauzate de virusul sincitial respirator (97%) apar in tarile cu venituri mici si medii, unde exista acces limitat la ingrijiri medicale.
Virusul sincitial respirator se poate raspandi atunci cand:
- o persoana bolnava tuseste sau stranuta in apropierea altei persoane sanatoase
- picaturile de saliva ale unei persoane bolnave se raspandesc prin tuse sau stranut si iau contact cu nasul, gura sau ochii altei persoane sanatoase
- exista un contact direct cu o persoana bolnava
- se atinge o suprafata contaminata cu VSR si apoi se atinge nasul, ochii sau gura
VSR poate supravietui timp de mai multe ore pe suprafete dure si, de obicei, supravietuieste pentru perioade mai scurte de timp pe suprafete moi.
Persoanele infectate cu virus sincitial respirator sunt de obicei contagioase timp de 3 pana la 8 zile si pot deveni contagioase cu o zi sau doua inainte de a incepe sa prezinte semne de boala. Cu toate acestea, unii sugari si persoanele cu sistem imunitar slabit pot continua sa raspandeasca virusul timp de 4 saptamani sau mai mult, chiar si dupa ce acestea nu mai prezinta simptome.
In primii doi ani de viata, majoritatea copiilor sufera cel putin o infectie cu virusul respirator sincitial.
Persoanele cu risc crescut de infectii severe cu virus sincitial respirator includ:
- Sugari, in special sugari prematuri sau bebelusi cu varsta de 6 luni sau mai mici
- Copii cu boli de inima prezente de la nastere sau boli pulmonare cronice
- Copii sau adulti cu sistem imunitar slabit din cauza unor boli precum cancerul sau tratamente precum chimioterapia
- Copii care sufera de tulburari neuromusculare, cum ar fi distrofia musculara
- Adulti cu boli de inima sau boli pulmonare
- Adulti in varsta, in special cei cu varsta de 65 de ani si peste
Primele simptome ale infectiei apar de obicei intre ziua 4 si 7 dupa expunerea la virus.
Semnele si simptomele infectie cu VSR a tractului respirator superior includ:
- rinoree
- durere in gat
- durere de cap
- oboseala
- febra
Majoritatea copiilor pot prezenta febra in timpul infectiei cu VSR, insa o parte dintre acestia pot sa nu prezinte febra.
Semnele si simptomele compatibile cu infectia tractului respirator inferior includ:
- tuse
- dificultati de respiratie
- respiratie rapida
- bronhospasm
- respiratie suieratoare
Boala pulmonara severa cauzata de VSR poate duce la niveluri scazute de oxigen in organism, oboseala a muschilor respiratori si uneori poate duce la deces. Infectia cu virusul sincitial respirator la adultii in varsta poate exacerba bolile cronice subiacente, cum ar fi bolile pulmonare si cele de inima.
Complicatiile virusului sincitial respirator includ:
- Spitalizare. O infectie severa cu virusul sincitial respirator poate necesita spitalizare, deoarece tratamentul poate presupune administrare de fluide intravenoase si oxigen.
- Pneumonie. Virusul sincitial respirator este cea mai frecventa cauza de pneumonie sau de bronsiolita la sugari.
- Infectie a urechii medii. Daca virusul se localizeaza in spatiul din spatele timpanului, pacientul poate dezvolta otita medie. Acest lucru se intampla cel mai frecvent la bebelusi si copii mici.
- Astm. Poate exista o legatura intre infectia severa cu virusul sincitial respirator la copii si riscul de a dezvolta astm mai tarziu in viata.
In scopul stabilirii diagnosticului medicul efectueaza un examen fizic si efectueaza anamneza pacientului. In timpul examenului fizic, medicul asculta plamanii cu un stetoscop pentru a verifica daca exista weezing (respiratie suieratoare) sau alte sunete anormale.
Testele de laborator si cele de imagistica nu sunt de obicei necesare, insa pot ajuta la diagnosticarea complicatiilor sau la excluderea altor afectiuni care pot provoca simptome similare.
Testele suplimentare pot include:
- Hemoleucograma completa - poate oferi informatii despre prezenta unei infectii
- Radiografii toracice - pot pune in evidenta afectiuni pulmonare
- Prelevare de probe de tip tampon de la nivel nazal sau faringian pentru a identifica virusul
- Pulsoximetrie - pentru a detecta niveluri de oxigen mai mici decat cele normale in sange
Nu exista un tratament specific pentru infectia cu virusul sincitial respirator. Gestionarea bolii presupune tratament simptomatic si de sustinere. Medicul poate recomanda medicamente fara prescriptie medicala, cum ar fi un antitermice, pentru a reduce febra. Utilizarea picaturilor saline nazale si aspirarea nasului pot ajuta la decongestionarea cailor nazale.
Medicul poate prescrie antibiotice daca exista o complicatie bacteriana, cum ar fi pneumonia bacteriana.
Este foarte importanta hidratarea si monitorizarea simptomelor deshidratarii, cum ar fi uscaciunea gurii, reducerea urinarii sau absenta acesteia, ochi infundati in orbite si agitatie sau somnolenta extrema.
Cazurile grave pot necesita spitalizare si tratamente ce includ:
- aspirarea secretiilor
- fluide intravenoase pentru hidratare
- oxigen suplimentar
In prezent, sunt disponibile mai multe produse de imunizare pentru a preveni boala severa cu virusul sincitial respirator la sugari si adulti in varsta.
Pentru a proteja sugarii, exista un vaccin administrat femeilor insarcinate si persoanelor aflate in faza avansata a sarcinii. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda vaccinarea in al treilea trimestru de sarcina, definita de la varsta gestationala de 28 de saptamani in majoritatea situatiilor. Imunizarea materna permite transferul de anticorpi impotriva VSR prin placenta la copilul nenascut, care este apoi protejat timp de aproximativ 6 luni dupa nastere.
Un alt produs de imunizare pentru a proteja copiii este un anticorp monoclonal cu actiune prelungita care vizeaza virusul VSR. Acesta se administreaza sub forma de injectie intramusculara pentru a proteja impotriva infectiilor severe ale tractului respirator inferior cauzate de VSR si a bolilor pulmonare cauzate de infectia cu VSR.
Riscul de raspandire a VSR poate fi redus si prin practicarea si respectarea unor reguli de igiena precum:
- spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun timp de cel putin 20 de secunde sau utilizarea unui dezinfectant pentru maini pe baza de alcool
- evitarea atingerii ochilor, nasului sau gurii
- evitarea contactului apropiat cu persoanele bolnave
Persoanele care sunt diagnosticate cu infectie cu VSR sau cu alte infectii virale pot ajuta la protejarea comunitatii prin:
- izolarea la domiciliu pe parcursul bolii
- evitarea contactului apropiat cu alte persoane
- acoperirea gurii si nasului atunci cand tusesc sau stranuta
- purtarea unei masti de protectie (copiilor cu vasta sub 2 ani nu le sunt recomandate mastile de protectie deoarece prezinta risc de sufocare)
Bibliografie:
Respiratory syncytial virus (RSV), World Health Organization official website
Diseases & Conditions, Respiratory syncytial virus (RSV), Mayo Clinic official website
Respiratory Syncytial Virus Infection (RSV), CDC official website
RSV (Respiratory Syncytial Virus), Cleveland Clinic official website
Respiratory syncytial virus (RSV) fact sheet, NSW Health Government official website
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona
Favorite
Coșul meu
Cumpara 
