determinând supresia contracţiilor uterine. Atosibanul se leagă, de asemenea, de receptorii de vasopresină,
inhibând astfel efectul vasopresinei. La animale, atosibanul nu are efecte cardiovasculare.
La femei cu travaliu prematur, atosibanul, la dozele recomandate, antagonizează contracţiile uterine şi induce
relaxarea uterină. Efectul de relaxare uterină al atosibanului apare rapid după administrare, contracţiile
uterine fiind semnificativ reduse în decurs de 10 minute cu atingerea relaxării uterine stabile (≤ 4
contracţii/oră), care durează 12 ore.
Studiile clinice de fază III (studii CAP-001) cuprind date de la 742 de femei care au fost diagnosticate cu
travaliu prematur în săptămânile 22-33 de gestaţie şi care au fost randomizate să fie tratate fie cu atosiban
(conform indicaţiilor terapeutice), fie cu un β–agonist (cu doza stabilită prin tatonare).
Obiectiv final principal: parametrul principal de eficacitate a fost proporţia femeilor care nu au născut şi nu
au necesitat tratamenttocolitic alternativ în decurs de 7 zile de la iniţierea tratamentului. Datele arată că
59,6% (n=201) şi 47,7% (n=163) dintre femeile tratate cu atosiban, respectiv cu β–agonist (p=0,0004), nu au
născut şi nu au necesitat terapie tocolitică alternativă în decurs de 7 zile de la iniţierea tratamentului.
Majoritatea eşecurilor tratamentului în CAP-001 s-au datorat tolerabilităţii scăzute. Eşecul tratamentului
datorat eficacităţii slabe a prezentat o frecvenţă semnificativ (p=0,0003) mai mare în cazul femeilor tratate cu
atosiban (n=48,14,2%), decât al celor tratate cu β–agonist (n=20, 5,8%).
În studiile CAP-001 probabilitatea menţinerii sarcinii fără necesitatea administrării altor tocolitice în decurs
de 7 zile după iniţierea tratamentului, a fost similară pentru femeile cu vârsta gestaţională de 24-28 de
săptămâni tratate cu atosiban şi beta-mimetice. Totuşi, aceste observaţii au fost făcute pe un lot foarte mic de
paciente ( n=129).
Obiectiv final secundar: parametriisecundari de eficacitate au inclus proporţia femeilor care au menţinut
sarcina în decurs de 48 de ore de la iniţierea tratamentului. Nu au fost diferenţe între grupurile tratate cu
atosiban şi beta-mimetic, în legătură cu acest parametru.
Vârsta gestaţională medie (DS) la naştere a fost aceeaşi în ambele grupuri: 35,6 (3,9) şi 35,3(4,2) săptamani
pentru grupul cu atosiban, respectiv pentru grupul cu β-agonist (p=0,37). Necesitatea internării într-o unitate
de îngrijire neo-natală intensivă (UINI) a fost similară pentru ambele grupuri de tratament (aproximativ
30%), la fel şi durata internării şi terapia ventilatorie. Valoarea medie (DS) a greutăţii la naştere a fost de
2491 (813) grame în grupul tratat cu atosiban şi 2461 (831) grame în grupul tratat cu beta-agonist (p=0,58).
Aparent, efectul asupra fătului şi mamei nu diferă între grupurile tratate cu atosiban şi β-agonist, dar studiile
clinice nu au fost suficient de concludente pentru a exclude o eventuală diferenţă.
Din 361 de femei care au primit tratament cu atosiban în studiile de fază III, 73 au primit cel puţin încă un
tratament, 8 cel puţin încă 2 ori şi 2 încă 3 (vezi pct. 4.4).
Deoarece siguranţa şi eficacitatea terapiei cu atosiban la femeile cu vârsta gestaţională mai mică de 24 de
săptămâni complete nu au fost investigate în studii controlate, randomizate, tratamentul cu atosiban nu este
recomandat la acest grup de paciente (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu placebo-controlat, moartea fetală/la sugar a fost 5/295 (1,7%) în grupul căruia i s-a administrat
placebo şi de 15/288 (5,2%)în grupul tratat cu atosiban, din care două cazuri au apărut la vârsta de cinci şi
opt luni. Unsprezece din cincisprezece decese din grupul tratat cu atosiban au apărut la vârste gestaţionale de
20 până la 24 săptămâni, deşi în acest subgrup distribuţia pacientelor a fost inegală (19 femei tratate cu
atosiban, 4 cu placebo). Pentru femeile cu vârsta gestaţională peste 24 de săptămâni, nu a existat nicio
diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa mortalităţii (1,7% în grupul în care s-a administrat placebo şi 1,5% în
grupul tratat cu atosiban).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La voluntarele care nu erau gravide, cărora li s-a administrat atosiban în perfuzie (10 până la 300
micrograme/min în decurs de peste 12ore), concentraţia plasmatică la starea de echilibru a crescut
proporţional cu doza.