Tolura 40 mg, 28 comprimate, KRKA

telmisartan

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

0 (din 0 evaluari)
Evalueaza produsul

Brand: KRKA

Cod produs: 3838989575038

Data expirarii: 28-02-2027

Document: Prospect

Vandut de: Farmacia Tei SRL

18,69 LEI
Nu s-au inregistrat inca opinii
Produsul poate fi evaluat doar in urma unei achizitii online.
Disponibilitate și preț în locațiile Farmacia Tei

La noi, prețul afișat pe site este valabil și în toate locațiile noastre.

Dacă intervin abateri de la această regulă, sunt erori pentru care ne cerem scuze și vă rugăm să ni le semnalați.

Tolura 40 mg, 28 comprimate, KRKA [3838989575038]

Indicatii:
Tolura este folosit pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale (tensiune arterială crescută) la adulţi. Termenul “esenţială” înseamnă că tensiunea arterială crescută nu este cauzată de alte afecţiuni.
Dacă nu este tratată, tensiunea arterială crescută poate afecta vasele de sânge în unele organe, ceea ce ar putea conduce uneori la atac de cord, insuficienţă cardiacă sau renală, infarct miocardic sau orbire.
De obicei nu există simptome ale tensiunii arteriale crescute înainte de apariţia afecţiunii. De aceea este important să se măsoare în mod regulat tensiune arterială pentru a verifica dacă se găseşte în
limitele normale.
Tolura este folosit, de asemenea, pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) la adulţi cu risc datorat reducerii sau blocării circulaţiei sângelui către inimă sau către picioare, sau care au suferit un accident vascular cerebral sau suferă de o formă de diabet zaharat cu mare risc. Medicul dumneavoastră vă poate informa dacă prezentaţi un risc crescut de apariţie a acestor evenimente.

Contraindicatii:
Nu utilizaţi Tolura:
- dacă sunteţi alergic la telmisartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.

Precautii:
Înainte să utilizaţi Tolura, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea:
Sarcina:
Trebuie să vă informaţi medicul dacă dumneavoastră credeţi că aţi putea fi (sau aţi putea rămâne) gravidă. În mod obişnuit, medicul dumneavoastră vă va sfătui să nu mai luaţi Tolura înainte de a rămâne sau de îndată ce aţi aflat că sunteţi gravidă şi să luaţi alt medicament în locul Tolura. Tolura nu este recomandat la începutul sarcinii şi nu trebuie luat după 3 luni de sarcină deoarece poate afecta în mod grav dezvoltarea fătului dumneavoastră.
Alăptarea:
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi.sau vă pregătiţi să alăptaţi. Tolura nu este recomandat femeilor care alăptează, iar medicul dumneavoastră poate alege un alt tratament pentru dumneavoastră dacă vreţi să alăptaţi, mai ales în cazul în care copilul dumneavoastră e nou-născut sau a fost născut prematur.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:
Unele persoane pot avea ameţeli sau pot avea senzaţie de oboseală în cursul tratamentului cu Tolura.
Dacă vă simţiţi ameţit sau obosit, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

Mod de administrare:
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată de Tolura este de un comprimat o dată pe zi. Încercaţi să luaţi comprimatul la aceeaşi oră în fiecare zi.
Puteţi lua Tolura cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghiţite cu apă sau cu altă băutură fără alcool. Este important să continuaţi să luaţi Tolura în fiecare zi până când medicul dumneavoastră vă recomandă altfel.

Compozitie:
- Substanţa activă este telmisartan. Fiecare comprimat conţine telmisartan 40 mg.
- Celelalte componente sunt: povidonă, meglumină, hidroxid de sodiu, lactoză monohidrat, sorbitol (E420) şi stearat de magneziu.

Prezentare:
28 comprimate

Atentionare:
Citiţi cu atenţie şi în întregime prospectul înainte de a începe să utilizaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

Tolura 40 mg 28 comprimate KRKA(telmisartan) face parte din grupa medicament:antihipertensive, sartani (antagonisti ai angiotensinei ii ) , contine substanța activă:telmisartan..
Grupa medicament: Antihipertensive , Sartani (Antagonisti ai angiotensinei II )
Substanța activă: Telmisartan
Specificatie Valori
Categorie Medicamente
Brand Krka
Stoc În stoc
Disponibil in farmacii Lacul Tei, Biharia, Craiova, Dristor, Pitesti Gavana, Plaza Romania, Rahova, Vivo Constanta, Barbu Vacarescu, Popesti-Leordeni
Cod produs 3838989575038
Data de expirare 2027-02-28

Tolura 40 mg, 28 comprimate, KRKA [3838989575038]

1
ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
2
1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tolura 40mg comprimate
2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine telmisartan 40mg.
Excipienţicu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine sorbitol 149,8 mg (E420) şi lactoză 57 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3.FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
40mg: comprimate de culoare albă sau aproape albă, biconvexe, ovale.
4.DATE CLINICE
4.1Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi.
Prevenţie cardiovasculară
Reducerea morbidităţii cardiovasculare la pacienţi cu:
-boală cardiovasculară aterotrombotică diagnosticată (antecedente de boală ischemică
coronariană sau boală arterială periferică) sau
-diabet zaharat de tip 2 cu leziuni demonstrate ale organelor ţintă.
4.2Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale
Doza eficace uzuală este de 40 mg o dată pe zi. Unii pacienţi pot beneficia de efect terapeutic la o doză
zilnică de 20 mg. În cazurile în care nu se atinge valoarea propusă a tensiunii arteriale, doza de
telmisartan poate fi crescută până la cel mult 80 mg o dată pe zi. Alternativ, telmisartanul poate fi
utilizat în asociere cu diuretice de tip tiazidic, cum ar fi hidroclorotiazida, care s-a dovedit a avea un
efect aditiv celui al telmisartanului în ceea ce priveşte efectul hipotensor. Când se intenţionează
creşterea dozei, trebuie avut în vedere că efectul antihipertensiv maxim este obţinut în general după 4
până la 8 săptămâni de la începerea tratamentului (vezi pct. 5.1).
Prevenţie cardiovasculară
Doza recomandată este de 80 mg o dată pe zi. Nu se ştie dacă doze mai mici de 80 mg de telmisartan
sunt eficiente în reducerea morbidităţii cardiovasculare.
La iniţierea tratamentului cu telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare, se recomandă o
atentă monitorizare a tensiunii arteriale precum şi eventualitatea ajustării corespunzătoare a medicaţiei
necesare pentru scăderea tensiunii arteriale.
Populaţii speciale:
3
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţi cu insuficienţă renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă, experienţa cu privire
la administrarea medicamentului este limitată. La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unei doze
iniţiale mai mici, de 20 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă
renală uşoară până la moderată.
Pacienţi cu insuficienţa hepatică
Tolura este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct.4.3). La pacienţii cu
insuficienţă hepatică uşoară până la moderată doza utilizată nu trebuie să depăşească 40 mg o dată pe
zi (vezi pct. 4.4).
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Tolura la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.Datele
disponibile în prezent sunt descrise la punctul 5.1 şi 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare cu
privire la doză.
Mod de administrare
Comprimatele de telmisartan se administrează oral, o singură dată pe zi, cu o cantitate de lichid, cu sau
fără alimente.
Precauţii care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului
Telmisartan trebuie păstrat in blisterul sigilat datorită proprietăţii higroscopice a comprimatelor.
Comprimatele trebuie scoase din blister imediat înainte de administrare (vezi pct. 6.6).
4.3Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
-Trimestrele II şi III ale sarcinii (vezi pct. 4.4 şi 4.6)
-Tulburări biliare obstructive
-Insuficienţă hepatică severă.
Administrarea Toluraconcomitent cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată la pacienţi
cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60ml/min/1,73m2) (vezi pct. 4.5și 5.1).
Comprimatele de Tolura nu pot fi divizate, prin urmare nu sunt potrivite pentru pacienții care necesită
o doză de 20 mg telmisartan pentru tratamentul hipertensiuniiarterialesau pentru pacienții cu
insuficiență renală severă sau care efectuază dializă. Pentru acești pacienți este disponibil un
medicament echivalent ce conține aceeași substanță activă.
4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sarcina
Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu trebuie început în timpul perioadei de
sarcină. Cu excepţia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II
este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute pe
tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit în cazul administrării
lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cuantagonişti ai
receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul
alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).
Insuficienţă hepatică
Tolura nu trebuie administrat la pacienţi cu colestază, tulburări biliare obstructive sau insuficienţă
hepatică severă (vezi pct.4.3) deoarece telmisartanul este eliminat în principal în bilă. La aceşti
pacienţi, este de aşteptat un clearance hepatic redus al telmisartanului. Tolura trebuie utilizat cu
4
precauţie la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Hipertensiune renovasculară
Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi de insuficienţă renală atunci când pacienţii cu
stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale care irigă rinichiul unic funcţional,
sunt trataţi cu medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron.
Insuficienţa renală şi transplant renal
Se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentraţiilor serice ale potasiului şi ale creatininei
la pacienţii cu insuficienţă renală trataţi cu Tolura. Nu există experienţă în ceea ce priveşte
administrarea Tolura la pacienţii cu transplant renal recent.
Hipovolemie intravasculară
La pacienţii cu hipovolemie şi/sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive, dietei hiposodate,
diareei sau vărsăturilor, poate să apară hipotensiune arterială simptomatică, mai ales după
administrarea primei doze de Tolura, Astfel de afecţiuni trebuie corectate înainte de a se administra
Tolura. Hipovolemia şi/sau hiponatremia trebuie corectate înainte de a se administra Tolura.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului crește riscul de aparițiea hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de
diminuare afuncţiei renale(inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
Alte afecţiuni asociate cu stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron
La pacienţii al căror tonus vascular şi funcţie renală depind predominant de activitatea sistemului
renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau cu
o patologie renală preexistentă, inclusiv stenoza arterei renale), tratamentul cu medicamente care
afectează acest sistem, de exemplu telmisartan, s-a asociat cu hipotensiune arterială acută,
hiperazotemie, oligurie sau, rareori cu insuficienţă renală acută (vezi pct. 4.8).
Hiperaldosteronism primar
Pacienţii cu hiperaldosteronism primar, nu răspund, în general, la tratamentul cu medicamente
antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea, nu se
recomandă utilizarea telmisartanului în acest caz.
Stenoza de valvă aortică şi mitrală, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă
Ca şi în cazul utilizării altor vasodilatatoare, este necesară precauţie deosebită în cazul utilizării
medicamentului la pacienţii care suferă de stenoză aortică, stenoză mitrală sau cardiomiopatie
hipertrofică obstructivă.
Pacienţi cu diabet trataţi cu insulină sau cu antidiabetice
La aceşti pacienţi poate apare hipoglicemie în timpul tratamentului cu telmisartan. De aceea, trebuie
avută în vedere o monitorizare corespunzătoare a glicemiei, putând fi necesară o modificare a dozei de
insulină sau de antidiabetic, atunci când este cazul.
Hiperkaliemie
Administrarea de medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron poate să
producă hiperkaliemie.
La pacienţii vârstnici, la pacienţii cu insuficienţă renală, la pacienţii diabetici, la pacienţii care sunt
5
trataţi concomitent cu alte medicamente care pot să crească concentraţiile serice ale potasiului, şi/sau
la pacienţii care prezintă pe parcurs evenimente, o hiperkaliemie poate fi letală.
Înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă de medicamente care afectează sistemul
renină-angiotensină-aldosteron, trebuie evaluat raportul beneficiu/risc.
Principalii factori de risc care trebuie luaţi în considerare în cazul hiperkaliemiei sunt:
-Diabet zaharat, insuficienţă renală, vârstă (> 70 ani).
-Combinaţia cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-
aldosteron şi/sau suplimente de potasiu. Medicamentele sau clasele terapeutice de medicamente
care pot produce hiperkaliemie sunt substituenţi de sare care conţin potasiu, diuretice care
economisesc potasiul, inhibitori ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS inclusivinhibitori selectivi COX-2), heparină,
imunosupresoare (ciclosporină sau tacrolimus), şi trimetoprim.
-Evenimente care pot să apară pe parcurs/intercurente, în mod special deshidratare,
decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică, înrăutăţirea funcţieirenale, înrăutăţirea
bruscă a afecţiunii renale (de exemplu infecţii), liză celulară, (de exemplu ischemie acută a
extremităţii, rabdomioliză, traumatism extins).
La pacienţii cu risc, se recomandă monitorizarea atentă a valorii concentraţiei serice a potasiului (vezi
pct.4.5).
Sorbitol
Acest medicament conține sorbitol 149,8 mg în fiecare comprimat.
Trebuie luat în considerare efectul aditiv al medicamentelor administrate concomitent care conțin
sorbitol (sau fructoză) și ingestia alimentarăde sorbitol (sau fructoză).
Conținutul de sorbitol din medicamentele cu administrare orală poate afecta biodisponibilitatea altor
medicamente pentru administrare orală administrate concomitent.
Pacienții cu intoleranță ereditară la fructoză (IEF) nu trebuie să ia/săle fie administrat acest
medicament.
Lactoză
Tolura comprimate conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizezeTolura.
Diferenţe etnice
După cum s-a observat şi în cazul utilizării inhibitorilor enzimei de conversie, telmisartanul şi alţi
antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, sunt aparent mai puţin eficace ca antihipertensive la
pacienţii de rasă neagră decât la cei de altă origine, posibil datorită reninemiei scăzute la pacienţii
hipertensivi de rasă neagră.
Alte precauţii
Ca în cazul oricărui alt medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii
cu cardiopatie ischemică sau boală cardiovasculară ischemică poate determina apariţia unui infarct
miocardic sau a accidentului vascular cerebral.
4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Digoxină
Când telmisartan a fost administrat concomitent cu digoxină, au fost observate creşterea valorii
mediane a concentraţiei plasmatice maxime a digoxinei (49%) şi a concentraţiei minime (20%). La
iniţierea, modificarea şi întreruperea tratamentului cu telmisartan, se vor monitoriza concentraţiile
plasmatice ale digoxinei, pentru a menţine concentraţiile plasmatice în limita terapeutică.
Similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron,
telmisartanul poate provoca hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Riscul poate creşte în cazul administrării
6
concomitente cu alte medicamente care pot produce la rândul lor hiperkaliemie (substituenţi de sare
care conţin potasiu, diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ECA, antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS, inclusiv inhibitori selectivi
COX-2), heparină, imunosupresoare (ciclosporină sau tacrolimus) şi trimetoprim.
Apariţia hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc. Riscul este crescut în cazul în care se
administrează combinaţiile de tratament/asocierile terapeutice mai sus menţionate. Riscul este mare în
special la asocierea cu diuretice care economisesc potasiul şi când se asociază cu substituenţi de sare
care conţin potasiu. De exemplu, o asociere cu inhibitori ECA sau AINS prezintă un risc mai mic dacă
se respectă întocmai precauţiile pentru utilizare.
Nu se recomandă administrarea concomitentă
Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu
Antagoniştii receptorilor angiotensinei II cum este telmisartanul, atenuează pierderea de potasiu indusă
de diuretice. Diuretice care economisesc potasiu, de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren
sau amilorid, suplimente de potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu pot duce la o creştere
semnificativă aconcentraţiilor serice de potasiu. Dacă, din cauza unei hipokaliemii justificate, este
recomandată asocierea, acestea trebuie folosite cu prudenţă şi cu o frecventă monotorizare a
concentraţiilor serice de potasiu.
Litiu
În timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei şi
cuantagonişti ai receptorilor angiotensinei II, inclusiv telmisartan, s-au raportat creşteri reversibile ale
concentraţiei serice a litiului şi ale toxicitatăţii acestuia. Se recomandă monitorizarea atentă a
concentraţiilor serice de potasiu, dacă folosirea acestei asocieri se dovedeşte a fi necesară.
Administrarea concomitentă necesită precauţie
Medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene
AINS (de exemplu acid acetilsalicilic în doze terapeutice anti-inflamatoare recomandate, inhibitorii
COX-2 şi AINS ne-selective) pot reduce efectul antihipertensiv al antagoniştilor receptorilor
angiotensinei II. La unii pacienţi cu funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau
pacienţi vârstnici cu funcţia renală compromisă), co-administrarea de antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclo-oxigenaza, poate duce la o deteriorare ulterioară a
funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea,
combinaţia trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. După începerea terapiei asociate
şi, în continuare periodic, pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi se va lua/trebuie luată în
considerare monitorizarea funcţiei renale.
În cadrul unui studiu, administrarea concomitentă de telmisartan şi ramipril a condus la creşterea de
până la 2,5 ori a AUC0-24şi Cmaxa ramiprilului şi a ramiprilatului. Relevanţa clinică a acestei observaţii
nu este cunoscută.
Diuretice (tiazide sau diuretice de ansă):
Dacă pe fondul unui tratament cu diuretice în doze mari, cum sunt furosemid (diuretic de ansă) şi
hidroclorotiazidă (diuretic tiazidic) se începe administrarea de telmisartan, se poate produce o depleţie
a volumului şi un risc de hipotensiune.
Se va lua în considerare la administrarea concomitentă
Alte medicamente antihipertensive
Efectul telmisartanului de scăderea a tensiunii arteriale poate fi crescut prin administrarea
concomitentă a altor medicamente antihipertensive.
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA),prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
7
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcției renale(inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Pe baza proprietăţilor lor farmacologice, este de aşteptat ca următoarele medicamente să potenţeze
efectele hipotensive ale antihipertensivelor, inclusiv ale telmisartanului: baclofen, amifostină.În plus,
hipotensiunea ortostatică poate fi agravată de alcool etilic, barbiturice, opioide sau antidepresive.
Corticosteroizi (administrare sistemică)
Reducerea efectului antihipertensiv.
4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu este recomandat în timpul primului
trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este
contraindicat întimpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Nu există date adecvate privind utilizarea Tolura la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat
efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Dovezile epidemiologice legate de riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ECA în
timpul primului trimestru al sarcinii nu au fost concludente; cu toate acestea, o creştere uşoară a
riscului nu poate fi exclusă. În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului
tratamentului cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, pot exista riscuri similare pentru această
clasă de medicamente. Cu excepţia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie
trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit, în cazul
administrării lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu
antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început
tratamentul alternativ.
Expunerea la tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului doi şi
trei de sarcină induce la fetotoxicitate om (diminuarea funcţiei renale, volum deficitar al lichidului
amniotic, întârzierea procesului de osificare a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală,
hipotensiune, hiperkaliemie). (Vezi şi pct. 5.3).
Dacă expunerea la antagonişti ai receptorilor angiotensinei II a apărut din perioada trimestrului doi de
sarcină, se recomandă investigarea funcţiei renale şi a craniului cu ultrasunete. Nou-născuţii ale căror
mame au luat antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie ţinuţi sub atentă observaţie din cauza
hipotensiunii arteriale (vezi şi pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Deoarece nu sunt disponibile informaţii în legătură cu utilizareaToluraîn timpul alăptării, nu este
recomandată administrareaToluraîn timpul alăptării şi sunt de preferat tratamente alternative cuprofil
de siguranţă mai bine stabilit, mai ales în cazul alăptării unui copil nou-născut sau născut prematur.
Fertilitatea
În studiile preclinice nu au fost observate efecte ale Tolura asupra fertilităţii masculine şi feminine.
4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Atunci când pacientul trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje trebuie să aibă în vedere
posibilitatea apariţiei ocazionale a ameţelilor sau somnolenţei în timpul tratamentului cu un
medicament antihipertensiv cum este Tolura.
8
4.8Reacţii adverse
Sumarul profilului de siguranţă
Reaţiile adverse grave includ reacţii anafilactice şi angioedem, ce pot apare rar (≥1/10000 până la
<1/1000) şi insuficienţă renală acută.
În studiile clinice controlate la pacienţi trataţi pentru hipertensiune arterială, incidenţa globală a
reacţiilor adverse raportată în cazul administrării telmisartanului a fost comparabilă cu cea în cazul
administrării placebo (41,4% faţă de 43,9 %). Incidenţareacţiilor adverse nu a fost dependentă de
doza administrată, sexul, vârsta sau originea etnică a pacienţilor. Profilul de siguranţă al
telmisartanului la pacienţi trataţi pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare a fost similar cu cel
obţinut la pacienţi hipertensivi.
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost centralizate din toate studiile clinice controlate la pacienţi
trataţi pentru hipertensiune arterială şi din raportările care au urmat punerii pe piaţă a medicamentului.
Raportările ţin cont,de asemenea, de reacţiile adverse grave şi de reacţiile adverse care au dus la
întrerupere, raportate în trei studii clinice pe termen lung, care au inclus 21.642 pacienţi trataţi cu
telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare timp de până la şase ani.
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţa lor de apariţie utilizând următoarea
convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000).
În fiecare grup de clasificare privind frecvenţa, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente:
Rare:
Infecţie a tractului respirator superior, inclusiv
faringită şi sinuzită, infecţie de tract urinar,
inclusiv cistită
Sepsis, inclusiv cu final letal1
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente:
Rare:
Anemie
Eozinofilie, trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare:
Reacţie anafilact
ică, hipersensibilitate
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente:
Hiperkaliemie
Rare:
Hipoglicemie (la pacienţii diabetici)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente:
Rare:
Depresie, insomnie
Anxietate
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente:
Sincopă
Rare:
Somnolenţă
Tulburări oculare
Rare:
Tulburări vizuale
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente:
Vertij
9
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente:
Rare:
Bradicardie
Tahicardie
Tulburărivasculare
Mai puţin frecvente:
Hipotensiune arterială
2
, hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente:
Dispnee, tuse
Foarte rare:
Boală pulmonară interstiţială
4
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente:
Rare:
Durere abdominală, diaree, dispepsie, flatulenţă, vărsături
Xerostomie, tulburări gastrice, disgeuzie
Tulburări hepatobiliare
Rare:
Funcţie hepatică anormală/tulburări hepatice
3
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutuluisubcutanat
Mai puţin frecvente:
Rare:
Prurit, hiperhidroză, erupţie cutanată tranzitorie
Edem angioneurotic (de asemenea cu evoluţie letală), eczemă, eritem,
urticarie, erupţii datorate medicamentului, erupţii cutanate toxice
Tulburări musculo
-
schele
tice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente:
Rare:
Durere dorsală (de exemplu sciatică), spasme musculare, mialgie
Artralgie, durere la nivelul membrelor, dureri la nivelul tendoanelor
(simptome asemănătoare tendinitei)
Tulburări renale şi al
e căilor urinare
Mai puţin frecvente:
Insuficienţă renală inclusiv insuficienţă renală acută
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente:
Rare:
Durere toracică, astenie (slăbiciune)
Afecţiune asemănătoare gripei
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente:
Rare:
Creşterea valorilor creatininei serice
Scăderea valorilor hemoglobinei, creşterea valorilor plasmatice ale acidului
uric, creşterea concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice, creşterea
concentraţiei sanguine a creatin fosfokinazei
1,2,3,4: pentru descrierea pe larg, a se vedea sub-punctul „Descrierea reacţiilor adverse selectate”.
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Sepsis
În cadrul studiului PRoFESS a fost observată o incidenţă sporită aapariţiei sepsisului în cazul
administrării telmisartan comparativ cu placebo. Această reacţie poate fi o descoperire întâmplătoare
sau poate fi legată de un mecanism care nu este cunoscut în prezent (vezi pct. 5.1).
Hipotensiune
Raportate ca reacţii adverse frecvente la pacienţi cu tensiune arterială controlată, care au fost trataţi cu
telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare adaugat medicaţiei de bază.
10
Funcţie hepatică anormală / tulburări hepatice
Cele mai frecvente cazuri de funcţie hepatică anormală/ tulburări hepatice în studiile post-autorizare s-
au manifestat la pacienţii japonezi. Pacienţii japonezi sunt mai predispuşi la manifestarea acestor
reacţii adverse.
Boală pulmonară interstiţială
Din experienţa de după punerea pe piaţă,au fost raportate cazuri de boală pulmonară interstiţială în
asociere temporală cu administrarea de telmisartan.Cu toate acestea, nu a fost stabilită o relaţie de
cauzalitate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.
4.9Supradozaj
Informaţiile sunt limitate în cazul supradozajului la om.
Simptomatologie
Cele mai importante manifestări ale supradozajului cu telmisartan au fost hipotensiunea arterială şi
tahicardia; de asemenea, au fost raportate bradicardie, ameţeli, creşterea creatininemiei şi insuficienţă
renală acută.
Tratament
Telmisartanul nu este eliminat prin hemodializă. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie, iar
tratamentul trebuie să fie simptomatic şi suportiv. Abordarea terapeutică depinde de durata de timp
scursă din momentul ingestiei şi de severitatea simptomelor. Măsurile recomandate includ inducerea
vărsăturilor şi/sau lavajul gastric. Administrarea de cărbune activat poate fi utilă în tratamentul
supradozajului. Trebuie monitorizate frecvent valorile concentraţiilor serice ale electroliţilor şi
creatininei. În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale, pacienţii trebuie aşezaţi în poziţie supină şi trebuie
să li se administreze soluţii pentru substituţie rapidă a plasmei şi electroliţilor.
5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti ai angiotensinei II, codul ATC: C09CA07.
Mecanism de acţiune
Telmisartanul este un antagonist activ şi specific al receptorilor angiotensinei II (de tip AT1), eficace
după administrare pe cale orală. Telmisartanul deplasează angiotensina II, cu afinitate foarte mare, de
pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1, responsabil de acţiunile cunoscute ale
angiotensinei II. Telmisartanul nu are activitate agonistă parţială la nivelul receptorului AT1.
Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1. Legarea este de lungă durată. Telmisartanul nu
prezintă afinitate pentru alţi receptori, inclusiv receptorii AT2sau alţi receptori AT mai puţin
caracterizaţi. Rolul funcţional al acestor receptori nu este cunoscut, nici efectul posibilei lor
suprastimulări de către angiotensina II, a cărei concentraţie este crescutã de către telmisartan.
Concentraţia plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan. Telmisartanul nu inhibă
renina plasmatică umană şi nu blochează canalele ionice. Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie
a angiotensinei (kininaza II), enzima care degradează, de asemenea, bradikinina. De aceea, nu este de
aşteptat potenţarea reacţiilor adverse mediate de bradikinină.
La om, administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhibă aproape complet creşterea provocată
tensiunii arteriale determinată de angiotensina II. Efectul inhibitor se menţine peste 24 ore şi este încă
11
măsurabil timp de până la 48 ore.
Eficacitate clinică şi siguranţă în utilizare
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale
Activitatea antihipertensivă devine treptat evidentă în decurs de 3 ore după administrarea primei doze
de telmisartan. Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4 până la 8 săptămâni
după începerea tratamentului şi se menţine pe parcursul terapiei de lungă durată. Efectul
antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare şi include cele 4 ore dinaintea
administrării dozei următoare, aşa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator.
Aceasta se confirmă şi prin raportul concentraţiei înaintea dozei următoare/concentraţie maximă, care
se menţine în mod consistent peste 80 %, valoare observată după administrarea dozelor de 40 şi 80 mg
telmisartan, în studiile clinice controlate cu placebo. Există o tendinţă aparentă a unei relaţii
dependente de doză, referitor la timpul de revenire la valoarea iniţială a tensiunii arteriale sistolice
(TAS). În această privinţă, datele privind tensiunea arterială diastolică (TAD) sunt inconsistente.
La pacienţii cu hipertensiune arterială, telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât şi pe cea
diastolică fără a afecta frecvenţa pulsului. Contribuţia efectului diuretic şi natriuretic al
medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire. Eficacitatea telmisartanului
ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparţinând altor clase de
antihipertensive (aşa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina,
atenololul, enalaprilul, hidroclorotiazida şi lisinoprilul).
După întreruperea bruscă a tratamentului cu telmisartan tensiunea arterială revine treptat, în decurs de
câteva zile, la valorile iniţiale, fără evidenţierea unei hipertensiuni de rebound.
Frecvenţa tusei uscate a fost semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu telmisartan decât la cei trataţi
cu inhibitori ai enzimei de conversie, aşa cum arată studiile clinice care compară direct cele două
tratamente antihipertensive.
Prevenţiacardiovasculară
Studiul ONTARGET(ONgoing Telmisartan Alone and in Combination with Ramipril Global
Endpoint Trial) a comparat efectele telmisartanului, ramiprilului şi ale combinaţiei dintre telmisartan
şi ramipril asupra evenimentelor cardiovasculare la25.620 pacienţi, de 55 ani sau mai în vârstă, cu
antecedente de boală ischemică coronarienă, accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor,
afecţiuni arteriale periferice sau diabet zaharat de tip II însoţit de evidenţe de afectare a organelor
ţintă(de exemplu retinopatie, hipertrofie ventriculară stângă, macro-sau microalbuminurie), care
reprezintă grupa de populaţie cu risc pentru evenimentele cardiovasculare.
Pacienţii au fost randomizaţi într-unul dintre următoarele trei grupuri de tratament: telmisartan 80 mg
(n = 8542), ramipril 10 mg (n = 8576) sau combinaţia dintre telmisartan 80 mg plus ramipril 10 mg(n
= 8502) şi au fost urmăriţi, în medie, timp de 4,5 ani.
S-a arătat că telmisartanul are un efect similar ramiprilului, în ceea ce priveşte reducerea obiectivului
primar compozit constând din deces de cauză cardiovasculară, infarct miocardic neletal, accident
vascular cerebral neletal sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă congestivă. Incidenţa rezultatelor
primare a fost similară la grupul tratat cu telmisartan (16,7%) şi cu ramipril (16,5%). Indicele de
hazard pentru telmisartan versus ramipril a fost de 1,01 (97,5 % IÎ 0,93 –1,10, p (non-inferioritate) =
0,0019 la o margine de 1,13).
Rata mortalităţii de toate cauzele a fost de 11,6% la pacienţi trataţi cu telmisartan şi de respectiv
11,8% la cei trataţi cu ramipril.
Rezultatele privind obiectivele secundare prestabilite prin protocol au arătat că telmisartanul are o
eficacitate similară cu a ramiprilului, în ceea ce priveşte decesul de cauză cardiovasculară, infarctul
miocardic neletal şi accidentul vascular cerebral neletal [0,99 (97,5 % IÎ 0,90 –1,08, p (non-
inferioritate) = 0,0004)], care au constituit obiectivul primar în studiul de referinţă HOPE(The Heart
12
Outcomes Prevention Evaluation Study), care au investigat efectul ramiprilului versus placebo.
Studiul TRANSCEND a randomizat pacienţi intoleranţi la IECA, după criterii de includere similare cu
studiul ONTARGET, în grupurile de tratament cu telmisartan 80 mg (n=2954) sau cu placebo
(n=2972), ambele fiind adăugate medicaţiei de bază. Durata medie de urmărire a studiului a fost de 4
ani şi 8 luni. Nu s-a demonstrat nicio diferenţă semnificativ statistic privind incidenţa rezultatelor
primare compozite (deces de cauză cardiovasculară, infarct miocardic neletal, accident vascular
cerebral neletal sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă congestivă) 15,7% la grupul tratat cu
telmisartan şi 17.0% la grupul care a primit placebo, cu un indice de hazard de 0,92 (95 % IÎ 0,.81 –
1,05, p = 0,22). S-a dovedit un beneficiu în favoarea telmisartan faţă de placebo în ceea ce priveşte
rezultatele secundare compozite prespecificate prin protocol,constând din decesul de cauză
cardiovasculară, infarctul miocardic neletal şi accidentul vascular cerebral neletal [0,87 (95% IÎ 0,76 –
1,00, p = 0,048)]. Nu s-a dovedit niciun beneficiu privind mortalitatea cardiovasculară (indice de de
hazard 1,03, 95% IÎ 0,85 –1,24).
La pacienţii trataţi cu telmisartan, tusea şi edemul angioneurotic au fost raportate mai putin frecvent,
iar hipotensiunea arterială mai frecvent, comparativ cu pacienţii trataţi cu ramipril.
Combinaţia dintre telmisartan şi ramipril nu a adus beneficii suplimentare faţă de monoterapia cu
telmisartan sau cu ramipril. Mortalitatea cardiovasculară şi mortalitatea de toate cauzele a fost numeric
mai mare în grupul de tratament cu combinaţia. În plus, incidenţa raportărilor de hiperkaliemie,
insuficienţă renală, hipotensiune şi sincopă a fost mai mare la grupul tratat cu combinaţia. De aceea,
nu se recomandă administrarea combinaţiei dintre telmisartan şi ramipril la acest grup de populaţie.
În studiul clinic “Tratamentul preventiv de evitare efectivă a apariţiei unui al doilea accident vascular
cerebral” "Prevention Regimen For Effectively avoiding Second Strokes" (PRoFESS), la pacienţii de
50 de ani sau mai vârstnici, care au suferit recent un AVC a fost observată o creştere a incidenţei
apariţiei sepsis-ului în cazul administrării telmisartan de 0,70% comparativ cu placebo(0,49%) [RR
1,43 (95 % interval de încredere 1,00 -2,06)]; incidenţa cazurilor de sepsis letal a fost crescută la
pacienţii care luau telmisartan (0,33 %) comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo (0,16
%) [RR 2,07 (95 % interval de încredere 1,14 -3,76)]. Această creştere a incidenţei apariţiei sepsis-
ului asociată cu administrarea de telmisatan poate constitui fie o descoperire întâmplătoare sau poate fi
legată de un mecanism care nu este cunoscut în prezent.
Două studiiextinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/ Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui
inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensineiII.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor adverse. Decesulşi accidentulvascular cerebraldin cauze cardiovasculare au fost mai
13
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren,decât în cadrul grupului în care
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcțieirenale) au fostraportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat
placebo.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Tolura la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Efectele
de scădere a tensiunii arteriale pentru două doze de telmisartan au fost evaluate la 76 pacienţi
hipertensivi, în mare parte supraponderali, cu vârsta cuprinsă între 6 şi < 18 ani (greutate corporală ≥
20 kg şi ≤ 120 kg, medie 74,6 kg), după ce le-a fostadministrat telmisartan 1 mg/kg (n = 29 trataţi) sau
2 mg/kg (n = 31 trataţi), pe o perioadă de patru săptămâni de tratament. De la includerea în studiu,
existenţa hipertensiunii arteriale secundare nu a fost studiată. La unii pacienţi investigaţi, dozele
utilizate au fost mai mari decât cele recomandate în tratamentul hipertensiunii arteriale la populaţia
adultă, ajungând la o doză zilnică comparabilă cu 160 mg, care a fost testată la adulţi. După ajustarea
pentru efectele pe grupe de vârstă, media modificărilor TAS faţă de valoarea iniţială (obiectivul
primar) a fost de -14,5 (1,7) mmHg la grupul la care a fost administrat telmisartan 2 mg/kg group, -9,7
(1,7) mmHg la grupul la care a fost administrat telmisartan 1 mg/kg şi 6,0 (2,4) la grupul la care s-a
administrat placebo. Modificările ajustate ale TAD faţă de momentul iniţial au fost de 8,4 (1,5)
mmHg, -4,5 (1,6) mmHg şi, respectiv, 3,5 (2,1) mmHg. Modificarea a fost dependentă de doză. Datele
de siguranţă provenite din acest studiu la pacienţi cu vârta cuprinsă între 6 până la < 18 ani au apărut,
în general, similare cu cele observate la adulţi. Siguranţa tratamentului cu telmisartan pe termen lung
la copii şi adolescenţi nu a fost evaluată.
Creşterea numărului de eozinofile, raportată la acest grup de pacienţi, nu a fost înregistrată la adulţi.
Nu este cunoscută semnificaţia clinică şi relevanţa acestei modificări.
Aceste date clinice nu permit ca să se formuleze concluzii privind eficacitatea și siguranța telmisartan
la copii şi adolescenţi hipertensivi.
5.2Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia telmisartanului este rapidă, dar cantitatea absorbită variază. Biodisponibilitatea absolută
medie pentru telmisartan este de aproximativ 50 %.
Când se administrează telmisartan împreună cu alimente, scăderea ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (AUC0-∞) a telmisartanului variază de la aproximativ 6 % (în cazul
administrării dozei de 40 mg) la aproximativ 19 % (în cazul administrării dozei de 160 mg). La 3 ore
după administrare, concentraţiile plasmatice sunt similare, indiferent dacă telmisartanul a fost
administrat în condiţii de repaus alimentar sau cu alimente.
Liniaritate/non-liniaritate
Este probabil ca mica scădere a ASC să nu producă o scădere a eficienţei terapeutice.
Nu există o relaţie liniară între doze şi concentraţiile plasmatice. Cmaxşi, în mai mică măsurăASC,
cresc disproporţionat în cazul administrării dozelor peste 40 mg.
Distribuţie
Telmisartanul se leagă în mare măsură de proteinele plasmatice (>99,5 %), în principal de albumină şi
de alfa-1 glicoproteina acidă. Volumul aparent de distribuţie mediu în condiţii de echilibru (Vdss) este
de aproximativ 500 litri.
Metabolizare
Telmisartanul este metabolizat prin conjugare în glucuronoconjugatul produsului iniţial. Nu s-a
demonstrat nici o activitate farmacologică a formei conjugate.
Eliminare
Telmisartanul este caracterizat printr-o curbă de epurare biexponenţială cu un timp de înjumătăţire
plasmaticăprin eliminare de peste 20 ore. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi în mai mică
14
măsură aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), cresc disproporţionat cu
doza. Nu există dovezi privind acumularea relevantă clinic de telmisartan, în cazul utilizării dozelor
recomandate.
Concentraţiile plasmatice au fost mai mari la femei decât la bărbaţi, fără a avea o influenţă relevantă
asupra eficacităţii.
După administrare orală (şi intravenoasă), telmisartanul se excretă aproape exclusiv în materiile fecale,
în principal sub formă nemodificată. Întreaga excreţie urinară este sub 1% din doză. Clearance-ul
plasmatic total (Cltot) este mare (aproximativ 1000 ml/min) comparativ cu fluxul sanguin hepatic
(aproximativ 1500 ml/ min).
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Proprietăţile farmacocinetice pentru două doze de telmisartan au fost evaluate ca obiectiv secundar la
pacienţi hipertensivi (n =57) cu vârsta cuprinsă între 6până la<18ani după administrarea de
telmisartan 1mg/kg sau 2mg/kg, timp de patru săptămâni de tratament. Obiectivele farmacocinetice
au inclus determinarea valorii de echilibru a telmisartanului la copii şi adolescenţi, precum şi
investigarea legată de diferenţele de vârstă. Cu toate că studiul a fost prea mic pentru o evaluare
semnificativă a proprietăţilor farmacocinetice la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 12ani,
rezultatele sunt în general în conformitate cu rezultatele observate la adulţi şi confirmă non-linearitatea
telmisartanului, în special pentru Cmax.
Sex
S-au observat diferenţe ale concentraţiilor plasmatice în funcţie de sex, Cmaxşi ASC fiind de
aproximativ 3, respectiv 2 ori mai mari la femei comparativ cu valorile de la bărbaţi.
Vârstnici
Farmacocinetica telmisartanului nu diferă la vârstnici faţă de cei mai tineri de 65 de ani.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă au fost observate concentraţii plasmatice
duble. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă renală supuşi dializei au fost observate concentraţii
plasmatice mai mici. Telmisartanul se leagă mult de proteinele plasmatice la pacienţii cu insuficienţă
renală şi nu poate fi eliminat prin dializă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este
modificat la pacienţii cu afecţiuni renale.
Insuficienţă hepatică
Studiile de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă hepatică au arătat o creştere a biodisponibilităţii
absolute până la aproape 100 %. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este modificat la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
5.3Date preclinice de siguranţă
În studiile preclinice de siguranţă, dozele care determină expunere comparabilă cu cea dată de dozele
din intervalul terapeutic clinic au determinat reducerea parametrilor hematiilor (eritrocite,
hemoglobinemie, hematocrit), modificări ale hemodinamicii renale (creşteri ale uremiei şi ale
creatininei în sânge), precum şi creşterea potasemiei la animalele normotensive. La câine s-au observat
dilatare şi atrofii tubulare renale. De asemenea,s-au observat leziuni ale mucoasei gastrice (eroziuni,
ulcere sau inflamaţii) la şobolan şi câine. Aceste reacţii adverse mediate farmacologic, cunoscute din
studiile preclinice atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei cât şi pentru
antagoniştii receptorilor angiotensinei II, au fost prevenite prin administrarea suplimentară de sare pe
cale orală.
La ambele specii s-au observat o activitate crescută a reninei plasmatice şi hipertrofia/hiperplazia
celulelor juxtaglomerulare renale. Aceste modificări, comune întregii clase a inhibitorilor enzimei de
conversie şi antagoniştilor receptorilor angiotensinei II, nu par a avea semnificaţie clinică.
15
Deşi nu există date privind efectele teratogene, studiile la animale au indicat un risc moderat al
telmisartanului la nivelul dozelor toxice asupra dezvoltării postnatale a puilor cum ar fi greutate
corporală mai mică,şi deschidere întârziată a ochilor.
În cadrul studiilor in vitro nu s-au evidenţiat efecte mutagene, nici activitate clastogenă relevantă; la
şobolan şi şoarece nu s-au evidenţiat efecte carcinogene.
6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1Lista excipienţilor
Povidonă (K30)
Meglumină
Hidroxid de sodiu
Lactoză monohidrat
Sorbitol (E420)
Stearat de magneziu
6.2Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3Perioada de valabilitate
3ani.
6.4Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din OPA-Al-PVC/Al. Fiecare blister conţine 7 sau 10 comprimate.
Mărimea ambalajului: cutie cu 14, 28, 30, 56, 84, 90, 98şi 100comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14 comprimate: EU/1/10/632/008
28 comprimate: EU/1/10/632/009
30 comprimate: EU/1/10/632/010
56 comprimate: EU/1/10/632/011
84 comprimate: EU/1/10/632/012
16
90 comprimate: EU/1/10/632/013
98 comprimate: EU/1/10/632/014
100comprimate: EU/1/10/632/023
9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări:04/06/2010
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei:19/03/2015
10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Medicamentului http://www.ema.europa.eu
17
1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tolura 80mg comprimate
2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine telmisartan 80mg.
Excipienţicu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine sorbitol 299,7 mg (E420) şi lactoză 114 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3.FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
80mg: comprimate de culoare albă sau aproape albă, biconvexe, în formă de capsulă.
4.DATE CLINICE
4.1Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi.
Prevenţie cardiovasculară
Reducerea morbidităţii cardiovasculare la pacienţi cu:
-boală cardiovasculară aterotrombotică diagnosticată (antecedente de boală ischemică
coronariană sau boalăarterială periferică) sau
-diabet zaharat de tip 2 cu leziuni demonstrate ale organelor ţintă.
4.2Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale
Doza eficace uzuală este de 40 mg o dată pe zi. Unii pacienţi pot beneficia de efect terapeutic la o doză
zilnică de 20 mg. În cazurile în care nu se atinge valoarea propusă a tensiunii arteriale, doza de
telmisartan poate fi crescută până la cel mult 80 mg o dată pe zi. Alternativ, telmisartanul poate fi
utilizat în asociere cu diuretice de tip tiazidic, cum ar fi hidroclorotiazida, care s-a dovedit a avea un
efect aditiv celui al telmisartanului în ceea ce priveşte efectul hipotensor. Când se intenţionează
creşterea dozei, trebuie avut în vedere că efectul antihipertensiv maxim este obţinut în general după 4
până la 8 săptămâni de la începerea tratamentului (vezi pct. 5.1).
Prevenţie cardiovasculară
Doza recomandată este de 80 mg o dată pe zi. Nu se ştie dacă doze mai mici de 80 mg de telmisartan
sunt eficiente în reducerea morbidităţii cardiovasculare.
La iniţierea tratamentului cu telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare, se recomandă o
atentă monitorizare a tensiunii arteriale precum şi eventualitatea ajustării corespunzătoare a medicaţiei
necesare pentru scăderea tensiunii arteriale.
Telmisartan poate fi luat cu sau fără alimente.
18
Populaţii speciale:
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţi cu insuficienţă renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă, experienţa cu privire
la administrarea medicamentului este limitată. La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unei doze
iniţiale mai mici, de 20 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă
renală uşoară până la moderată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Tolura este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct.4.3). La pacienţii cu
minsuficienţă hepatică uşoară până la moderată doza utilizată nu trebuie să depăşească 40 mg o dată
pezi (vezi pct. 4.4).
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Tolura la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.Datele
disponibile în prezent sunt descrise la punctul 5.1 şi 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare cu
privire la doză.
Mod de administrare
Comprimatele de telmisartan se administrează oral, o singură dată pe zi, cu o cantitate de lichid, cu sau
fără alimente.
Precauţii care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului
Telmisartan trebuie păstrat in blisterul sigilat datorită proprietăţii higroscopice a comprimatelor.
Comprimatele trebuie scoase din blister imediat înainte de administrare(vezi pct. 6.6).
Comprimatele de Tolura nu pot fi divizate, prin urmare nu sunt potrivite pentru pacienții care necesită
o doză de 20 mg telmisartan pentru tratamentul hipertensiuniiarterialesau pentru pacienții cu
insuficiență renală severă sau care efectuază dializă. Pentru acești pacienți este disponibil un
medicament echivalent ce conține aceeași substanță activă.
4.3Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
-Trimestrele II şi III ale sarcinii (vezi pct. 4.4 şi 4.6)
-Tulburări biliare obstructive
-Insuficienţă hepatică severă.
Administrarea Toluraconcomitent cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată la pacienţi
cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60ml/min/1,73m2) (vezi pct. 4.5și 5.1).
4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sarcina
Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu trebuie început în timpul perioadei de
sarcină. Cu excepţia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II
este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute pe
tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit în cazul administrării
lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonişti ai
receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul
alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).
Insuficienţă hepatică
19
Tolura nu trebuie administrat la pacienţi cu colestază, tulburări biliare obstructive sau insuficienţă
hepatică severă (vezi pct.4.3) deoarece telmisartanul este eliminat în principal în bilă. La aceşti
pacienţi, este de aşteptat un clearance hepatic redus al telmisartanului. Tolura trebuie utilizat cu
precauţie la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Hipertensiune renovasculară
Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi de insuficienţă renală atunci când pacienţii cu
stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale care irigă rinichiul unic funcţional,
sunt trataţi cu medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron.
Insuficienţa renală şi transplant renal
Se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentraţiilor serice ale potasiului şi ale creatininei
la pacienţii cu insuficienţă renală trataţi cu Tolura. Nu există experienţă în ceea ce priveşte
administrarea Tolura la pacienţii cu transplant renal recent.
Hipovolemie intravasculară
La pacienţii cu hipovolemie şi/sau hiponatremie în urmaterapiei diuretice intensive, dietei hiposodate,
diareei sau vărsăturilor, poate să apară hipotensiune arterială simptomatică, mai ales după
administrarea primei doze de Tolura, Astfel de afecţiuni trebuie corectate înainte de a se administra
Tolura. Hipovolemia şi/sau hiponatremia trebuie corectate înainte de a se administra Tolura.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului crește riscul de aparițiea hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de
diminuare afuncţiei renale(inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică..
Alte afecţiuni asociate cu stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron
La pacienţii al căror tonus vascular şi funcţie renală depind predominant de activitatea sistemului
renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau cu
o patologie renală preexistentă, inclusiv stenoza arterei renale), tratamentul cu medicamente carem
afectează acest sistem, de exemplu telmisartan, s-a asociat cu hipotensiune arterială acută,
hiperazotemie, oligurie sau, rareori cu insuficienţă renală acută (vezi pct.4.8).
Hiperaldosteronism primar
Pacienţii cu hiperaldosteronism primar, nu răspund, în general, la tratamentul cu medicamente
antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea, nu se
recomandă utilizarea telmisartanului în acest caz.
Stenoza de valvă aortică şi mitrală, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă
Ca şi în cazul utilizării altor vasodilatatoare, este necesară precauţie deosebită în cazul utilizării
medicamentului la pacienţii care suferă de stenoză aortică, stenoză mitrală sau cardiomiopatie
hipertrofică obstructivă.
Pacienţi cu diabet trataţi cu insulină sau cu antidiabetice
La aceşti pacienţi poate apare hipoglicemie în timpul tratamentului cu telmisartan. De aceea, trebuie
avută în vedere o monitorizare corespunzătoare a glicemiei, putând fi necesară o modificare a dozei de
insulină sau de antidiabetic, atunci când este cazul.
Hiperkaliemie
Administrarea de medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron poate să
20
producă hiperkaliemie.
La pacienţii vârstnici, la pacienţii cu insuficienţă renală, la pacienţii diabetici, la pacienţii care sunt
trataţi concomitent cu alte medicamente care pot să crească concentraţiile serice ale potasiului, şi/sau
la pacienţii care prezintă pe parcurs evenimente, o hiperkaliemie poate fi letală.
Înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă de medicamente care afectează sistemul
renină-angiotensină-aldosteron, trebuie evaluat raportul beneficiu/risc.
Principalii factori de risc care trebuie luaţi în considerare în cazul hiperkaliemiei sunt:
-Diabet zaharat, insuficienţă renală, vârstă (> 70 ani).
-Combinaţia cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină
aldosteron şi/sau suplimente de potasiu. Medicamentele sau clasele terapeutice de medicamente
care pot produce hiperkaliemie sunt substituenţi de sare care conţin potasiu, diuretice care
economisesc potasiul, inhibitori ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene(AINS inclusiv inhibitori selectivi COX-2), heparină,
imunosupresoare (ciclosporină sau tacrolimus), şi trimetoprim.
-Evenimente care pot să apară pe parcurs/intercurente, în mod special deshidratare,
decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică, înrăutăţirea funcţiei renale, înrăutăţirea
bruscă a afecţiunii renale (de exemplu infecţii), liză celulară, (de exemplu ischemie acută a
extremităţii, rabdomioliză, traumatism extins).
La pacienţii cu risc, se recomandă monitorizarea atentă a valorii concentraţiei serice a potasiului (vezi
pct.4.5).
Sorbitol
Acest medicament conține sorbitol 299,7 mg în fiecare comprimat.
Trebuie luat în considerare efectul aditiv al medicamentelor administrate concomitent care conțin
sorbitol (sau fructoză) și ingestiaalimentarăde sorbitol (sau fructoză).
Conținutul de sorbitol din medicamentele cu administrare orală poate afecta biodisponibilitatea altor
medicamente pentru administrare orală administrate concomitent.
Pacienții cu intoleranță ereditară la fructoză (IEF) nu trebuie să ia/să le fie administrat acest
medicament.
Lactoză
Tolura comprimate conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizezeTolura.
Diferenţe etnice
După cum s-a observat şi în cazul utilizării inhibitorilor enzimei de conversie, telmisartanul şi alţi
antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, sunt aparent mai puţin eficace ca antihipertensive la
pacienţii de rasă neagră decât la cei de altă origine, posibil datorită reninemiei scăzute la pacienţii
hipertensivi de rasă neagră.
Alte precauţii
Ca în cazul oricărui alt medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii
cu cardiopatie ischemică sau boală cardiovasculară ischemică poate determina apariţia unui infarct
miocardic sau a accidentului vascular cerebral.
4.5Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Digoxină
Când telmisartan a fost administrat concomitent cu digoxină, au fost observate creşterea valorii
mediane a concentraţiei plasmatice maxime a digoxinei (49%) şi a concentraţiei minime (20%). La
iniţierea, modificarea şi întreruperea tratamentului cu telmisartan, se vor monitoriza concentraţiile
plasmatice aledigoxinei, pentru a menţine concentraţiile plasmatice în limita terapeutică.
21
Similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron,
telmisartanul poate provoca hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Riscul poate creşte în cazul administrării
concomitente cu alte medicamente care pot produce la rândul lor hiperkaliemie (substituenţi de sare
care conţin potasiu, diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ECA, antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS, inclusiv inhibitori selectivi
COX-2), heparină, imunosupresoare (ciclosporină sau tacrolimus) şi trimetoprim.
Apariţia hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc. Riscul este crescut în cazul în care se
administrează combinaţiile de tratament/asocierile terapeutice mai sus menţionate. Riscul este mare în
special la asocierea cu diuretice care economisesc potasiul şi când se asociază cu substituenţi de sare
care conţin potasiu. De exemplu, o asociere cu inhibitori ECA sau AINS prezintă un risc mai mic dacă
se respectă întocmai precauţiile pentru utilizare.
Nu se recomandă administrarea concomitentă
Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu
Antagoniştii receptorilor angiotensinei II cum este telmisartanul, atenuează pierderea de potasiu indusă
de diuretice. Diuretice care economisesc potasiu, de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren
sau amilorid, suplimente de potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu pot duce la o creştere
semnificativă a concentraţiilor serice de potasiu. Dacă, din cauza unei hipokaliemii justificate, este
recomandată asocierea, acestea trebuie folosite cu prudenţă şi cu o frecventă monotorizare a
concentraţiilor serice de potasiu.
Litiu
În timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei şi
cuantagonişti ai receptorilor angiotensinei II, inclusiv telmisartan, s-au raportat creşteri reversibile ale
concentraţiei serice a litiului şi ale toxicitatăţii acestuia. Se recomandă monitorizarea atentă a
concentraţiilor serice de potasiu, dacă folosirea acestei asocieri se dovedeşte a fi necesară.
Administrarea concomitentă necesită precauţie
Medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene
AINS (de exemplu acid acetilsalicilic în doze terapeutice anti-inflamatoare recomandate, inhibitorii
COX-2 şi AINS ne-selective) pot reduce efectul antihipertensiv al antagoniştilor receptorilor
angiotensinei II. La unii pacienţi cu funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau
pacienţi vârstnici cu funcţia renală compromisă), co-administrarea de antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclo-oxigenaza, poate duce la o deteriorare ulterioară a
funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea,
combinaţia trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. După începerea terapiei asociate
şi, în continuare periodic, pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi se va lua/trebuieluată în
considerare monitorizarea funcţiei renale.
În cadrul unui studiu, administrarea concomitentă de telmisartan şi ramipril a condus la creşterea de
până la 2,5 ori a AUC0-24şi Cmaxa ramiprilului şi a ramiprilatului. Relevanţa clinică a acestei observaţii
nu este cunoscută.
Diuretice (tiazide sau diuretice de ansă):
Dacă pe fondul unui tratament cu diuretice în doze mari, cum sunt furosemid (diuretic de ansă) şi
hidroclorotiazidă (diuretic tiazidic) se începe administrarea de telmisartan, se poateproduce o depleţie
a volumului şi un risc de hipotensiune.
Se va lua în considerare la administrarea concomitentă
Alte medicamente antihipertensive
Efectul telmisartanului de scăderea a tensiunii arteriale poate fi crescut prin administrarea
concomitentă a altor medicamente antihipertensive.
22
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA),prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcției renale(inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Pe baza proprietăţilor lor farmacologice, este de aşteptat ca următoarele medicamente să potenţeze
efectele hipotensive ale antihipertensivelor, inclusiv ale telmisartanului: baclofen, amifostină.
Înplus, hipotensiunea ortostatică poate fi agravată de alcool etilic, barbiturice, opioide sau
antidepresive.
Corticosteroizi (administrare sistemică)
Reducerea efectului antihipertensiv.
4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu este recomandat în timpul primului
trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este
contraindicat întimpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Nu există date adecvate privind utilizarea Tolura la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat
efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Dovezile epidemiologice legate de riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ECA în
timpul primului trimestru al sarcinii nu au fost concludente; cu toate acestea, o creştere uşoară a
riscului nu poate fi exclusă. În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului
tratamentului cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, pot exista riscuri similare pentru această
clasă de medicamente. Cu excepţia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie
trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit, în cazul
administrării lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu
antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început
tratamentul alternativ.
Expunerea la tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului doi şi
trei de sarcină induce la fetotoxicitate om (diminuarea funcţiei renale, volum deficitar al lichidului
amniotic, întârzierea procesului de osificare a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală,
hipotensiune, hiperkaliemie). (Vezi şi pct. 5.3).
Dacă expunerea la antagonişti ai receptorilor angiotensinei II a apărut din perioada trimestrului doi de
sarcină, se recomandă investigarea funcţiei renale şi a craniului cu ultrasunete. Nou-născuţii ale căror
mame au luat antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie ţinuţi sub atentă observaţie din cauza
hipotensiunii arteriale (vezi şi pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Deoarece nu sunt disponibile informaţii în legătură cu utilizareaToluraîn timpul alăptării, nu este
recomandată administrareaToluraîn timpul alăptării şi sunt de preferat tratamente alternative cuprofil
de siguranţă mai bine stabilit, mai ales în cazul alăptării unui copil nou-născut sau născut prematur.
Fertilitatea
În studiile preclinice nu au fost observate efecte ale Tolura asupra fertilităţii masculine şi feminine.
4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
23
Atunci când pacientul trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje trebuie să aibă în vedere
posibilitatea apariţiei ocazionale a ameţelilor sau somnolenţei în timpul tratamentului cu un
medicament antihipertensiv cum este Tolura.
4.8Reacţii adverse
Sumarul profilului de siguranţă
Reaţiile adverse grave includ reacţii anafilactice şi angioedem, ce pot apare rar (≥1/10000 până la
<1/1000) şi insuficienţă renală acută.
În studiile clinice controlate la pacienţi trataţi pentru hipertensiune arterială, incidenţa globală a
reacţiiloradverse raportată în cazul administrării telmisartanului a fost comparabilă cu cea în cazul
administrării placebo (41,4% faţă de 43,9 %). Incidenţa reacţiiloradverse nu a fost dependentă de
doza administrată, sexul, vârsta sau originea etnică a pacienţilor. Profilul de siguranţă al
telmisartanului la pacienţi trataţi pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare a fost similar cu cel
obţinut la pacienţi hipertensivi.
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost centralizate din toate studiile clinice controlate la pacienţi
trataţi pentru hipertensiune arterială şi din raportările care au urmat punerii pe piaţă a medicamentului.
Raportările ţin cont, de asemenea, de reacţiile adverse grave şi de reacţiile adverse care au dus la
întrerupere, raportate în trei studii clinice pe termen lung, care au inclus 21.642 pacienţi trataţi cu
telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare timp de până la şase ani.
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţa lor de apariţie utilizând următoarea
convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000).
În fiecare grup de clasificare privind frecvenţa, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente:
Rare:
Infecţie a tractului respirator superior, inclus
iv
faringită şi sinuzită, infecţie de tract urinar,
inclusiv cistită
Sepsis, inclusiv cu final letal1
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente:
Rare:
Anemie
Eozinofilie, trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare:
Reac
ţie anafilactică, hipersensibilitate
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente:
Hiperkaliemie
Rare:
Hipoglicemie (la pacienţii diabetici)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente:
Rare:
Depresie, insomnie
Anxietate
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente:
Sincopă
Rare:
Somnolenţă
Tulburări oculare
24
Rare:
Tulburări vizuale
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente:
Vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente:
Rare:
Bradicardie
Tahicardie
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente:
Hipotensiune arterială
2
, hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente:
Dispnee, tuse
Foarte rare:
Boală pulmonară interstiţială
4
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente:
Rare:
Durere abdominală, diaree, dispepsie, flatulenţă, vărsături
Xerostomie, tulburări gastrice, disgeuzie
Tulburări hepatobiliare
Rare:
Funcţie hepatică anormală/tulburări hepatice
3
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
Rare:
Prurit, hiperhidroză, erupţie cutanată tranzitorie
Edem angioneurotic (de asemenea cu evoluţie letală), eczemă, eritem,
urticarie, erupţii datorate medicamentului, erupţii cutanate toxice
Tulburări musculo
-
scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente:
Rare:
Durere dorsală (de exemplu sciatică), spasme musculare, mialgie
Artralgie, durere la nivelul membrelor, dureri la nivelul tendoanelor
(simptome asemănătoare tendinitei)
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente:
Insuficienţă renală inclusiv insuficienţă renală acută
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente:
Rare:
Durere toracică, astenie (slăbiciune)
Afecţiune asemănătoare gripei
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente:
Rare:
Creşterea valorilor creatininei serice
Scăderea valorilor hemoglobinei, creşterea valorilor plasmatice ale acidului
uric, creşterea concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice, creşterea
concentraţiei sanguine a creatin fosfokinazei
1,2,3,4: pentru descrierea pe larg, a se vedea sub-punctul „Descrierea reacţiilor adverse selectate”.
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Sepsis
În cadrul studiului PRoFESS a fost observată o incidenţă sporită a apariţiei sepsisului în cazul
administrării telmisartan comparativ cu placebo. Această reacţie poate fi o descoperire întâmplătoare
sau poate fi legată de un mecanism care nu este cunoscut în prezent (vezi pct. 5.1).
25
Hipotensiune
Raportate ca reacţii adverse frecvente la pacienţi cu tensiune arterială controlată, care au fost trataţi cu
telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare adaugat medicaţiei de bază.
Funcţie hepatică anormală / tulburări hepatice
Cele mai frecvente cazuri de funcţie hepatică anormală/ tulburări hepatice în studiile post-autorizare s-
au manifestat la pacienţii japonezi. Pacienţii japonezi sunt mai predispuşi la manifestarea acestor
reacţii adverse.
Boală pulmonară interstiţială
Din experienţa de după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de boală pulmonară interstiţială în
asociere temporală cu administrarea de telmisartan.Cu toate acestea, nu a fost stabilită o relaţie de
cauzalitate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.
4.9Supradozaj
Informaţiile sunt limitateîn cazul supradozajului la om.
Simptomatologie
Cele mai importante manifestări ale supradozajului cu telmisartan au fost hipotensiunea arterială şi
tahicardia; de asemenea, au fost raportate bradicardie, ameţeli, creşterea creatininemiei şi insuficienţă
renală acută.
Tratament
Telmisartanul nu este eliminat prin hemodializă. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie, iar
tratamentul trebuie să fie simptomatic şi suportiv. Abordarea terapeutică depinde de durata de timp
scursă din momentul ingestiei şi deseveritatea simptomelor. Măsurile recomandate includ inducerea
vărsăturilor şi/sau lavajul gastric. Administrarea de cărbune activat poate fi utilă în tratamentul
supradozajului. Trebuie monitorizate frecvent valorile concentraţiilor serice ale electroliţilor şi
creatininei. În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale, pacienţii trebuie aşezaţi în poziţie supină şi trebuie
să li se administreze soluţii pentru substituţie rapidă a plasmei şi electroliţilor.
5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti ai angiotensinei II, codul ATC: C09CA07.
Mecanism de acţiune
Telmisartanul este un antagonist activ şi specific al receptorilor angiotensinei II (de tip AT1), eficace
după administrare pe cale orală. Telmisartanul deplasează angiotensina II, cu afinitate foarte mare, de
pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1, responsabil de acţiunile cunoscute ale
angiotensinei II. Telmisartanul nu are activitate agonistă parţială la nivelul receptorului AT1.
Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1. Legarea este de lungă durată. Telmisartanul nu
prezintă afinitate pentru alţi receptori, inclusiv receptorii AT2sau alţi receptori AT mai puţin
caracterizaţi. Rolul funcţional al acestor receptori nu este cunoscut, nici efectul posibilei lor
suprastimulări de către angiotensina II, a cărei concentraţie este crescutã de către telmisartan.
Concentraţia plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan. Telmisartanul nu inhibă
renina plasmatică umană şi nu blochează canalele ionice. Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie
a angiotensinei (kininaza II), enzima care degradează, de asemenea, bradikinina. De aceea, nu este de
26
aşteptat potenţarea reacţiilor adverse mediate de bradikinină.
La om, administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhibă aproape complet creşterea provocată
tensiunii arteriale determinată de angiotensina II. Efectul inhibitor se menţine peste 24 ore şi este încă
măsurabil timp de până la 48 ore.
Eficacitate clinică şi siguranţă în utilizare
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale
Activitatea antihipertensivă devine treptat evidentă în decurs de 3 ore după administrarea primei doze
de telmisartan. Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4 până la 8 săptămâni
după începerea tratamentului şi se menţine pe parcursul terapiei de lungă durată. Efectul
antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare şi include cele 4 ore dinaintea
administrării dozei următoare, aşa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator.
Aceasta se confirmă şi prin raportul concentraţiei înaintea dozei următoare/concentraţie maximă, care
se menţine în mod consistent peste 80 %, valoare observată după administrarea dozelor de 40 şi 80 mg
telmisartan, în studiile clinice controlate cu placebo. Există o tendinţă aparentă a unei relaţii
dependente de doză, referitor la timpul de revenire la valoarea iniţială a tensiunii arteriale sistolice
(TAS). În această privinţă, datele privind tensiunea arterială diastolică (TAD) sunt inconsistente.
La pacienţii cu hipertensiune arterială, telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât şi pe cea
diastolică fără a afecta frecvenţa pulsului. Contribuţia efectului diuretic şi natriuretic al
medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire. Eficacitatea telmisartanului
ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparţinând altor clase de
antihipertensive (aşa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina,
atenololul, enalaprilul, hidroclorotiazida şi lisinoprilul).
După întreruperea bruscă a tratamentului cu telmisartan tensiunea arterială revine treptat, în decurs de
câteva zile, la valorile iniţiale, fără evidenţierea unei hipertensiuni de rebound.
Frecvenţa tusei uscate a fost semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu telmisartan decât la cei trataţi
cu inhibitori ai enzimei de conversie, aşa cum arată studiile clinice care compară direct cele două
tratamente antihipertensive.
Prevenţia cardiovasculară
Studiul ONTARGET(ONgoing Telmisartan Alone and in Combination with Ramipril Global
Endpoint Trial) a comparat efectele telmisartanului, ramiprilului şi ale combinaţiei dintre telmisartan
şi ramipril asupra evenimentelor cardiovasculare la 25.620 pacienţi, de 55 ani sau mai în vârstă, cu
antecedente de boală ischemică coronarienă, accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor,
afecţiuni arteriale periferice sau diabet zaharat de tip II însoţit de evidenţe de afectare a organelor
ţintă(de exemplu retinopatie, hipertrofie ventriculară stângă, macro-sau microalbuminurie), care
reprezintă grupa de populaţie cu risc pentru evenimentele cardiovasculare.
Pacienţii au fost randomizaţi într-unul dintre următoarele trei grupuri de tratament: telmisartan 80 mg
(n = 8542), ramipril 10 mg (n = 8576) sau combinaţia dintre telmisartan 80 mg plus ramipril 10 mg(n
= 8502) şi au fost urmăriţi, în medie, timp de 4,5 ani.
S-a arătat că telmisartanul are un efect similar ramiprilului, în ceea ce priveşte reducerea obiectivului
primar compozit constând din deces de cauză cardiovasculară, infarct miocardic neletal, accident
vascular cerebral neletal sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă congestivă. Incidenţa rezultatelor
primare a fost similară la grupul tratat cu telmisartan (16,7%) şi cu ramipril (16,5%). Indicele de
hazard pentru telmisartan versus ramipril a fost de 1,01 (97,5 % IÎ 0,93 –1,10, p (non-inferioritate) =
0,0019 la o margine de 1,13).
Rata mortalităţii de toate cauzele a fost de 11,6% la pacienţi trataţi cu telmisartan şi de respectiv
11,8% la cei trataţi cu ramipril.
27
Rezultatele privind obiectivele secundare prestabilite prin protocol au arătat că telmisartanul are o
eficacitate similară cu a ramiprilului, în ceea ce priveşte decesul de cauză cardiovasculară, infarctul
miocardic neletal şi accidentul vascular cerebral neletal [0,99 (97,5 % IÎ 0,90 –1,08, p (non-
inferioritate) = 0,0004)], care au constituit obiectivul primar în studiul de referinţăHOPE(The Heart
Outcomes Prevention Evaluation Study), care au investigat efectul ramiprilului versus placebo.
Studiul TRANSCEND a randomizat pacienţi intoleranţi la IECA, după criterii de includere similare cu
studiul ONTARGET, în grupurile de tratamentcu telmisartan 80 mg (n=2954) sau cu placebo
(n=2972), ambele fiind adăugate medicaţiei de bază. Durata medie de urmărire a studiului a fost de 4
ani şi 8 luni. Nu s-a demonstrat nicio diferenţă semnificativ statistic privind incidenţa rezultatelor
primare compozite (deces de cauză cardiovasculară, infarct miocardic neletal, accident vascular
cerebral neletal sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă congestivă) 15,7% la grupul tratat cu
telmisartan şi 17.0% la grupul care a primit placebo, cu un indicede hazard de 0,92 (95 % IÎ 0,.81 –
1,05, p = 0,22). S-a dovedit un beneficiu în favoarea telmisartan faţă de placebo în ceea ce priveşte
rezultatele secundare compozite prespecificate prin protocol,constând din decesul de cauză
cardiovasculară, infarctul miocardic neletal şi accidentul vascular cerebral neletal [0,87 (95% IÎ 0,76 –
1,00, p = 0,048)]. Nu s-a dovedit niciun beneficiu privind mortalitatea cardiovasculară (indice de de
hazard 1,03, 95% IÎ 0,85 –1,24).
La pacienţii trataţi cu telmisartan, tusea şi edemul angioneurotic au fost raportate mai putin frecvent,
iar hipotensiunea arterială mai frecvent, comparativ cu pacienţii trataţi cu ramipril.
Combinaţia dintre telmisartan şi ramipril nu a adus beneficii suplimentare faţă de monoterapia cu
telmisartan sau cu ramipril. Mortalitatea cardiovasculară şi mortalitatea de toate cauzele a fost numeric
mai mare în grupul de tratament cu combinaţia. În plus, incidenţa raportărilor de hiperkaliemie,
insuficienţă renală, hipotensiune şi sincopă a fost mai mare la grupul tratat cu combinaţia. De aceea,
nu se recomandă administrarea combinaţiei dintre telmisartan şi ramipril la acest grup de populaţie.
În studiul clinic “Tratamentul preventiv de evitare efectivă a apariţiei unui al doilea accident vascular
cerebral” "Prevention Regimen For Effectively avoiding Second Strokes" (PRoFESS), la pacienţii de
50 de ani sau mai vârstnici, care au suferit recent un AVC a fost observată o creştere a incidenţei
apariţiei sepsis-ului în cazul administrării telmisartan de 0,70% comparativ cu placebo(0,49%) [RR
1,43 (95 % interval de încredere 1,00 -2,06)]; incidenţa cazurilor de sepsis letal a fost crescută la
pacienţii care luau telmisartan (0,33 %) comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo (0,16
%) [RR 2,07 (95 % interval de încredere 1,14 -3,76)]. Această creştere a incidenţei apariţiei sepsis-
ului asociată cu administrarea de telmisatan poate constitui fie o descoperire întâmplătoare sau poate fi
legată de un mecanism care nu este cunoscut în prezent.
Două studiiextinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/ Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui
inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensineiII.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cualiskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
28
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor adverse. Decesulşiaccidentulvascular cerebraldin cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren,decât în cadrul grupului în care
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcțieirenale) au fostraportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat
placebo.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Tolura la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Efectele
de scădere a tensiunii arteriale pentru două doze de telmisartan au fost evaluate la 76 pacienţi
hipertensivi, în mare parte supraponderali, cu vârsta cuprinsă între 6 şi < 18 ani (greutate corporală ≥
20 kg şi ≤ 120 kg, medie 74,6 kg), după ce le-a fostadministrat telmisartan 1 mg/kg (n = 29 trataţi) sau
2 mg/kg (n = 31 trataţi), pe o perioadă de patru săptămâni de tratament. De la includerea în studiu,
existenţa hipertensiunii arteriale secundare nu a fost studiată. La unii pacienţi investigaţi, dozele
utilizate au fost mai mari decât cele recomandate în tratamentul hipertensiunii arteriale la populaţia
adultă, ajungând la o doză zilnică comparabilă cu 160 mg, care a fost testată la adulţi. După ajustarea
pentru efectele pe grupe de vârstă, media modificărilor TAS faţă de valoarea iniţială (obiectivul
primar) a fost de -14,5 (1,7) mmHg la grupul la care a fost administrat telmisartan 2 mg/kg group, -9,7
(1,7) mmHg la grupul la care a fost administrat telmisartan 1 mg/kg şi 6,0 (2,4) la grupul la care s-a
administrat placebo. Modificările ajustate ale TAD faţă de momentul iniţial au fost de 8,4 (1,5)
mmHg, -4,5 (1,6) mmHg şi, respectiv, 3,5 (2,1) mmHg. Modificarea a fost dependentă de doză. Datele
de siguranţă provenite din acest studiu la pacienţi cu vârta cuprinsă între 6 până la < 18 ani au apărut,
în general, similare cu cele observate la adulţi. Siguranţa tratamentului cu telmisartan pe termen lung
la copii şi adolescenţi nu a fost evaluată.
Creşterea numărului de eozinofile, raportată la acest grup de pacienţi, nu a fost înregistrată la adulţi.
Nu este cunoscută semnificaţia clinică şi relevanţa acestei modificări.
Aceste date clinice nu permit ca să se formuleze concluzii privind eficacitatea și siguranța telmisartan
la copii şi adolescenţi hipertensivi.
5.2Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia telmisartanului este rapidă, dar cantitatea absorbită variază. Biodisponibilitatea absolută
medie pentru telmisartan este de aproximativ 50 %.
Când se administrează telmisartan împreună cu alimente, scăderea ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (AUC0-∞) a telmisartanului variază de la aproximativ 6 % (în cazul
administrării dozei de 40 mg) la aproximativ 19 % (în cazul administrării dozei de 160 mg). La 3 ore
după administrare, concentraţiile plasmatice sunt similare, indiferent dacă telmisartanul a fost
administrat în condiţii de repaus alimentar sau cu alimente.
Liniaritate/non-liniaritate
Este probabil ca mica scădere a ASC să nu producă o scădere a eficienţei terapeutice.
Nu există o relaţie liniară între doze şi concentraţiile plasmatice. Cmaxşi, în mai mică măsurăASC,
cresc disproporţionat în cazul administrării dozelor peste 40 mg.
Distribuţie
Telmisartanul se leagă în mare măsură de proteinele plasmatice (>99,5 %), în principal de albumină şi
de alfa-1 glicoproteina acidă. Volumul aparent de distribuţie mediu în condiţii de echilibru (Vdss) este
de aproximativ 500 litri.
Metabolizare
Telmisartanul este metabolizat prin conjugare în glucuronoconjugatul produsului iniţial. Nu s-a
demonstrat nici o activitate farmacologică a formei conjugate.
29
Eliminare
Telmisartanul este caracterizat printr-o curbă de epurare biexponenţială cuun timp de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare de peste 20 ore. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi în mai mică
măsură aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), cresc disproporţionat cu
doza. Nu există dovezi privind acumularea relevantă clinic de telmisartan, în cazul utilizării dozelor
recomandate.
Concentraţiile plasmatice au fost mai mari la femei decât la bărbaţi, fără a avea o influenţă relevantă
asupra eficacităţii.
După administrare orală (şi intravenoasă), telmisartanul se excretă aproape exclusiv în materiile fecale,
în principal sub formă nemodificată. Întreaga excreţie urinară este sub 1% din doză. Clearance-ul
plasmatic total (Cltot) este mare (aproximativ 1000 ml/min) comparativ cu fluxul sanguin hepatic
(aproximativ 1500 ml/ min).
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Proprietăţile farmacocinetice pentru două doze de telmisartan au fost evaluate ca obiectiv secundar la
pacienţi hipertensivi (n =57) cu vârsta cuprinsă între 6până la<18ani după administrarea de
telmisartan 1mg/kg sau 2mg/kg, timp de patru săptămâni de tratament. Obiectivele farmacocinetice
au inclus determinarea valorii de echilibru a telmisartanului la copii şi adolescenţi, precum şi
investigarea legată de diferenţele de vârstă. Cu toate că studiul a fost prea mic pentru o evaluare
semnificativă a proprietăţilor farmacocinetice la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 12ani,
rezultatele sunt în general în conformitate cu rezultatele observate la adulţi şi confirmă non-linearitatea
telmisartanului, în special pentru Cmax.
Sex
S-au observat diferenţe ale concentraţiilor plasmatice în funcţie de sex, Cmaxşi ASC fiind de
aproximativ 3, respectiv 2 ori mai mari la femei comparativ cu valorile de la bărbaţi.
Vârstnici
Farmacocinetica telmisartanului nu diferă la vârstnici faţă de cei mai tineri de 65 de ani.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă au fost observate concentraţii plasmatice
duble. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă renală supuşi dializei au fost observate concentraţii
plasmatice mai mici. Telmisartanul se leagă mult de proteinele plasmatice la pacienţii cu insuficienţă
renală şi nu poate fi eliminat prin dializă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este
modificat la pacienţii cu afecţiuni renale.
Insuficienţă hepatică
Studiile de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă hepatică au arătat o creştere a biodisponibilităţii
absolute până la aproape 100 %. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este modificat la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
5.3Date preclinice de siguranţă
În studiile preclinice de siguranţă, dozele care determină expunere comparabilă cu cea dată de dozele
din intervalul terapeutic clinic au determinat reducerea parametrilor hematiilor (eritrocite,
hemoglobinemie, hematocrit), modificări ale hemodinamicii renale (creşteri ale uremiei şi ale
creatininei în sânge), precum şi creşterea potasemiei la animalele normotensive. La câine s-au observat
dilatare şi atrofii tubulare renale. De asemenea, s-au observat leziuni ale mucoasei gastrice (eroziuni,
ulcere sau inflamaţii) la şobolan şi câine. Aceste reacţii adverse mediate farmacologic, cunoscute din
studiile preclinice atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei cât şi pentru
antagoniştii receptorilor angiotensinei II, au fost prevenite prin administrarea suplimentară de sare pe
cale orală.
30
La ambele specii s-au observat o activitate crescută a reninei plasmatice şi hipertrofia/hiperplazia
celulelor juxtaglomerulare renale. Aceste modificări, comune întregii clase a inhibitorilor enzimei de
conversie şi antagoniştilor receptorilor angiotensinei II, nu par a avea semnificaţie clinică.
Deşi nu există date privind efectele teratogene, studiile la animale au indicat un risc moderat al
telmisartanului la nivelul dozelor toxice asupra dezvoltării postnatale a puilor cum ar fi greutate
corporală mai mică,şi deschidere întârziată a ochilor.
În cadrul studiilor in vitro nu s-au evidenţiat efecte mutagene, nici activitate clastogenă relevantă; la
şobolan şi şoarece nu s-au evidenţiat efecte carcinogene.
6.PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1Lista excipienţilor
Povidonă (K30)
Meglumină
Hidroxid de sodiu
Lactoză monohidrat
Sorbitol (E420)
Stearat de magneziu
6.2Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3Perioada de valabilitate
3ani.
6.4Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din OPA-Al-PVC/Al. Fiecare blister conţine 7 sau 10 comprimate.
Mărimea ambalajului: cutie cu 14, 28, 30, 56, 84, 90, 98şi 100comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14 comprimate: EU/1/10/632/015
31
28 comprimate: EU/1/10/632/016
30 comprimate: EU/1/10/632/017
56 comprimate: EU/1/10/632/018
84 comprimate: EU/1/10/632/019
90 comprimate: EU/1/10/632/020
98 comprimate: EU/1/10/632/021
100comprimate: EU/1/10/632/024
9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări:04/06/2010
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei:19/03/2015
10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
32
ANEXA II
A.FABRICANTUL (FABRICANŢII) RESPONSABIL(I) PENTRU
ELIBERAREA SERIEI
B.CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND PRIVIND FURNIZAREA ŞI
UTILIZAREA
C.ALTE CONDIŢII ŞI CERINŢE ALE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE
PIAŢĂ
D.CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND UTILIZAREA SIGURĂ ŞI
EFICACE A MEDICAMENTULUI
33
A.FABRICANTUL (FABRICANŢII) RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI
Numele şi adresa producătorilor responsabili pentru eliberarea seriei
KRKA, d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6
8501 Novo mesto
Slovenia
KRKA-POLSKASp. z o.o.
ul. Równoległa 5
02-235 Warszawa
Polonia
Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa producǎtorului
responsabil pentru eliberarea seriei respective.
B.CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA
Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală.
C.ALTE CONDIŢII ŞI CERINŢE ALE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Rapoartele periodice actualizate privind siguranţa(RPAS)
Cerințele pentru depunereaRPAS, privind siguranța pentru acest medicament sunt prezentate în lista
de date de referință și frecvențe de transmitere la nivelul Uniunii (lista EURD), menționată la articolul
107c alineatul (7) din Directiva 2001/83/CE și orice actualizări ulterioare ale acesteia publicată pe
portalul web european privind medicamentele..
D.CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA UTILIZAREA SIGURĂ ŞI EFICACE A
MEDICAMENTULUI
Planul de management al riscului (PMR)
Nu este cazul.
34
ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL
35
A. ETICHETAREA
36
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE
1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tolura 40mg comprimate
telmisartan
2.DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE
Fiecare comprimat conţine telmisartan 40mg.
3.LISTA EXCIPIENŢILOR
Conţine lactoză monohidrat şi sorbitol (E420).
A se citi prospectul pentru informaţii suplimentare.
4.FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL
14 comprimate
28 comprimate
30 comprimate
56 comprimate
84 comprimate
90 comprimate
98 comprimate
100comprimate
5.MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE
Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
6.ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂMEDICAMENTUL NU TREBUIE
PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNACOPIILOR
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
7.ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
8.DATA DE EXPIRARE
EXP
37
9.CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
10.PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATESAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
11.NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
12.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14 comprimate:EU/1/10/632/008
28 comprimate: EU/1/10/632/009
30 comprimate: EU/1/10/632/010
56 comprimate: EU/1/10/632/011
84 comprimate: EU/1/10/632/012
90 comprimate: EU/1/10/632/013
98 comprimate: EU/1/10/632/014
100comprimate: EU/1/10/632/023
13.SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
14.CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
15.INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
16.INFORMAŢII ÎN BRAILLE
Tolura 40mg
17.IDENTIFICATOR UNIC -COD DE BARE BIDIMENSIONAL
<cod de bare bidimensional care conține identificatorul unic.>
18.IDENTIFICATOR UNIC -DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE
<PC
SN
NN>
38
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER din OPA-Al-PVC/Al
1.
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tolura 40mg comprimate
telmisartan
2.
NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE
PIAŢĂ
KRKA
3.
DATA DE EXPIRARE
EXP
4.
SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5.
ALTE INFORMAŢII
Numai pentru blistere a 7 comprimate
Lu
Ma
Mi
Jo
Vi
Sb
Du
39
INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE
1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tolura 80mg comprimate
telmisartan
2.DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE
Fiecare comprimat conţine telmisartan 80mg.
3.LISTA EXCIPIENŢILOR
Conţine lactoză monohidrat şi sorbitol (E420).
A se citi prospectul pentru informaţii suplimentare.
4.FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL
14 comprimate
28 comprimate
30 comprimate
56 comprimate
84 comprimate
90 comprimate
98 comprimate
100comprimate
5.MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE
Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
6.ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE
PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNACOPIILOR
A nu se lăsa la vederea şi îndemânacopiilor.
7.ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
8.DATA DE EXPIRARE
EXP
40
9.CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
10.PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
NEUTILIZATESAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL
DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
11.NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
12.NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14 comprimate:EU/1/10/632/015
28 comprimate: EU/1/10/632/016
30 comprimate: EU/1/10/632/017
56 comprimate: EU/1/10/632/018
84 comprimate: EU/1/10/632/019
90 comprimate: EU/1/10/632/020
98 comprimate: EU/1/10/632/021
100comprimate: EU/1/10/632/024
13.SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
14.CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
15.INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
16.INFORMAŢII ÎN BRAILLE
Tolura 80mg
17.IDENTIFICATOR UNIC -COD DE BARE BIDIMENSIONAL
<cod de bare bidimensional care conține identificatorul unic.>
18.IDENTIFICATOR UNIC -DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE
<PC
SN
NN>
41
MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE
TERMOSUDATĂ
BLISTER din OPA-Al-PVC/Al
1.
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tolura 80mg comprimate
telmisartan
2.
NUME
LE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA
3.
DATA DE EXPIRARE
EXP
4.
SERIA DE FABRICAŢIE
Lot
5.
ALTE INFORMAŢII
Numai pentru blistere a 7 comprimate
Lu
Ma
Mi
Jo
Vi
Sb
Du
42
B. PROSPECTUL
43
Prospect: Informaţii pentru utilizator
Tolura 40mg comprimate
telmisartan
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
-Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
-Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor
persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
-Dacă manifestaţi orice reacţii adverse adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.Vezi pct. 4.
Ce găsiţi în acest prospect:
1.Ce este Tolura şi pentru ce se utilizează
2.Ce trebuie să stiţi înainte să utilizaţi Tolura
3.Cum să utilizaţi Tolura
4.Reacţii adverse posibile
5.Cum se păstrează Tolura
6.Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
1.Ce este Tolura şi pentru ce se utilizează
Tolura aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II. Angiotensina II este o substanţă produsă de corpul dumneavoastră, care produce
micşorarea diametrului vaselor sanguine, determinând astfel creşterea tensiunii dumneavoastre
arteriale. Tolura blochează acest efect al angiotensinei II, vasele sanguine se relaxează şi tensiunea
dumneavoastră arterială se micşorează.
Toluraeste folosit pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale (tensiune arterială crescută) la
adulţi. Termenul “esenţială” înseamnă că tensiunea arterială crescută nu este cauzată de alte afecţiuni.
Dacă nu este tratată, tensiunea arterială crescută poate afecta vasele de sânge în unele organe, ceea ce
ar putea conduce uneori la atac de cord, insuficienţă cardiacă sau renală, infarct miocardic sau orbire.
De obicei nu există simptome ale tensiunii arteriale crescute înainte de apariţia afecţiunii. De aceea
este important să se măsoare în mod regulat tensiune arterială pentru a verifica dacă se găseşte în
limitele normale.
Toluraeste folosit, de asemenea, pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare (de exemplu
infarct miocardic sau accident vascular cerebral) la adulţi cu risc datorat reducerii sau blocării
circulaţiei sângelui către inimă sau către picioare, sau care au suferit un accident vascular cerebral sau
suferă de o formă de diabet zaharat cu mare risc. Medicul dumneavoastră vă poate informa dacă
prezentaţi un risc crescut de apariţie a acestor evenimente.
2.Ce trebuie să stiţi înainte să luaţi Tolura
Nu utilizaţiTolura
-dacă sunteţi alergicla telmisartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament (enumerate la punctul 6).
-dacă sunteţi gravidă de mai mult de 3 luni. (De asemenea, este bine să evitaţi utilizareaTolura la
începutul sarcinii–vezi secţiunea Sarcina.)
-dacă suferiţi de afecţiuni hepatice severe cum sunt colestaza sau obstrucţia biliară (dificultăţi în
eliminarea bilei din ficat şi din vezica biliară) sau alte afecţiuni severe ale ficatului.
-dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectatăşi urmaţi tratament cu un medicament
44
pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren.
Dacă sunteţi în vreuna din situaţiile de mai sus, vă rugăm să vă informaţi medicul sau farmacistul
înainte de a lua Tolura.
Atenţionări şi precauţii
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă suferiţi sau aţi suferit de oricare dintre afecţiunile următoare:
-Boli renale sau aveţi un transplant renal.
-Stenoza arterei renale (îngustarea vaselor de sânge la unul sau ambii rinichi).
-Boli hepatice.
-Probleme cardiace.
-Valori crescute ale concentraţiei de aldosteron (retenţie de apă şi de sare în corp împreună cu
dezechilibre ale diferitelor minerale din sânge).
-Tensiune arterială scăzută (hipotensiune arterială) care poate să apară dacă sunteţi deshidratat
(pierdere excesivă de apă din corp) sau aveţi un deficit de sare din cauza terapiei cu diuretice
(“comprimate care elimină apa din corp"), dietă săracă în sare, diaree sau vărsături.
-Valori crescute ale concentraţiei potasiului în sânge.
-Diabet zaharat.
Înainte să luaţi Tolura, spuneţi medicului dumneavoastră:
-dacă luaţi digoxină.
-dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente utilizate pentru tratarea tensiunii arteriale
mari:
-un inhibitor al ECA(de exemplu, enalapril, lisinopril, ramipril), mai ales dacă aveţi
probleme ale rinichilor asociate diabetului zaharat
-aliskiren.
Trebuie să vă informaţi medicul dacă dumneavoastră credeţi că aţi putea fi (sau aţi putea rămâne)
gravidă. Administrarea Toluranu este recomandată la începutul sarcinii şi nu trebuie utilizat după 3
luni de sarcină deoarece poate afecta în mod grav dezvoltarea fătului dumneavoastră (vezi pct.
Sarcina).
În cazul în care suferiţi o intervenţie chirurgicală sau anestezie, trebuie să-i spuneţi medicului
dumneavoastră că luaţiTolura.
Tolura poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii ce aparţin rasei negre.
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile
electroliţilor (de exemplu, potasiu) din sânge, la intervale regulate de timp.
Vezi şi informaţiile de la punctul „Nu utilizaţi Tolura”.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizareaTolura la copii şi adolescenţi cu vârsta până la 18 ani.
Tolura împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar
putea să luaţi orice alte medicamente. Medicul dumneavoastră ar putea fi nevoit să modifice dozele
acestor medicamente sau să ia alte măsuri de precauţie. În unele cazuri ar putea să fie nevoie să opriţi
utilizarea unuia dintre aceste medicamente. Aceasta se aplică în specialmedicamentelor enumerate
mai jos dacă sunt luate în acelaşi timp cu Tolura:
-Medicamente care conţin litiu folosite pentru tratarea unor tipuri de depresie.
-Medicamente care pot creşte concentraţia sanguină a potasiului, cum sunt înlocuitori de sare
care conţin potasiu, diuretice care economisesc potasiul (anumite „comprimate care elimină apa
din corp”), inhibitori ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, AINS (medicamente
antiinflamatoare nesteriodiene, de exemplu acid acetilsalicilic sau ibuprofen), heparină,
medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină sau tacrolimus) şi antibioticul
trimetoprim.
45
-Diureticele („comprimate care elimină apa din corp”), mai ales dacă sunt luate în doze mari
împreună cu Tolura, pot duce la o pierdere excesivă a apei din corp şi la scăderea tensiunii
arteriale (hipotensiune arterială).
-Dacă luaţi un inhibitor al ECAsau aliskiren(vezişi informaţiile de lapunctele„Nu utilizaţi
Tolura” şi „Atenţionări şi precauţii”).
-Digoxin.
Efectul Tolura poate fi redus când luaţi AINS (medicamenteantiinflamatoare nesteroidiene, de
exemplu acid acetilsalicilic sau ibuprofen) sau corticosteroizi.
Tolura poate spori efectul de scădere a tensiunii arteriale al altor medicamente utilizate pentru
tratamentul tensiunii arterialemari sau al medicamentelor cu potenţial de a reduce tensiunea arterială
(de exemplu baclofen, amifostină).
În plus, tensiunea arterială mică poate fi agravată de alcool, barbiturice, narcotice sau antidepresive.
Puteţi observa aceast lucru, ca de exemplu ameţeli, atunci când staţi în picioare. Trebuie să vă adresaţi
medicului dumneavoastră dacă este necesară modificarea dozei celuilalt medicament pe care îl luaţi
împreună cu Tolura.
Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Trebuie să vă informaţi medicul dacă dumneavoastră credeţi că aţi putea fi (sau aţi putea rămâne)
gravidă. În mod obişnuit, medicul dumneavoastră vă va sfătui să nu mai luaţi Tolura înainte de a
rămâne sau de îndată ce aţi aflat că sunteţi gravidă şi să luaţi alt medicament în locul Tolura. Tolura nu
este recomandat la începutul sarcinii şi nu trebuie luat după 3 luni de sarcină deoarece poate afecta în
mod grav dezvoltarea fătului dumneavoastră.
Alăptarea
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi.sau vă pregătiţi să alăptaţi. Tolura nu este
recomandat femeilor care alăptează, iar mediculdumneavoastră poate alege un alt tratament pentru
dumneavoastră dacă vreţi să alăptaţi, mai ales în cazul în care copilul dumneavoastră e nou-născut sau
a fost născut prematur.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Unele persoane pot avea ameţeli sau pot avea senzaţie de oboseală în cursul tratamentului cu Tolura.
Dacă vă simţiţi ameţit sau obosit, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.
Tolura conţine lactoză şi sorbitol (E420).
Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi intoleranţă la unele glucide, întrebaţi medicul înainte
de a utiliza acest medicament.
Acest medicament conține sorbitol 149,8 mg în fiecare comprimat.Sorbitolul este o sursă de fructoză.
Dacă medicul va atenționat că aveți intoleranță la unele categorii de glucide sauați fost diagnosticat cu
intoleranță ereditară la fructoză (IEF), o tulburare genetică rarăcare afectează capacitatea unei
persoane de a digera fructoza, discutați cu medicul dumneavoastră înainte să luați sau să văfie
administrat acest medicament.
3.Cum să luaţi Tolura
Utilizaţi întotdeauna acest medicamentexact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată de Tolura este de un comprimat o dată pe zi.Încercaţi să luaţi comprimatul la
aceeaşi oră în fiecare zi.
Puteţi lua Tolura cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghiţite cu apă sau cu altă băutură fără
46
alcool. Este important să continuaţi să luaţi Tolura în fiecare zi până când medicul dumneavoastră vă
recomandă altfel. Dacă aveţi impresia că efectul Tolura este prea puternic sau preaslab, spuneţi
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Pentru majoritatea pacienţilor, doza obişnuită deTolura administrat pentru tratamentul tensiunii
arteriale crescute, este de un comprimat de 40 mg o dată pe zi, pentru a controla tensiunea arterială
timp de 24 ore. Medicul dumneavoastră poate să vă recomande o doză mai mică, de 20 mg pe zi sau o
doză mai mare, 80 mg pe zi. Comprimatele de Tolura nu pot fi divizate, prin urmare nu sunt potrivite
pentru pacienții care necesită o doză de 20 mg telmisartan. Pentru acești pacienți este disponibil un
medicament echivalent ce conține aceeași substanță activă.Tolura poate fi utilizat, de asemenea, în
asociere cu diuretice(„comprimate care elimină apa din corp”), cum ar fi hidroclorotiazida, despre
care s-au demonstrat că au efect aditiv cuTolura în scăderea tensiunii arteriale.
Pentru a reduce evenimentele cardiovasculare, doza obişnuită de Tolura este de un comprimat 80 mg o
dată pe zi. La începutul tratamentului de prevenţie cu Tolura 80 mg, trebuie monitorizată frecvent
tensiunea arterială.
Dacă ficatul dumneavoastră nu funcţionează normal, doza obişnuită nu trebuie să depăşească 40 mg o
dată pe zi.
Dacă luaţi mai mult Tolura decât trebuie
Dacă în mod accidental aţi luat mai multe comprimate, nu întârziaţi să îl informaţi pe medicul
dumneavoastră, pe farmacist sau adresaţi-vă serviciului de urgenţă al celui mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să luaţi Tolura
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, nu vă îngrijoraţi. Luaţi doza imediat ce vă amintiţi şi continuaţi în modul
obişnuit. Dacă într-o zi nu aţi luat doza de medicament, atunci luaţi doza normală în ziua următoare.
Nu luaţio doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentarecu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4.Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi necesită asistenţă medicală imediată:
Dacă manifestaţi oricare dintre următoarele simptome, luaţi imediat legătura cu medicul
dumneavoastră:
Sepsis*(deseori numit “otrăvirea sângelui” care este o infecţie gravă cu răspuns inflamator al
întregului corp), inflamarea rapidă a pielii şi mucoaselor (angioedem); aceste reacţii adverse sunt rare
(pot afecta până la 1 din 1000 utilizatori) dar sunt extrem de grave, iar pacienţii trebuie să nu mai ia
acest medicament şi să meargă imediat la medicul lor. Dacă aceste efecte nu sunt tratate, ele pot avea o
evoluţie letală.
Reacţii adverse posibile ale Tolura:
Reacţiile adverse frecvente(pot afecta până la 1 din 10 utilizatori):
Tensiune arterială scăzută (hipotensiune arterială) la pacienţi trataţi pentru reducerea evenimentelor
cardiovasculare.
Reacţiile adverse mai puţin frecvente(pot afecta până la 1 din 100 utilizatori):
Infecţie de tract urinar, infecţii ale căilor respiratorii superioare (de exemplu dureri îngât, inflamarea
sinusurilor, răceală), număr scăzut al celulelor roşii ale sângelui (anemie), concentraţii sanguine
crescute ale potasiului, dificultăţi la adormire, senzaţie de tristeţe (depresie), leşin (sincopă), senzaţie
47
de învârtire (vertij), scăderea ritmului bătăilor inimii (bradicardie), tensiune arterială scăzută
(hipotensiune arterială) la pacienţi trataţi pentru hipertensiune arterială arterială, ameţeală la ridicarea
în picioare (hipotensiune arterială ortostatică), senzaţie de lipsă de aer, tuse, durere abdominală, diaree,
disconfort abdominal, balonare, vărsături, mâncărime, transpiraţii crescute, erupţii pe piele produse de
medicament, dureri de spate, crampe musculare, dureri musculare (mialgie), insuficienţă renală,
inclusiv insuficienţă renală acută, dureri toracice, simptome de slăbiciune şi concentraţii sanguine
crescute ale creatininei.
Reacţiile adverse rare(pot afecta până la 1 din 1000 utilizatori):
Sepsis*(deseori numit “otrăvirea sângelui”, care este o infecţie gravă cu răspuns inflamator al
întregului corp şi care poate duce la deces), creşterea numărului anumitor celule ale sângelui
(eozinofilie), număr scăzut de plachete sanguine (trombocitopenie), reacţii alergice grave (reacţii
anafilactice), reacţii alergice (de exemplu erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi, dificultăţi în
respiraţie, respiraţie şuierătoare, umflarea feţei sau scăderea tensiunii arteriale), scăderea concentraţiei
de zahăr din sânge (la pacienţii diabetici), senzaţie de nelinişte, somnolenţă, tulburări vizuale, bătăi
rapide ale inimii (tahicardie), senzaţie de uscăciune a gurii, disconfort gastric,tulburări ale gustului
(disgeuzie),funcţie hepatică anormală (Pacienţii japonezi sunt mai predispuşi la manifestarea acestei
reacţii adverse), inflamarea rapidă a pielii şi mucoaselor (edem angioneurotic), eczemă (o afecţiune a
pielii), înroşire a pielii, erupţie (urticarie), erupţii grave pe piele produse de medicament, dureri
articulare (artralgie), durere la nivelul extremităţilor, dureri ale tendoanelor, afecţiuni asemănătoare
gripei, scăderea concentraţiei hemoglobinei (o proteină din sânge). concentraţii sanguine crescute ale
acidului uric, concentraţii sanguine crescute ale enzimelor hepatice sau creatin-fosfokinazei.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 utilizatori):
Cicatrizare progresivă a ţesutului pulmonar (boală pulmonară interstiţială)**.
* Acest aspect poate fi întâmplător sau poate fi legat de un mecanism care încă nu este cunoscut.
** Cazuri de cicatrizare progresivă a ţesutului pulmonar au fost raportate în timpul administrării de
telmisartan. Cu toate acestea, nu s-a stabilit dacă telmisartanul a fost cauza.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în
Anexa V. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament.
5.Cum se păstrează Tolura
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj dupăEXP. Data de expirare se
referă la ultima zi a lunii respective.
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
A se păstra în ambalajul original, pentru afi protejat de lumină.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să
aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.Conţinutul ambalajului şialte informaţii
Ce conţineTolura
-Substanţa activă este telmisartan. Fiecare comprimat conţine telmisartan 40mg.
48
-Celelalte componente sunt: povidonă, meglumină, hidroxid de sodiu, lactoză monohidrat,
sorbitol (E420) şi stearat de magneziu.Vezi pct. 2: “Tolura conţine lactoză şi sorbitol (E420).”
Cum aratăTolura şi conţinutul ambalajului
Tolura 40mg: comprimate de culoare albă sau aproape albă, biconvexe, ovale.
Tolura este disponibil în cutie cu blistere a 14, 28, 30, 56, 84, 90, 98şi 100comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
Producătorul
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
KRKA-POLSKASp. z o.o., ul. Równoległa 5, 02-235 Warszawa, Polonia
Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:
België/Belgique/Belgien
KRKABelgium, SA.
Tél/Tel: + 32 (0)487 50 73 62
Lietuva
UAB KRKA Lietuva
Tel: + 370 5 236 27 40
България
КРКА България ЕООД
Teл.: + 359 (02) 962 34 50
Luxembourg/Luxemburg
KRKABelgium, SA.
Tél/Tel: + 32 (0)487 50 73 62 (BE)
Česká republika
KRKA ČR,s.r.o.
Tel: + 420 (0) 221 115 150
Magyarország
KRKA Magyarország Kereskedelmi Kft.
Tel.: + 36(1)355 8490
Danmark
KRKA Sverige AB
Tlf: + 46 (0)8 643 67 66 (SE)
Malta
E.J. Busuttil Ltd.
Tel: + 356 21445885
Deutschland
TAD Pharma GmbH
Tel: + 49 (0) 4721 606-0
Nederland
KRKABelgium, SA.
Tel: + 32 (0) 487 50 73 62(BE)
Eesti
KRKA, d.d., Novo mesto Eesti filiaal
Tel: + 372 (0) 6 671 658
Norge
KRKA Sverige AB
Tlf: + 46 (0)8 643 67 66 (SE)
Ελλάδα
QUALIA PHARMA S.A.
Τηλ: +30 210 6256177
Österreich
KRKA Pharma GmbH, Wien
Tel:+ 43 (0)1 66 24 300
España
KRKAFarmacéutica, S.L.
Tel: + 34 911 61 03 81
Polska
KRKA-POLSKA Sp. z o.o.
Tel.: + 48 (0)22 573 7500
France
KRKAFrance Eurl
Tél: + 33 (0)1 57 40 82 25
Portugal
KRKA Farmacêutica, Sociedade Unipessoal Lda.
Tel: + 351 (0)21 46 43 650
49
Hrvatska
KRKA -FARMAd.o.o.
Tel: + 385 1 6312 100
România
KRKA Romania S.R.L., Bucharest
Tel: + 4 021 310 66 05
Ireland
KRKA Pharma Dublin, Ltd.
Tel: + 353 1 293 91 80
Slovenija
KRKA, d.d., Novo mesto
Tel: + 386 (0) 1 47 51 100
Ísland
LYFIS ehf.
Sími: + 354 534 3500
Slovenská republika
KRKA Slovensko, s.r.o.
Tel: + 421 (0) 2 571 04 501
Italia
KRKA Farmaceutici Milano S.r.l.
Tel: + 39 02 3300 8841
Suomi/Finland
KRKA Finland Oy
Puh/Tel: + 358 20 754 5330
Κύπρος
KI.PA (PHARMACAL) LIMITED
Τηλ: + 357 24 651 882
Sverige
KRKA Sverige AB
Tel: + 46 (0)8 643 67 66 (SE)
Latvija
KRKA Latvija SIA
Tel: + 371 6 733 86 10
United Kingdom
Consilient Health (UK) Ltd.
Tel:+ 44(0)203 751 1888
Acest prospect a fost revizuit în
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
50
Prospect: Informaţii pentru utilizator
Tolura 80mg comprimate
telmisartan
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
-Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
-Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor
persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
-Dacă manifestaţi orice reacţii adverse adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.Vezi pct. 4.
Ce găsiţi în acest prospect:
1.Ce este Tolura şi pentru ce se utilizează
2.Ce trebuie să stiţi înainte să utilizaţi Tolura
3.Cum să utilizaţi Tolura
4.Reacţii adverse posibile
5.Cum se păstrează Tolura
6.Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
1.Ce este Тolura şi pentru ce se utilizează
Tolura aparţine unui grup de medicamentecunoscute sub denumirea de antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II. Angiotensina II este o substanţă produsă de corpul dumneavoastră, care produce
micşorarea diametrului vaselor sanguine, determinând astfel creşterea tensiunii dumneavoastre
arteriale. Tolura blochează acest efect al angiotensinei II, vasele sanguine se relaxează şi tensiunea
dumneavoastră arterială se micşorează.
Toluraeste folosit pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale (tensiune arterială crescută) la
adulţi. Termenul “esenţială” înseamnă că tensiunea arterială crescută nu este cauzată de alte afecţiuni.
Dacă nu este tratată, tensiunea arterială crescută poate afecta vasele de sânge în unele organe, ceea ce
ar putea conduce uneori la atac de cord, insuficienţă cardiacă sau renală, infarct miocardic sau orbire.
De obicei nu există simptome ale tensiunii arteriale crescute înainte de apariţia afecţiunii. De aceea
este important să se măsoare în mod regulat tensiune arterială pentru a verifica dacă se găseşte în
limitelenormale.
Toluraeste folosit, de asemenea, pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare (de exemplu
infarct miocardic sau accident vascular cerebral) la adulţi cu risc datorat reducerii sau blocării
circulaţiei sângelui către inimă sau către picioare, sau care au suferit un accident vascular cerebral sau
suferă de o formă de diabet zaharat cu mare risc. Medicul dumneavoastră vă poate informa dacă
prezentaţi un risc crescut de apariţie a acestor evenimente.
2.Ce trebuie să stiţi înainte să luaţi Tolura
Nu utilizaţiTolura
-dacă sunteţi alergicla telmisartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament (enumerate la punctul 6).
-dacă sunteţi gravidă de mai mult de 3 luni. (De asemenea, este bine să evitaţi utilizareaTolura la
începutul sarcinii–vezi secţiunea Sarcina.)
-dacă suferiţi de afecţiuni hepatice severe cum sunt colestaza sau obstrucţia biliară (dificultăţi în
eliminarea bilei din ficat şi din vezica biliară) sau alte afecţiuni severe ale ficatului.
-dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectatăşi urmaţi tratament cu un medicament
51
pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren.
Dacă sunteţi în vreuna din situaţiile de mai sus, vă rugăm să vă informaţi medicul sau farmacistul
înainte de a lua Tolura.
Atenţionări şi precauţii
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă suferiţi sau aţi suferit de oricare dintre afecţiunile următoare:
-Boli renale sau aveţi un transplant renal.
-Stenoza arterei renale (îngustarea vaselor de sânge la unul sau ambii rinichi).
-Boli hepatice.
-Probleme cardiace.
-Valori crescute ale concentraţiei de aldosteron (retenţie de apă şi de sare în corp împreună cu
dezechilibre ale diferitelor minerale din sânge).
-Tensiune arterială scăzută (hipotensiune arterială) care poate să apară dacă sunteţi deshidratat
(pierdere excesivă de apă din corp) sau aveţi un deficit de sare din cauza terapiei cu diuretice
(“comprimate care elimină apa din corp"), dietă săracă în sare, diaree sau vărsături.
-Valori crescute ale concentraţiei potasiului în sânge.
-Diabet zaharat.
Înainte să luaţi Tolura, spuneţi medicului dumneavoastră:
-dacă luaţi digoxină.
-dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente utilizate pentru tratarea tensiunii arteriale
mari:
-un inhibitor al ECA(de exemplu,enalapril, lisinopril, ramipril), mai ales dacă aveţi
probleme ale rinichilor asociate diabetului zaharat
-aliskiren.
Trebuie să vă informaţi medicul dacă dumneavoastră credeţi că aţi putea fi (sau aţi putea rămâne)
gravidă. Administrarea Toluranu esterecomandată la începutul sarcinii şi nu trebuie utilizat după 3
luni de sarcină deoarece poate afecta în mod grav dezvoltarea fătului dumneavoastră (vezi pct.
Sarcina).
În cazul în care suferiţi o intervenţie chirurgicală sau anestezie, trebuie să-i spuneţi medicului
dumneavoastră că luaţiTolura.
Tolura poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii ce aparţin rasei negre.
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile
electroliţilor (de exemplu, potasiu) din sânge, la intervale regulate de timp.
Vezi şi informaţiile de la punctul „Nu utilizaţi Tolura”.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizareaTolura la copii şi adolescenţi cu vârsta până la 18 ani.
Tolura împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar
putea să luaţi orice alte medicamente. Medicul dumneavoastră ar putea fi nevoit să modifice dozele
acestor medicamente sau să ia alte măsuri de precauţie. În unele cazuri ar putea să fie nevoie să opriţi
utilizarea unuia dintre aceste medicamente. Aceasta se aplică în special
medicamentelor enumerate mai jos dacă sunt luate în acelaşi timp cu Tolura:
-Medicamente care conţin litiu folosite pentru tratarea unor tipuri de depresie.
-Medicamente care pot creşte concentraţia sanguină a potasiului, cum sunt înlocuitori de sare
care conţin potasiu, diuretice care economisesc potasiul (anumite „comprimate care elimină apa
din corp”), inhibitori ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, AINS (medicamente
antiinflamatoare nesteriodiene, de exemplu acid acetilsalicilic sau ibuprofen), heparină,
medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină sau tacrolimus) şi antibioticul
trimetoprim.
52
-Diureticele („comprimate care elimină apa din corp”), mai ales dacă sunt luate în doze mari
împreună cu Tolura, pot duce la o pierdere excesivă a apei din corp şi la scăderea tensiunii
arteriale (hipotensiune arterială).
-Dacă luaţi un inhibitor al ECAsau aliskiren(vezişi informaţiile de lapunctele„Nu utilizaţi
Tolura” şi „Atenţionări şi precauţii”).
-Digoxin.
Efectul Tolura poate fi redus când luaţi AINS (medicamenteantiinflamatoare nesteroidiene, de
exemplu acid acetilsalicilic sau ibuprofen) sau corticosteroizi.
Tolura poate spori efectul de scădere a tensiunii arteriale al altor medicamente utilizate pentru
tratamentul tensiunii arterialemari sau al medicamentelor cu potenţial de a reduce tensiunea arterială
(de exemplu baclofen, amifostină).
În plus, tensiunea arterială mică poate fi agravată de alcool, barbiturice, narcotice sau antidepresive.
Puteţi observa aceast lucru, ca de exemplu ameţeli, atunci când staţi în picioare. Trebuie să vă adresaţi
medicului dumneavoastră dacă este necesară modificarea dozei celuilalt medicament pe care îl luaţi
împreună cu Tolura.
Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Trebuie să vă informaţi medicul dacă dumneavoastră credeţi că aţi putea fi (sau aţi putea rămâne)
gravidă. În mod obişnuit, medicul dumneavoastră vă va sfătui să nu mai luaţi Tolura înainte de a
rămâne sau de îndată ce aţi aflat că sunteţi gravidă şi să luaţi alt medicament în locul Tolura. Tolura nu
este recomandat la începutul sarcinii şi nu trebuie luat după 3 luni de sarcină deoarece poate afecta în
mod grav dezvoltarea fătului dumneavoastră.
Alăptarea
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi.sau vă pregătiţi să alăptaţi. Tolura nu este
recomandat femeilor care alăptează, iar medicul dumneavoastră poate alege un alt tratament pentru
dumneavoastră dacă vreţi să alăptaţi, mai ales în cazul în care copilul dumneavoastră e nou-născut sau
a fost născut prematur.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Unele persoane pot avea ameţeli sau pot avea senzaţie de oboseală în cursul tratamentului cu Tolura.
Dacă vă simţiţi ameţit sau obosit, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.
Tolura conţine lactoză şi sorbitol (E420).
Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi intoleranţă la unele glucide, întrebaţi medicul înainte
de a utiliza acest medicament.
Acest medicament conține sorbitol 299,7 mg în fiecare comprimat.Sorbitolul este o sursă de fructoză.
Dacă medicul va atenționat că aveți intoleranță la unele categorii de glucide sau ați fost diagnosticat cu
intoleranță ereditarăla fructoză (IEF), o tulburare genetică rară care afectează capacitatea unei
persoane de a digera fructoza, discutați cu medicul dumneavoastră înainte să luați sau să vă fie
administrat acest medicament.
3.Cum să luaţi Тolura
Utilizaţi întotdeauna acest medicamentexact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată de Tolura este de un comprimat o dată pe zi.Încercaţi să luaţi comprimatul la
aceeaşi oră în fiecare zi.
Puteţi lua Tolura cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghiţite cu apă sau cu altă băutură fără
53
alcool. Este important să continuaţi să luaţi Tolura în fiecare zi până când medicul dumneavoastră vă
recomandă altfel. Dacă aveţi impresia că efectul Tolura este prea puternic sau prea slab, spuneţi
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Pentru majoritatea pacienţilor, doza obişnuită deTolura administrat pentru tratamentul tensiunii
arteriale crescute, este de un comprimat de 40 mg o dată pezi, pentru a controla tensiunea arterială
timp de 24 ore. Medicul dumneavoastră poate să vă recomande o doză mai mică, de 20 mg pe zi sau o
doză mai mare, 80 mg pe zi. Comprimatele de Tolura nu pot fi divizate, prin urmare nu sunt potrivite
pentru pacienții care necesită o doză de 20 mg telmisartan. Pentru acești pacienți este disponibil un
medicament echivalent ce conține aceeași substanță activă. Tolura poate fi utilizat, de asemenea, în
asociere cu diuretice („comprimate care elimină apa din corp”), cumar fi hidroclorotiazida, despre
care s-au demonstrat că au efect aditiv cuTolura în scăderea tensiunii arteriale.
Pentru a reduce evenimentele cardiovasculare, doza obişnuită de Tolura este de un comprimat 80 mg o
dată pe zi. La începutul tratamentului de prevenţie cu Tolura 80 mg, trebuie monitorizată frecvent
tensiunea arterială.
Dacă ficatul dumneavoastră nu funcţionează normal, doza obişnuită nu trebuie să depăşească 40 mg o
dată pe zi.
Dacă luaţi mai mult Tolura decât trebuie
Dacă în mod accidentalaţi luat mai multe comprimate, nu întârziaţi să îl informaţi pe medicul
dumneavoastră, pe farmacist sau adresaţi-vă serviciului de urgenţă al celui mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să luaţi Tolura
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, nu vă îngrijoraţi. Luaţi doza imediat ce vă amintiţi şi continuaţi în modul
obişnuit. Dacă într-o zi nu aţi luat doza de medicament, atunci luaţi doza normală în ziua următoare.
Nu luaţio doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentarecu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4.Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi necesită asistenţă medicală imediată:
Dacă manifestaţi oricare dintre următoarele simptome, luaţi imediat legătura cu medicul
dumneavoastră:
Sepsis*(deseori numit “otrăvirea sângelui” care este o infecţie gravă cu răspuns inflamator al
întregului corp), inflamarea rapidă a pielii şi mucoaselor (angioedem); aceste reacţii adverse sunt rare
(pot afecta până la 1 din 1000 utilizatori) dar sunt extrem de grave, iar pacienţii trebuie să nu mai ia
acest medicament şi să meargă imediat la medicul lor. Dacă aceste efecte nu sunt tratate, ele pot avea o
evoluţie letală.
Reacţii adverse posibile ale Tolura:
Reacţiile adverse frecvente(pot afecta până la 1 din 10 utilizatori):
Tensiune arterială scăzută (hipotensiune arterială) la pacienţi trataţi pentru reducerea evenimentelor
cardiovasculare.
Reacţiile adverse mai puţin frecvente(pot afecta până la 1 din 100 utilizatori):
Infecţie de tract urinar, infecţii ale căilor respiratorii superioare (de exemplu dureri în gât, inflamarea
sinusurilor, răceală), număr scăzut al celulelor roşii ale sângelui (anemie), concentraţii sanguine
crescute ale potasiului, dificultăţi la adormire, senzaţie de tristeţe (depresie), leşin (sincopă), senzaţie
54
de învârtire (vertij), scăderea ritmului bătăilor inimii (bradicardie), tensiune arterială scăzută
(hipotensiune arterială) la pacienţi trataţi pentru hipertensiune arterială arterială, ameţeală la ridicarea
în picioare (hipotensiune arterială ortostatică), senzaţie de lipsă de aer, tuse, durere abdominală, diaree,
disconfort abdominal, balonare, vărsături, mâncărime, transpiraţii crescute, erupţii pe piele produse de
medicament, dureri de spate, crampe musculare, dureri musculare (mialgie), insuficienţă renală,
inclusiv insuficienţă renală acută, dureri toracice, simptome de slăbiciune şi concentraţii sanguine
crescute ale creatininei.
Reacţiile adverse rare(pot afecta până la 1 din 1000 utilizatori):
Sepsis*(deseori numit “otrăvirea sângelui”, care este o infecţie gravă cu răspuns inflamator al
întregului corp şi care poate duce la deces), creşterea numărului anumitor celule ale sângelui
(eozinofilie), număr scăzut de plachete sanguine (trombocitopenie), reacţii alergice grave (reacţii
anafilactice), reacţii alergice (de exemplu erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi, dificultăţi în
respiraţie, respiraţie şuierătoare, umflarea feţei sau scăderea tensiunii arteriale), scăderea concentraţiei
de zahăr din sânge (la pacienţii diabetici), senzaţie de nelinişte, somnolenţă, tulburări vizuale, bătăi
rapide ale inimii (tahicardie), senzaţie de uscăciune a gurii, disconfort gastric,tulburări ale gustului
(disgeuzie),funcţie hepatică anormală (Pacienţii japonezi sunt mai predispuşi la manifestarea acestei
reacţii adverse), inflamarea rapidă a pielii şi mucoaselor (edem angioneurotic), eczemă (o afecţiune a
pielii), înroşire a pielii, erupţie (urticarie), erupţii grave pe piele produse de medicament, dureri
articulare (artralgie), durere la nivelul extremităţilor, dureri ale tendoanelor, afecţiuni asemănătoare
gripei, scăderea concentraţiei hemoglobinei (o proteină din sânge). concentraţii sanguine crescute ale
acidului uric, concentraţii sanguine crescute ale enzimelor hepatice sau creatin-fosfokinazei.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 utilizatori):
Cicatrizare progresivă a ţesutului pulmonar (boală pulmonară interstiţială)**.
* Acest aspect poate fi întâmplător sau poate fi legat de un mecanism care încă nu este cunoscut.
** Cazuri de cicatrizare progresivă a ţesutului pulmonar au fost raportate în timpul administrării de
telmisartan. Cu toate acestea, nu s-a stabilit dacă telmisartanul a fost cauza.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în
Anexa V. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament.
5.Cum se păstrează Tolura
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj dupăEXP. Data de expirare se
referă la ultima zi a lunii respective.
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să
aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţineTolura
-Substanţa activă este telmisartan. Fiecare comprimat conţine telmisartan 80mg.
55
-Celelalte componente sunt: povidonă, meglumină, hidroxid de sodiu, lactoză monohidrat,
sorbitol (E420) şi stearat de magneziu.Vezi pct. 2: “Tolura conţine lactoză şi sorbitol (E420).”
Cum aratăTolura şi conţinutul ambalajului
Tolura 80mg: comprimate de culoare albă sau aproape albă, biconvexe, în formă de capsulă.
Tolura este disponibil în cutie cu blistere a 14, 28, 30, 56, 84, 90, 98şi 100comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
Producătorul
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
KRKA-POLSKASp. z o.o., ul. Równoległa 5, 02-235 Warszawa, Polonia
Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:
België/Belgique/Belgien
KRKABelgium, SA.
Tél/Tel: + 32 (0) 487 50 73 62
Lietuva
UAB KRKA Lietuva
Tel:+ 370 5 236 27 40
България
КРКА България ЕООД
Teл.:+ 359 (02)962 34 50
Luxembourg/Luxemburg
KRKA Belgium, SA.
Tél/Tel: + 32 (0) 487 50 73 62 (BE)
Česká republika
KRKA ČR, s.r.o.
Tel:+ 420 (0) 221 115150
Magyarország
KRKA Magyarország Kereskedelmi Kft.
Tel.:+ 36(1)355 8490
Danmark
KRKA Sverige AB
Tlf:+ 46 (0)8 643 67 66 (SE)
Malta
E.J. Busuttil Ltd.
Tel:+ 356 21445885
Deutschland
TAD Pharma GmbH
Tel:+ 49 (0) 4721 606-0
Nederland
KRKA Belgium, SA.
Tel: + 32 (0) 487 50 73 62(BE)
Eesti
KRKA, d.d., Novo mesto Eesti filiaal
Tel:+ 372 (0) 6 671 658
Norge
KRKA Sverige AB
Tlf:+ 46 (0)8 643 67 66 (SE)
Ελλάδα
QUALIA PHARMA S.A.
Τηλ: + 30 210 6256177
Österreich
KRKA Pharma GmbH, Wien
Tel:+ 43(0)1 66 24 300
España
KRKAFarmacéutica, S.L.
Tel: + 34 911 61 03 81
Polska
KRKA-POLSKA Sp. z o.o.
Tel.:+ 48 (0)22 573 7500
France
KRKAFrance Eurl
Tél: + 33 (0)1 57 40 82 25
Portugal
KRKA Farmacêutica, Sociedade Unipessoal Lda.
Tel:+ 351 (0)21 46 43 650
56
Hrvatska
KRKA -FARMAd.o.o.
Tel: + 385 1 6312 100
România
KRKA Romania S.R.L., Bucharest
Tel: + 4 021 310 66 05
Ireland
KRKA Pharma Dublin, Ltd.
Tel: + 353 1 293 91 80
Slovenija
KRKA, d.d., Novo mesto
Tel:+ 386 (0) 1 47 51 100
Ísland
LYFIS ehf.
Sími:+ 354 534 3500
Slovenská republika
KRKA Slovensko, s.r.o.
Tel:+ 421 (0) 2 571 04 501
Italia
KRKA Farmaceutici Milano S.r.l.
Tel: + 39 02 3300 8841
Suomi/Finland
KRKA Finland Oy
Puh/Tel: + 358 20 754 5330
Κύπρος
KI.PA (PHARMACAL) LIMITED
Τηλ:+ 357 24 651 882
Sverige
KRKA Sverige AB
Tel:+ 46 (0)8 643 67 66 (SE)
Latvija
KRKA Latvija SIA
Tel:+ 371 6 733 86 10
United Kingdom
Consilient Health (UK) Ltd.
Tel: +44(0)203 751 1888
Acest prospect a fost revizuit în
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a
Farmacia Tei intelege importanta informatiilor prezentate in aceasta pagina si face eforturi permanente pentru a le pastra actualizate. Singura situatie in care informatiile prezentate despre Tolura 40 mg, 28 comprimate, KRKA pot fi diferite fata de cele prezentate pe site este aceea in care producatorul/importatorul aduce modificari specificatiilor acestuia, fara a ne informa in prealabil.
Pagina actualizata la data de:  21-11-2024  |  ANMDMR - Raporteaza o reactie adversa

Medicamente cu reteta din aceeasi categorie

Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Olssa, 40mg/5mg, 28 comprimate filmate, Krka

59,56 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Olssa, 20mg/5mg, 28 comprimate filmate, Krka

54,20 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Olssa, 40mg/10mg, 28 comprimate filmate, Krka

64,46 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Maysiglu, 100 mg, 28 comprimate filmate, Krka

40,38 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Lorista HL, 100 mg/12,5 mg, 28 comprimate filmate, KRKA

24,35 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Monkasta, 5 mg, 28 comprimate masticabile, KRKA

22,60 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Maysiglu, 50 mg, 28 comprimate filmate, Krka

45,78 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Dexametazona 20mg, 20 comprimate, Krka

135,91 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Dexametazona Krka, 4mg, 20 comprimate, KRKA

34,40 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Linezolid, 600 mg, 10 comprimate filmate, Krka

854,06 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Monkasta 4, 4 mg, 28 comprimate masticabile, KRKA

17,77 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Rolpryna EP, 8 mg, 28 comprimate cu eliberare prelungită, KRKA

95,38 LEI

Alte produse ale producatorului Krka

Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Roxiper, 20 mg/8 mg/2,5 mg, 30 comprimate filmate, Krka

57,60 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Roxiper, 20 mg/4 mg/1,25 mg, 30 comprimate filmate, Krka

43,32 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Roxiper, 10 mg/8 mg/2,5 mg, 30 comprimate filmate, Krka

49,00 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Roxiper, 10 mg/4 mg/1,25 mg, 30 comprimate filmate, Krka

38,16 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Daxanlo, 110 mg, 30 capsule, Krka

95,29 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Daxanlo, 150 mg, 60 capsule, Krka

190,57 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Doreta EP, 75 mg/650 mg, 30 comprimate cu eliberare prelungită,...

37,90 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Prenessaneo, 10 mg, 30 comprimate, Krka

30,18 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Co-Prenessaneo, 10 mg/2,5 mg, 30 comprimate, Krka

37,74 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Co-Prenessaneo, 5 mg/1,25 mg, 30 comprimate, Krka

30,02 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Prenessaneo, 5 mg, 30 comprimate, Krka

24,62 LEI
Adauga in lista de produse favorite
RX

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

Maymetsi, 50 mg/1000 mg, 56 comprimate filmate, Krka

42,62 LEI

Vezi Politica de confidentialitate date personale

Vezi Politica de confidentialitate date personale