Sartani (Antagonisti ai angiotensinei II ) (grupa medicament)

Definitie:

Sartanii sau blocantii receptorilor angiotensinei II blocheaza selectiv legarea angiotensinei II de receptorul angiotensinei de tip 1 (AT1), dar nu interfereaza cu legarea angiotensinei II (AT2) de receptorii angiotensinei de tip 2. Astfel este blocata actiunea angiotensinei II.

Angiotensina II este o substanta care contribuie la aparitia HTA, influentand in mod indirect activitatea la nivelul inimii, dar si al rinichilor, al peretelui vascular sau la nivel cerebral. Primul mecanism al angiotensinei II este de crestere a reabsorbtiei apei si sodiului, crescand astfel volumul intravascular si al presarcinii cardiace. In plus,angiotensina II determina vasoconstrictia sistemica a arteriolelor, cu cresterea rezistentei vasculare si a postsarcinii cardiace. Alte mecanisme includ cresterea disfunctiei endoteliale prin receptorii A1 care duc la hipertrofie ventriculara si vasculara sau la stimularea sistemului nervos simpatic si reducerea activitatii vagale.

Reprezentanti ai clasei: Losartan, Candesartan, Irbesartan, Telmisartan, Valsartan, Olmisartan, Elprosartan, Azilsartan.

Mecanism de actiune:

Renina este secretata de catre celulele juxtaglomerulare ale rinichilor si catalizeaza conversia angiotensinogenului in angiotensina I in ficat. AngiotensinaI este convertita in angiotensina II de catre enzima de conversie a angiotensinei (ACE) si alte cai non-ACE.
Angiotensina II este principala peptida vasoactiva din sistemul renina angiotensina aldosteron si actioneaza asupra a doi receptori, AT1 si AT2. Activarea de catre angiotensina II a receptorilor AT1 determina cresterea tensiunii arteriale din cauza contractiei muschiului neted vascular, cresterea rezistentei vasculare sistemice, cresterea activitatii simpatice, cresterea sodiului (Na) si a retentiei de apa datorita reabsorbtiei crescute de Na in tubul contort proximal. Reabsorbtia sodiului in tubul contort proximal este un rezultat direct al angiotensinei II si indirect al productiei crescute de aldosteron in cortexul suprarenal, promovand reabsorbtia distala de Na. Nivelurile cronice ridicate de angiotensina II determina cresterea si proliferarea celulelor musculare netede si musculare cardiace, disfunctie endoteliala, agregare trombocitara, raspunsuri inflamatorii imbunatatite si medierea apoptozei. 
Pe de alta parte, efectele legarii angiotensinei II de receptorii AT2 au ca rezultat vasodilatatie datorita productiei crescute de protoxid de azot si bradikinina. In plus, activarea receptorilor AT2 duce la excretia renala de sodiu. Agonismul receptorilor AT2 are efecte anti-proliferative si de protectie cardiovasculara.

Indicatii terapeutice:

Sistemul renina-angiotensina-aldosteron este implicat in mod complex in patofiziologia mai multor boli, inclusiv hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca congestiva si bolile cronice de rinichi de toate tipurile, inclusiv nefropatia diabetica. 
Blocantii receptorilor de angiotensina sau BRA, se leaga si inhiba receptorul angiotensinei II de tip 1 si sunt indicati pentru a trata hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca congestiva si nefropatia diabetica. Sunt adesea utilizati ca inlocuitor al terapiei cu inhibitori ECA pentru pacientii care nu pot tolera inhibitorii ECA din cauza tusei cronice neproductive induse de inhibitori ai ECA.

Reactii adverse:

 BRA
Blocantii receptorilor de angiotensina II  intervin in sistemul renina- angiotensina -aldosteron prin intreruperea legarii angiotensineiII de receptorul AT1, aflat la nivelul membranei celulare, inhiband astfel actiunea angiotensinei  II.  Printre efectele adverse ale sartanilor se numara:
- Angioedem: cel mai des fiind caracterizat de edemul gurii, al limbii, al pleoapelor si al faringelui. 
- Tuse: incidenta tusei este mult scazuta la administrarea sartanilor, acestia putand fi astfel folositi si in cazul tusei induse de IECA. Ultima metaanaliza din 2008 a aratat un procent de 3,2% la sartani, comparativ cu 9,9% la IECA, in ceea ce priveste tusea.
- Hipotensiune arteriala: studiul de referinta ONTARGET a aratat ca hipotensiunea arteriala este mai frecventa la administrarea de sartanilor comparativ cu IECA (2,7% pentru telmisartan vs. 1,7% pentru ramipril).

Monitorizarea

Terapia cu sartani pune pacientul la un risc crescut de hipotensiune arteriala, insuficienta renala si hiperkaliemie. Prin urmare, tensiunea arteriala a pacientului, functia renala si electrolitii serici trebuie monitorizate indeaproape pe durata utilizarii sartanilor. 

Bibliografie: