Tractocile 7.5mg Atosibanum, 1 fiola 5 ml, Ferring Laegemidler

Name: Tractocile 7.5mg Atosibanum, 1 fiola 5 ml, Ferring Laegemidler
Brand: Ferring Laegemidler
SKU: 7640180260820
Price: 369.28 RON
Availability: InStock

atosiban

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

0 (din 0 evaluari)

Evalueaza produsul

Brand: FERRING LAEGEMIDLER

Cod produs: 7640180260820

Data expirarii: 31-05-2025

Document: Prospect

Vandut de: Farmacia Tei SRL

Medicamentele eliberate pe baza de reteta nu se pot comanda online. Acest medicament este pe stoc si se poate cumpara de la farmaciile noastre. Vezi disponibilitatea pe locatii.

369,28 LEI

Nu s-au inregistrat inca opinii

Produsul poate fi evaluat doar in urma unei achizitii online.

Disponibilitate și preț în locațiile Farmacia Tei

Brasov

Str. Zaharia Stancu nr. 2A Brasov stoc critic 369,28 Lei

Dristor

Bd. Camil Ressu 7 Bucuresti stoc critic 369,28 Lei

Vivo Constanta

Bd. Aurel Vlaicu 220 Constanta stoc critic 369,28 Lei

Popesti-Leordeni

Sos. Oltenitei 27A Popesti-Leordeni stoc critic 369,28 Lei

Barbu Vacarescu

Bd. Barbu Vacarescu 154-158 Bucuresti stoc critic 369,28 Lei

Plaza Romania

Bd. Timișoara 26 Bucuresti stoc critic 369,28 Lei

Biharia

Str. Biharia 67-77 Bucuresti stoc critic 369,28 Lei

Pitesti Gavana

Str. C-tin Dobrogeanu Gherea 1 Pitesti stoc critic 369,28 Lei

Craiova

Calea Bucuresti 80 Craiova stoc critic 369,28 Lei

Rahova

Strada Pucheni 42 Bucuresti stoc critic 369,28 Lei

Lacul Tei

Bd. Lacul Tei 56 Bucuresti stoc critic 369,28 Lei

La noi, prețul afișat pe site este valabil și în toate locațiile noastre.

Dacă intervin abateri de la această regulă, sunt erori pentru care ne cerem scuze și vă rugăm să ni le semnalați.

Tractocile 7.5mg Atosibanum, 1 fiola 5 ml, Ferring Laegemidler [7640180260820]

Citiţi cu atenţie şi în întregime prospectul înainte de a începe să utilizaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

Indicatii:
Tractocile este indicat pentru întârzierea iminenţei de naştere prematură la gravidele adulte cu:
-contracţii uterine regulate, cu durata de cel puţin 30 secunde, cu o frecvenţă de ≥ 4 în 30 minute
-dilataţie cervicală de 1 până la 3 cm ( 0-3 cm la nulipare) şi ştergere a colului uterin de ≥ 50%
-vârsta ≥ 18 ani
-vârsta sarcinii cuprinsă între 24 şi 33 de săptămâni complete
-frecvenţă normală a bătăilor cardiace fetale.

Contraindicatii:
Nu utilizați Tractocile:
- vârsta gestaţională mai mică de 24 sau mai mare de 33 de săptămâni complete;
- ruptură prematură de membrane la > 30 săptămâni de gestaţie;
- frecvenţă anormală a bătăilor cardiace fetale;
- hemoragie uterină ante-partum, care impune naştere imediată;
- eclampsie sau preeclampsie severă, care impune naştere imediată;
- moarte fetală intrauterină;
- suspiciune de infecţie intrauterină;
- placentă praevia;
- dezlipire de placentă;
- orice altă afecţiune a mamei sau fătului, în condiţiile căreia menţinerea sarcinii prezintă risc crescut;
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi.

Precautii:
Înainte să utilizaţi Tractocile, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Sarcina și alăptarea:
Atosibanul trebuie utilizat numai când naşterea prematură a fost diagnosticată la o vârstă gestaţională cuprinsă între 24 şi 33 săptămâni complete. Dacă pacienta deja alăptează în timpul sarcinii un alt copil născut anterior, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Tractocile, deoarece eliberarea de oxitocină în timpul alăptării poate creşte contractilitatea uterină şi poate contracara efectul tratamentului tocolitic.
În studiile clinice efectuate cu atosiban nu au fost observate efecte asupra alăptării. S-a dovedit faptul că mici cantităţi de atosiban trec din plasmă în laptele femeilor care alăptează. Studiile de embriotoxicitate nu au evidenţiat efecte toxice ale atosibanului.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:
Nu sunt relevante.

Mod de administrare:
Terapia cu Tractocile trebuie iniţiată şi continuată de un medic cu experienţă în tratamentul naşterii premature.
Tractocile se administrează intravenos în trei etape succesive: o doză iniţială (6,75 mg) în bolus utilizând
Tractocile 6,75 mg/0,9 ml soluţie injectabilă, urmată imediat de perfuzie continuă cu doze mari (perfuzie de încărcare cu viteza de 300 micrograme/minut) de Tractocile 37,5 mg/5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă cu durata de trei ore, apoi de doze mai mici de Tractocile 37,5 mg/5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă (perfuzii ulterioare cu viteza de 100micrograme/minut) până la 45 ore. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 48 ore. Doza totală de Tractocile administrată în decursul unui ciclu terapeutic complet nu trebuie să depăşească 330,75 mg atosiban.

Compozitie:
Un flacon cu 5 ml soluţie conţine 37,5 mg atosiban (sub formă de acetat de atosiban).
Un ml soluţie conţine 7,5 mg atosiban.
După diluţie, concentraţia de atosiban este de 0,75 mg/ml.

Prezentare:
1 fiolă 5 ml

Tractocile 7.5mg Atosibanum 1 fiola 5 ml Ferring Laegemidler(atosiban) face parte din grupa medicament:hormoni..

Grupa medicament: Hormoni

Specificatie	Valori
Categorie	Fertilizare in vitro
Brand	Ferring Laegemidler
Stoc	În stoc
Disponibil in farmacii	Brasov, Lacul Tei, Biharia, Craiova, Dristor, Pitesti Gavana, Plaza Romania, Rahova, Vivo Constanta, Barbu Vacarescu, Popesti-Leordeni
Cod produs	7640180260820
Data de expirare	2025-05-31

Tractocile 7.5mg Atosibanum, 1 fiola 5 ml, Ferring Laegemidler [7640180260820]

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tractocile 6,75 mg/0,9 ml soluţie injectabilă

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Un flacon cu 0,9 ml soluţie conţine 6,75 mg atosiban (sub formă de acetat de atosiban).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă(injecţie).

Soluţie clară, incoloră, fără particule.

4.DATE CLINICE

4.1Indicaţii terapeutice

Tractocile este indicat pentru întârzierea iminenţei de naştere prematură la gravidele adulte cu:

-contracţii uterine regulate, cu durata de cel puţin 30 secunde, cu o frecvenţă de ≥ 4 în 30 minute

-dilataţie cervicală de 1 până la 3 cm ( 0-3 cm la nulipare) şi ştergere a colului uterin de ≥ 50%

-vârsta ≥ 18 ani

-vârsta sarcinii cuprinsă între 24 şi 33 de săptămâni complete

-frecvenţă normală abătăilor cardiace fetale

4.2Doze şi modde administrare

Doze

Terapia cu Tractocile trebuie iniţiatăşi continuată de un medic cu experienţă în tratamentulnaşterii

premature.

Tractocile se administrează intravenos în trei etape succesive: o doză iniţială (6,75 mg) în bolus utilizând

Tractocile 6,75 mg/0,9 ml soluţie injectabilă, urmată imediat de perfuzie continuă cu doze mari (perfuzie de

încărcare cu viteza de 300 micrograme/minut) de Tractocile 37,5 mg/5 ml concentrat pentru soluţie

perfuzabilă cu durata de trei ore, apoi de doze mai mici de Tractocile 37,5 mg/5 ml concentrat pentru soluţie

perfuzabilă (perfuzii ulterioare cu viteza de 100 micrograme/minut) până la 45 ore. Durata tratamentului nu

trebuie să depăşească 48 ore. Doza totală de Tractocile administrată în decursul unui ciclu terapeutic complet

nu trebuie să depăşească 330,75 mg atosiban.

Terapia intravenoasă prininjectarea iniţială în bolus trebuie începută cât mai curând posibil după

diagnosticul de naştere prematură. Imediat după terminarea injectării în bolus, se continuă cu administrarea

în perfuzie (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Tractocile 37,5 mg/5 ml, concentrat pentru

soluţie perfuzabilă). În cazul în care contracţiile uterine persistă în timpul tratamentului cu Tractocile, trebuie

avută în vedere o terapiealternativă.

Tabelul de mai jos prezintă posologia completă pentru injectarea în bolus urmată de perfuzie:

Repetarea tratamentului:

În caz de repetare a tratamentului cu atosiban, se începe, de asemenea, cu injectarea în bolus de Tractocile

6,75 mg/0,9 ml soluţie injectabilă, urmată de perfuzarea de Tractocile 37,5 mg/5 ml concentrat pentru soluţie

perfuzabilă.

Paciente cu insuficienţă renală sau hepatică

Nu există experienţă privind tratamentul cu atosiban la paciente cu insuficienţă hepatică sau renală. Este

puţin probabil cainsuficienţa renală să necesite o ajustare a dozelor, de vreme ce numai o cantitate mică din

atosiban se excretă prin urină. Atosiban trebuie utilizat cu precauţie la pacientele cu insuficienţă hepatică.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Tractocile la femeile gravide cu vârsta sub 18 aninu au fost stabilite. Nu există date

disponibile.

Mod de administrare

Pentru instrucţiuni privind pregătirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3Contraindicaţii

Tractocile nu trebuie utilizat în următoarele cazuri:

-vârsta gestaţională mai mică de 24 sau mai mare de 33 de săptămâni complete

- ruptură prematură de membrane la > 30 săptămâni de gestaţie

- frecvenţă anormală a bătăilor cardiace fetale

-hemoragie uterină ante-partum, care impune naştere imediată

-eclampsie sau preeclampsie severă, care impune naştere imediată

-moarte fetală intrauterină

-suspiciune de infecţie intrauterină

-placentă praevia

-dezlipire de placentă

-orice altă afecţiune a mamei sau fătului, în condiţiile căreia menţinerea sarcinii prezintă risc crescut

-hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Când atosiban se utilizează la pacientele la care ruptura prematură de membrane nu poate fi exclusă, trebuie

evaluat raportul dintre beneficiul întârzierii naşteriişi riscul potenţial de infecţie corioamniotică.

Nu există experienţă privind tratamentul cu atosiban la paciente cu insuficienţă hepatică sau renală. Este

puţin probabil ca insuficienţa renală să necesite o ajustare a dozelor, de vreme ce numai o cantitate mică din

atosiban se excretă prin urină. Atosiban trebuie utilizat cu precauţie la pacientele cu insuficienţă hepatică

(vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Etapa

Regim de administrare

Viteza de injectare/perfuzare

Doza de atosiban

0,9 ml bolus intravenos

administrat timp de 1 minut

Nu este cazul

6,75 mg

Perfuzie continuă

intravenoasă, de încărcare,

cu durata de 3 ore

24 ml/oră (300 μg/min.)

54 mg

Ulterior, până la 45 ore

perfuzie intravenoasă

8 ml/oră (100 μg/min.)

Până la 270 mg

Există experienţă clinică limitată privind utilizarea atosiban la pacientele cu sarcini multiple sau cu vârsta

gestaţională cuprinsă între 24 şi 27 de săptămâni, din cauza numărului mic de paciente tratate. De aceea,

beneficiul atosiban este incertla aceste subgrupuri de paciente.

Este posibilă repetarea tratamentului cu Tractocile, dar experienţa clinică disponibilă privind repetarea de

mai multe ori a terapiei este limitată, mergând până la cel mult 3 repetări (vezi pct. 4.2).

În caz de întârziere a creşterii intrauterine, decizia de continuare sau reiniţiere a tratamentului cu Tractocile

depinde de evaluarea maturităţii fetale.

În timpul administrării atosiban şi în cazul contracţiilor uterine persistente trebuie avute în vedere

monitorizarea contracţiilor uterine şi a frecvenţei bătăilor cardiace fetale.

Ca antagonist al oxitocinei, teoretic, atosiban poate să favorizeze relaxarea uterină şi sângerarea postpartum,

de aceea sângerarea după naştere ar trebui monitorizată. Cu toate acestea, în timpul studiilor clinice nu au

fost observate contracţii uterine inadecvate postpartum.

Se cunoaşte că sarcina multiplă şi medicamentele cu acţiune tocolitică, cum sunt blocantele canalelor de

calciu şi betamimeticele, sunt asociate unui risc crescut de apariţie a edemului pulmonar. De aceea,

atosibanul trebuie utilizat cu precauţie în caz de gestaţie multiplă şi/sau administrare concomitentă a altor

medicamente cu acţiune tocolitică (vezi pct. 4.8).

4.5Interacţiuni cu alte medicamente si alte forme de interacţiune

Este puţin posibil ca atosibanul să fie implicat în interacţiunile medicamentoase mediate prin intermediul

citocromului P450, deoarece investigaţiile in vitroau arătat faptul că atosiban nu este substrat pentru

sistemul enzimatic al citocromului P450 şi nu inhibă enzimele citocromului P450 care metabolizează

medicamentele.

Studiile de interacţiune au fost efectuate cu labetalol şi betametazonă, la voluntari sănătoşi, de sex feminin.

Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic între atosiban şi betametazonă sau labetalol.

4.6Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Atosibanul trebuie utilizat numai când naşterea prematură a fost diagnosticată la o vârstă gestaţională

cuprinsă între 24 şi 33 săptămâni complete. Dacă pacienta deja alăptează în timpul sarcinii un alt copil născut

anterior, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Tractocile, deoarece eliberarea de oxitocină în

timpul alăptării poate creşte contractilitatea uterină şi poate contracara efectul tratamentului tocolitic.

În studiile clinice efectuate cu atosiban nu au fost observate efecte asupra alăptării. S-a dovedit faptul că mici

cantităţi de atosiban trec din plasmă în laptele femeilor care alăptează.

Studiile de embriotoxicitate nu au evidenţiat efecte toxice ale atosibanului. Nu au fost efectuate studii privind

afectarea fertilităţii şi etapelor iniţiale ale dezvoltării embrionare (vezi pct. 5.3).

4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu sunt relevante.

4.8Reacţii adverse

În timpul utilizării atosiban în studiile clinice, au fost descrise posibile reacţii adverse la mame. În total, 48%

dintre pacientele tratate cu atosiban au prezentat reacţii adverse pe parcursul studiilor clinice. Reacţiile

adverse observate au fost, în general, uşoare. Reacţia adversă raportată cel mai frecvent la mamă a fost greaţa

(14%).

În cazul nou-născuţilor, studiile clinice nu au evidenţiat reacţii adverse specifice ale atosibanului. Reacţiile

adverse la sugar s-au încadrat în intervalul variaţiilor normale şi au fost comparabile în ceea ce priveşte

incidenţa, atât cu grupul tratat cu placebo, cât şi cu grupul tratat cu beta-mimetice.

Frecvenţa reacţiilor adverse enumerate mai jos este descrisă folosind următoarea convenţie:

foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100); rare

(≥1/10000 şi <1/1000). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea

descrescătoare a gravităţii.

Terminologia MedDRA

pe aparate, sisteme şi

organe

Foarte

frecvente

Frecvente

Mai puţin

frecvente

Rare

Tulburări ale sistemului

imunitar

Reacţie alergică

Tulburări metabolice şi de

nutriţie

Hiperglicemie

Tulburări psihice

Insomnie

Tulburări ale sistemului

nervos

Cefalee, ameţeli

Tulburări cardiace

Tahicardie

Tulburări vasculare

Hipotensiune

arterială, bufeuri

Tulburări gastro-

intestinale

Greaţă

Vărsături

Afecţiuni cutanate şi ale

ţesutului subcutanat

Prurit, erupţii

cutanate

tranzitorii

Tulburări ale aparatului

genital şi sânului

Hemoragii

uterine, atonie

uterină

Tulburări generale şi la

nivelul locului de

administrare

Reacţii la locul

injectării

Febră

Experienţa ulterioară punerii pe piaţă

Au fost raportate în perioada după punerea pe piaţă evenimente respiratorii cum sunt dispneea şi edemul

pulmonar, asociate în special cu administrarea concomitentă a altor medicamente cu acţiune tocolitică, cum

sunt antagoniştii de calciu şi betamimeticele, şi/sau la femei cu sarcina multiplă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9Supradozaj

Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj al atosibanului, care au apărut fără semne sau simptome

specifice. Nu se cunoaşte un tratament specific al supradozajului cu atosiban.

5PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte preparate ginecologice, codul ATC: G02CX01

Tractocile conţine atosiban (INN), o peptidă de sinteză ([[Mpa1, D-Tyr(Et)2,Thr4, Orn8]-oxitocină), care este

un antagonist competitiv al oxitocinei umane la nivelul receptorilor. La şobolani şi cobai, atosibanul a

dovedit că se leagă de receptorii de oxitocină, scade frecvenţa contracţiilor şi tonusului musculaturii uterine,

determinând supresia contracţiilor uterine. Atosibanul se leagă, de asemenea, de receptorii de vasopresină,

inhibând astfel efectul vasopresinei. La animale, atosibanul nu are efecte cardiovasculare.

La femei cu travaliu prematur, atosibanul, la dozele recomandate, antagonizează contracţiile uterine şi induce

relaxarea uterină. Efectul de relaxare uterină al atosibanului apare rapid după administrare, contracţiile

uterine fiind semnificativ reduse în decurs de 10 minute cu atingerea relaxării uterine stabile (≤ 4

contracţii/oră), care durează 12 ore.

Studiile clinice de fază III (studii CAP-001) cuprind date de la 742 de femei care au fost diagnosticate cu

travaliu prematur în săptămânile 22-33 de gestaţie şi care au fost randomizate să fie tratate fie cuatosiban

(conform indicaţiilor terapeutice), fie cu unβ–agonist (cu doza stabilită prin tatonare).

Obiectiv final principal: parametrulprincipal de eficacitatea fost proporţia femeilor care nu au născut şi nu

au necesitat tratament tocolitic alternativ în decurs de 7 zile de la iniţierea tratamentului. Datele arată că

59,6% (n=201) şi 47,7% (n=163) dintre femeile tratate cu atosiban, respectiv cu β–agonist (p=0,0004), nu au

născut şi nu au necesitat terapie tocolitică alternativă în decurs de 7 zile de la iniţierea tratamentului.

Majoritatea eşecurilor tratamentului în CAP-001 s-au datorat tolerabilităţii scăzute. Eşecul tratamentului

datorat eficacităţii slabe a prezentat o frecvenţă semnificativ (p=0,0003) mai mare în cazul femeilor tratate cu

atosiban (n=48,14,2%), decât al celor tratate cu β–agonist (n=20, 5,8%).

În studiile CAP-001 probabilitatea menţinerii sarcinii fără necesitatea administrării altor tocolitice în decurs

de 7 zile după iniţierea tratamentului, a fost similară pentru femeile cu vârsta gestaţională de 24-28 de

săptămâni tratate cu atosiban şi beta-mimetice. Totuşi, aceste observaţii au fost făcute pe un lot foarte mic de

paciente ( n=129).

Obiectiv final secundar: parametrii secundari de eficacitate au inclus proporţia femeilor care au menţinut

sarcina în decurs de 48 de ore de la iniţierea tratamentului. Nu au fost diferenţe între grupurile tratate cu

atosiban şi beta-mimetic, în legătură cu acest parametru.

Vârsta gestaţională medie (DS) la naştere a fost aceeaşi în ambele grupuri: 35,6 (3,9) şi 35,3(4,2) săptamani

pentru grupul cu atosiban, respectiv pentru grupul cu β-agonist (p=0,37). Necesitatea internării într-o unitate

de îngrijire neo-natală intensivă (UINI) a fost similară pentru ambele grupuri de tratament (aproximativ

30%), la fel şi durata internării şi terapia ventilatorie. Valoarea medie (DS) a greutăţii la naştere a fost de

2491 (813) grame în grupul tratat cu atosiban şi 2461 (831) grame în grupul tratat cu beta-agonist (p=0,58).

Aparent, efectul asupra fătului şi mamei nu diferă între grupurile tratate cu atosiban şi β-agonist, dar studiile

clinice nu au fost suficient de concludente pentru a exclude o eventuală diferenţă.

Din 361 de femei care au primit tratament cu atosiban în studiile de fază III, 73 au primit cel puţin încă un

tratament, 8 cel puţin încă 2 ori şi 2 încă 3 (vezi pct. 4.4).

Deoarece siguranţa şi eficacitatea terapiei cu atosiban la femeile cu vârsta gestaţională maimică de 24 de

săptămâni complete nu au fost investigate în studii controlate, randomizate, tratamentul cu atosiban nu este

recomandat la acest grup depaciente (vezi pct. 4.3).

Într-un studiu placebo-controlat, moartea fetală/la sugar a fost 5/295 (1,7%) în grupul căruia i s-a administrat

placebo şi de 15/288 (5,2%) în grupul tratat cu atosiban, din care două cazuri au apărut la vârsta de cinci şi

opt luni. Unsprezece din cincisprezece decese din grupul tratat cu atosiban au apărut la vârste gestaţionale de

20 până la 24 săptămâni, deşi în acest subgrup distribuţia pacientelor a fost inegală (19 femei tratate cu

atosiban, 4 cu placebo). Pentru femeile cu vârsta gestaţională peste 24 de săptămâni, nu a existat nicio

diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa mortalităţii (1,7% în grupul în care s-a administrat placebo şi 1,5% în

grupul tratat cu atosiban).

5.2Proprietăţi farmacocinetice

La voluntarele care nu erau gravide,cărora li s-a administrat atosiban în perfuzie (10 până la 300

micrograme/min în decurs de peste 12 ore), concentraţia plasmatică la starea de echilibru a crescut

proporţional cu doza.

Clearance-ul, volumul de distribuţie şi timpul de înjumătăţire plasmatică au fost independente de doză.

La femeile aflate în travaliul prematur cărora li s-a administratatosiban în perfuzie (300 micrograme/min

timp de 6 până la 12 ore), concentraţia plasmatică la starea de echilibru a fost atinsă în decurs de o oră de la

începerea perfuziei (medie 442 ± 73 ng/ml, interval 298 la 533 ng/ml).

După terminarea perfuziei, concentraţia plasmatică scade rapid cu un timp de înjumătăţire iniţial (tα) şi un

terminal (tβ) de 0,21 ± 0,01, respectiv de 1,7 ± 0,3 ore. Valoarea medie a clearance-ului a fost de 41,8 ± 8,2

litri/oră. Valoarea medie a volumului aparent de distribuţie a fost de 18,3 ± 6,8 litri.

La femeile gravide, legarea de proteinele plasmatice a atosibanului se face în proporţie de 46până la 48%.

Nu se ştie dacă fracţiunea liberă din compartimentele materne şi fetale diferă substanţial. Atosiban nu

afectează eritrocitele.

Atosiban traversează bariera feto-placentară. După perfuzia cu 300 micrograme/minut la gravidele sănătoase,

la termen, raportul concentraţiei atosibanului făt/mamă a fost 0,12.

La om, au fost identificaţi doi metaboliţi în plasmă şi urină. Raportul dintre concentraţiile plasmatice ale

metabolitului principal M1 ( dez-(Orn8, Gly-NH29)-[Mpa, D-Tyr(Et)2, Thr4]-oxitocină] şi ale atosibanului a

fost de 1,4 şi de 2,8 în a doua oră, respectiv la sfârşitul perfuziei. Nu se ştie dacă M1 se acumulează în

ţesuturi. Atosibanul a fost identificat numai în cantităţi mici în urină, concentraţia lui urinară fiind de

aproximativ 50 de ori mai mică decât a M1. Nu se cunoaşte proporţia de atosiban care se elimină prin

materiile fecale. Principalul metabolit M1 este de aproximativ 10 ori mai puţin potent decât atosiban, în ceea

ce priveşte inhibarea contracţiilor uterine induse de oxitocină, in vitro. Metabolitul M1 este excretat în lapte

(vezi pct. 4.6).

Nu există experienţă privind tratamentul cu atosiban la paciente cu insuficienţă hepatică sau renală. Este

puţin probabil ca insuficienţa renală să necesite o ajustare a dozelor, de vreme ce numai o cantitatemică din

atosiban se excretă prin urină. Atosiban trebuie utilizat cu precauţie la pacientele cu insuficienţă hepatică

(vezi pct. 4.2 şi 4.4).

La om, este puţin probabil ca atosibanul să inhibe izoenzimele citocromului P450 hepatic (vezi pct. 4.5).

5.3Date preclinice de siguranţă

Nu au fost observate efecte toxice sistemice în timpul studiilor de toxicitate intravenoasă cu durata de două

săptămâni (la şobolani şi câini) la doze de 10 ori mai mari decât doza terapeutică la om şi în cursul studiilor

de toxicitate cu durata de trei luni, la şobolani şi câini (la doze de până la 20 mg/kg şi zi s.c.). Dozele cele

mai mari de atosiban administrate subcutanat care nu au produs reacţii adverse au fost de aproximativ două

ori mai mari decât dozele terapeutice la om.

Nu au fost efectuate studii privind afectarea fertilităţii şi etapelor iniţiale ale dezvoltării embrionare. Studiile

de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, cu administrare de la implantare până la stadiile finale ale

sarcinii, nu au arătat efecte asupra mamei şi fetusului. Expunerea fetuşilor de şobolan a fost de aproximativ

patru ori mai mare decât cea pentru feţii umani din timpul perfuziei intravenoase la mamă. Studiile la

animale au arătat inhibarea lactaţiei, efectaşteptat ca urmare a inhibării acţiunii oxitocinei.

În testele in vitro şi in vivo, atosibanul nu a demonstrat oncogenitate şi mutagenitate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Manitol

Acid clorhidric 1M

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani.

După deschiderea flaconului, medicamentul trebuie utilizat imediat.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2ºC - 8ºC).

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Un flacon de soluţie injectabilăconţine 0,9 ml soluţie, corespunzând la 6,75 mg atosiban. Flaconul este din

sticlă incoloră, borosilicată (tip I) sigilată cu un capac din cauciuc bromobutilic siliconat de culoare gri, tip I

şi acoperit cu un capac din polipropilenă şi aluminiu.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de administrare, flaconul trebuie inspectat vizual pentru a observa prezenţa particulelor şi a

modificărilor de culoare.

Pregătirea injecţiei intravenoase iniţiale:

Se extrage în seringă 0,9 ml din flaconul de 0,9 ml de Tractocile 6,75 mg/0,9 ml soluţie injectabilă şi se

administrează lent ca bolus intravenos în decurs de un minut, sub supraveghere medicală adecvată, într-o

unitate de obstetrică. Soluţia injectabilă de Tractocile 6,75 mg/0,9 ml trebuie utilizată imediat.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Ferring Pharmaceuticals A/S

Kay Fiskers Plads 11

2300 København S

Danemarca

Tel: +45 88 33 88 34

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/124/001

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 20 ianuarie 2000

Data reînnoirii autorizaţiei: 20 ianuarie 2010

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tractocile 37,5 mg/5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un flacon cu 5 ml soluţie conţine 37,5 mg atosiban (sub formă de acetat de atosiban).

Un ml soluţieconţine 7,5 mg atosiban.

După diluţie, concentraţia de atosiban este de 0,75 mg/ml.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.FORMA FARMACEUTICĂ

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă (concentrat steril).

Soluţie clară, incoloră, fără particule.

4.DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tractocile este indicat pentru întârzierea iminenţei de naştere prematură la gravidele adulte cu:

- contracţii uterine regulate, cu durata de cel puţin 30secunde, cu o frecvenţă de ≥ 4 în 30 minute

-dilataţie cervicală de 1 până la 3 cm ( 0-3 cm la nulipare) şi ştergere a colului uterin de ≥ 50%

-vârsta sarcinii cuprinsă între 24 şi 33 de săptămâni complete

-frecvenţă normală a bătăilor cardiace fetale

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Terapia cu Tractocile trebuie iniţiată şi continuată de un medic cu experienţă în tratamentul naşterii

premature.

Tractocile se administrează intravenos în trei etape succesive: o doză iniţială (6,75 mg) în bolus utilizând

Tractocile 6,75 mg/0,9 ml soluţie injectabilă, urmată imediat de perfuzie continuă cu doze mari (perfuzie de

încărcare cu viteza de 300 micrograme/minut) de Tractocile 37,5 mg/5 ml concentrat pentru soluţie

perfuzabilă cu durata de trei ore, apoi de doze mai mici de Tractocile 37,5 mg/5 ml concentrat pentru soluţie

perfuzabilă (perfuzii ulterioare cu viteza de 100micrograme/minut) până la 45 ore. Durata tratamentului nu

trebuie să depăşească 48 ore. Doza totală de Tractocile administrată în decursul unui ciclu terapeutic complet

nu trebuie să depăşească 330,75 mg atosiban.

Terapia intravenoasă prin injectarea iniţială în bolus a Tractocile 6,75 mg/0,9 ml soluţie injectabilă (vezi

Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Tractocile 6,75 mg/0,9 ml soluţie injectabilă) trebuie începută

cât mai curând posibil după diagnosticul de naştere prematură. Imediat după terminarea injectării în bolus, se

continuă cu administrarea în perfuzie. În cazul în care contracţiile uterine persistă în timpul tratamentului cu

Tractocile, trebuie avută în vedere o terapie alternativă.

Tabelul de mai jos prezintă posologia completă pentru injectarea în bolus urmată de perfuzie:

Repetarea tratamentului:

În caz de repetare a tratamentului cu atosiban, se începe, de asemenea, cu injectarea în bolus de Tractocile

6,75 mg/0,9 ml soluţie injectabilă, urmată de perfuzarea de Tractocile 37,5 mg/5 ml concentrat pentru soluţie

perfuzabilă.

Paciente cu insuficienţă renală sau hepatică

Nu există experienţă privind tratamentul cu atosiban la paciente cu insuficienţă hepatică sau renală. Este

puţin probabil ca insuficienţa renală să necesite o ajustare a dozelor, de vreme ce numai o cantitate mică din

atosiban se excretă prin urină. Atosiban trebuie utilizat cu precauţie la pacientele cu insuficienţă hepatică.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Tractocile la femeile gravide cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Pentru instrucţiuni privind pregătirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Tractocile nu trebuie utilizat în următoarele cazuri:

- vârsta gestaţională mai mică de 24 sau mai mare de 33 de săptămâni complete

- ruptură prematură de membrane la > 30săptămâni de gestaţie

- frecvenţă anormală a bătăilor cardiace fetale

- hemoragie uterină ante-partum, care impune naştere imediată

-eclampsie sau preeclampsie severă, care impune naştere imediată

-moarte fetală intrauterină

- suspiciune de infecţie intrauterină

-placentă praevia

-dezlipire de placentă

- orice altă afecţiune a mamei sau fătului, în condiţiile căreia menţinerea sarcinii prezintă risc crescut

- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Când atosiban se utilizează la pacientele la care ruptura prematură de membrane nu poate fi exclusă, trebuie

evaluat raportul dintre beneficiul întârzierii naşterii şi riscul potenţial de infecţie corioamniotică.

Nu există experienţă privind tratamentul cu atosiban la paciente cu insuficienţă hepatică sau renală. Este

puţin probabil ca insuficienţa renală să necesite o ajustare a dozelor, de vreme ce numai o cantitate mică din

atosiban se excretă prin urină. Atosiban trebuie utilizat cu precauţie la pacientele cu insuficienţă hepatică

(vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Există experienţă clinică limitată privind utilizarea atosiban la pacientele cu sarcini multiple sau cu vârsta

gestaţională cuprinsă între 24 şi 27 de săptămâni, din cauza numărului mic de paciente tratate. De aceea,

beneficiul atosiban este incert la aceste subgrupuri de paciente.

Etapa

Regim de administrare

Viteza de injectare/perfuzare

Doza de atosiban

0,9 ml bolus intravenos

administrat timp de 1 minut

Nu este cazul

6,75 mg

Perfuzie continuă

intravenoasă, de încărcare,

cu durata de 3 ore

24 ml/oră (300 μg/min.)

54 mg

Ulterior, până la 45 ore

perfuzie intravenoasă

8 ml/oră (100 μg/min.)

Până la 270 mg

Este posibilă repetarea tratamentului cu Tractocile, dar experienţa clinică disponibilă privind repetarea de

mai multe ori a terapiei este limitată, mergând până la cel mult 3 repetări (vezi pct. 4.2).

În caz de întârziere a creşterii intrauterine, decizia de continuare sau reiniţiere a tratamentului cu Tractocile

depinde de evaluarea maturităţii fetale.

În timpul administrării atosiban şi în cazul contracţiilor uterine persistente trebuie avute în vedere

monitorizarea contracţiilor uterine şi a frecvenţei bătăilor cardiace fetale.

Ca antagonist al oxitocinei, teoretic, atosiban poate să favorizeze relaxarea uterină şi sângerarea postpartum,

de aceea sângerarea după naştere ar trebui monitorizată. Cu toate acestea, în timpul studiilor clinice nu au

fost observate contracţii uterine inadecvate postpartum.

Se cunoaşte că sarcina multiplă şi medicamentele cu acţiune tocolitică, cum sunt blocantele canalelor de

calciu şi betamimeticele, sunt asociate unui risc crescut de apariţie a edemului pulmonar. De aceea,

atosibanul trebuie utilizat cu precauţie în caz de gestaţie multiplă şi/sau administrare concomitentă a altor

medicamente cu acţiune tocolitică (vezi pct. 4.8).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Este puţin posibil ca atosibanul să fie implicat în interacţiunile medicamentoase mediate prin intermediul

citocromului P450, deoarece investigaţiile in vitro au arătat faptul că atosiban nu este substrat pentru

sistemul enzimatic al citocromului P450 şi nu inhibă enzimele citocromului P450 care metabolizează

medicamentele.

Studiile de interacţiune au fost efectuate cu labetalol şi betametazonă, la voluntari sănătoşi, de sex feminin.

Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic între atosiban şi betametazonă sau labetalol.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Atosibanul trebuie utilizat numai când naşterea prematură a fost diagnosticată la o vârstă gestaţională

cuprinsă între 24 şi 33 săptămâni complete.Dacă pacienta deja alăptează în timpul sarcinii un alt copil născut

anterior, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Tractocile, deoarece eliberarea de oxitocină în

timpul alăptării poate creşte contractilitatea uterină şi poate contracara efectul tratamentului tocolitic.

În studiile clinice efectuate cu atosiban nu au fost observate efecte asupra alăptării. S-a dovedit faptul că mici

cantităţi de atosiban trec din plasmă în laptele femeilor care alăptează.

Studiile de embriotoxicitate nu au evidenţiat efecte toxice ale atosibanului. Nu au fost efectuate studii privind

afectarea fertilităţii şi etapelor iniţiale ale dezvoltării embrionare (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu sunt relevante.

4.8 Reacţii adverse

În timpul utilizării atosiban în studiile clinice, au fost descrise posibile reacţii adverse la mame. Reacţiile

adverse observate au fost, în general, uşoare. În total, 48% dintre pacientele tratate cu atosiban au prezentat

reacţii adversepe parcursul studiilor clinice. Reacţiile adverse observate au fost, în general, uşoare. Reacţia

adversă raportată cel mai frecvent la mamă a fost greaţa (14%).

În cazul nou-născuţilor, studiile clinice nu au evidenţiat reacţii adverse specifice ale atosibanului. Reacţiile

adverse la sugar s-au încadrat în intervalul variaţiilor normale şi au fost comparabile în ceea ce priveşte

incidenţa, atât cu grupul tratat cu placebo, cât şi cu grupul tratat cu beta-mimetice.

Frecvenţa reacţiilor adverse enumerate mai jos este descrisă folosind următoarea convenţie:

foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100); rare

(≥1/10000 şi <1/1000). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea

descrescătoare a gravităţii.

Terminologia MedDRA

pe aparate, sisteme şi

organe

Foarte

frecvente

Frecvente

Mai puţin

frecvente

Rare

Tulburări ale sistemului

imunitar

Reacţie alergică

Tulburări metabolice şi de

nutriţie

Hiperglicemie

Tulburări psihice

Insomnie

Tulburări ale sistemului

nervos

Cefalee, ameţeli

Tulburări cardiace

Tahicardie

Tulburări vasculare

Hipotensiune

arterială, bufeuri

Tulburări gastro-

intestinale

Greaţă

Vărsături

Afecţiuni cutanate şi ale

ţesutului subcutanat

Prurit, erupţii

cutanate

tranzitorii

Tulburări ale aparatului

genital şi sânului

Hemoragii

uterine, atonie

uterină

Tulburări generale şi la

nivelul locului de

administrare

Reacţii la locul

injectării

Febră

Experienţa ulterioară punerii pe piaţă

Au fost raportate în perioada după punerea pe piaţă evenimente respiratorii cum sunt dispneea şi edemul

pulmonar, asociate în special cu administrarea concomitentă a altor medicamente cu acţiune tocolitică, cum

sunt antagoniştii de calciu şi betamimeticele, şi/sau la femei cu sarcina multiplă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj al atosibanului, care au apărut fără semne sau simptome

specifice. Nu se cunoaşte un tratament specific al supradozajului cu atosiban.

5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice