Tromboembolism venos (afecțiuni medicale)

Definitie:

Tromboembolismul venos apare in urma formarii de trombi la nivelul circulatiei venoase si se manifesta prin tromboza venoasa profunda si embolie pulmonara.

Factori de risc pentru tromboembolismul venos:

-varsta inaintata

-istoricul de tromboembolism venos

- staza venoasa (prezenta la persoanele obeze sau imobile)

-leziuni ale peretelui vascular (interventii chirurgicale, traumatisme si catetere venoase)

-hipercoagulabilitate (malignitate, anomalii ale factorilor de coagulare, anticorpi antifosfolipidici si anumite medicamente)

Simptomatologie:

Multi pacienti nu dezvolta simptome in cadrul unui episod acut.

Simptomele tromboembolismului venos pot include:

-tumefierea unilaterala a piciorului

-durere

-sensibilitate

-eritem

-caldura locala

Simptomele emboliei pulmonare (ce poate fi asociata ) includ:

-tuse

-durere sau constrictie toracica

-dipsnee

-palpitatii

-hemoptizie

-ameteli sau vertij

Sindromul post-trombotic poate determina tumefierea cronica a extremitatilor inferioare, durere, sensibilitate, durere, sensibilitate, decolorarea pielii si ulceratii.

Diagnosticarea:

Diagnoasticarea se concentreaza pe identificarea factorilor de risc.

Investigatiile frecvent utilizate in diagnosticare sunt:

-ultrasonografia venoasa cu compresie si angiografia pulmonara prin tomografie computerizata sun cel mai adesea utilizate pentru evaluarea initiala a unui tromboembolism venos.

-investigatii radiologice cu substanta de contrast( venografie, angiografie pulmonara) sunt metode cu cel mai inalt grad de acuratete si nivel de incredere insa sunt costisitoare, invazive, dificil de realizat si evaluat.

-concentratia D-dimerilor este aproape intotdeauna crescut

-metode de evaluare tip ceck-list (scorul Wells) pot fi utilizate pentru a evalua probabilitatea ca un pacient sa dezvolte sau nu tromboembolism venos sau embolie pulmonara.

Tratament:

Scopul tratamentului initial este de a reduce riscul de a dezvolta tromboembolism venos in conditiile existetei unui factor de risc.

Metodele farmacologice includ administrarea de anticoagulante orale directe, heparine cu greutate moleculara mica, heparine nefractionate, trombolitice.

Metodele nefarmacologice: 

-pacientii vor fi incurajatisa faca miscare, in masura in care le permite simptomatologia

-ambulatia, in asociere cu ciorapi compresivi, conduce la o reducere mai rapida a durerii si a edemului

-indepartarea trombului obstructiv, prin tromboliza sau trombectomie poate fi necesara in cazuri de tromboembolism venos ce pune in pericol viata pacientului sau integritatea membrelor.

Evaluarea tratamentului:

-se monitorizeaza pacientii pentru a urmari disparitia simptomelor, a simptomelor sindromului post-trombotic si a efectelor adverseale anticoagulantelor.

- se monitorizeaza atent hemoglobina, hematocritul si tensiunea arteriala pentru a detecta sangerarile care pot sa apara in urma terapiei cu anticoagulante.

-se efectueaza teste de coagulare inainte de initierea terapiei, pentru a stabili valorile initiale ale tratamentului si a urmari valorile in terapia anticoagulanta ulterioara.

Bibliografie:

Barbara G. Wells, Terry L. Schwinghammer, Joseph T. DiPiro, Cecily V. DiPiro, Manual de Farmacoterapie, Editia a X-a, Editura Prior, 2019

Autor: Farmacist Marza Andreea Simona