4
Riscul de apariţie a TEV poate fi crescut temporar în cazul imobilizării prelungite, traumatismelor
majore sau intervenţiilor chirurgicale majore. Ca în cazul tuturor pacienţilor cărora li s-a efectuat o
intervenţie chirurgicală, trebuie acordată o deosebită atenţie măsurilor profilactice de prevenire a
TEV în urma efectuării unei intervenţii chirurgicale. În cazul în care imobilizarea prelungită este
inerentă în urma unor intervenţii chirurgicale elective, mai ales în cazul intervenţiilor chirurgicale
abdominale sau ortopedice la nivelul membrelor inferioare, trebuie avută în vedere întreruperea
temporară a HRT cu 4-6 săptămâni înaintea acesteia, dacă este posibil. Tratamentul nu trebuie
reînceput până când femeia nu este complet mobilizată.
Dacă tromboembolismul venos apare după începerea terapiei, trebuie întreruptă administrarea
medicamentului. Pacientele trebuie sfătuite să se adreseze medicului lor imediat după ce observă
apariţia unui semn posibil al tromboembolismului (de exemplu: tumefiere dureroasă a unui picior,
durere în piept apărută brusc, dispnee).
Boală arterială coronariană (CAD)
Nu există dovezi, în urma efectuării studiilor clinice randomizate, ale beneficiului cardiovascular
asociat utilizării continue a asocierii dintre estrogeni combinaţi (ECC) şi medroxiprogesteron acetat
(MPA). Două studii clinice ample (WHI şi HERS, adică Heart and Estrogen/progestin Replacement
Study) au evidenţiat un risc posibil crescut al morbidităţii cardiovasculare în primul an de utilizare şi
nici un beneficiu general. Pentru alte medicamente utilizate în HRT există doar date limitate obţinute
în urma efectuării studiilor randomizate controlate în care au fost examinate efectele asupra
morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare. De aceea, nu se ştie cu certitudine dacă aceste observaţii
sunt valabile şi în cazul altor medicamente utilizate în HRT.
Accident vascular cerebral
Un studiu clinic randomizat amplu (studiul WHI) a evidenţiat, ca obiectiv secundar, un risc crescut de
apariţie a accidentului vascular cerebral ischemic la femeile sănătoase în timpul administrării continue
a ECC şi AMP. Pentru femeile care nu utilizează HRT, s-a estimat că numărul cazurilor de accident
vascular cerebral care vor apare într-o perioadă de 5 ani este de aproximativ 3 la 1000 femei cu vârstă
între 50-59 ani şi de 11 la 1000 femei cu vârstă între 60-69 ani. S-a estimat că la femeile care
utilizează ECC şi AMP timp de 5 ani, numărul cazurilor suplimentare va fi între 0-3 (estimarea cea
mai precisă = 1) la 1000 femei care utilizează, cu vârstă între 50-59 ani, şi între 1-9 (estimarea cea mai
precisă = 4) la 1000 femei utilizează, cu vârstă între 60-69 ani. Nu se ştie dacă riscul crescut este
caracteristic şi altor medicamente utilizate în HRT.
Cancer ovarian
Utilizarea îndelungată (cel puţin 5-10 ani) a medicamentelor utilizate în HRT la femeile
histerectomizate a fost asociată cu un risc crescut de apariţie a cancerului ovarian, în urma efectuării
unor studii epidemiologice. Nu se ştie cu certitudine dacă utilizarea îndelungată în HRT a
medicamentelor care conţin asocieri hormonale asociază un risc diferit decât cel observat In cazul
medicamentelor care conţin doar estrogeni.
Alte afecţiuni
Estrogenii pot determina retenţie lichidiană şi, de aceea, pacientele cu insuficienţă cardiacă sau
renală trebuie supravegheate cu atenţie. Pacientele cu insuficienţă renală severă trebuie
supravegheate cu deosebită atenţie, deoarece se aşteaptă ca valorile concentraţiilor plasmatice ale
formelor circulante ale substanţelor active ale Femoston 2/10 să fie crescute.
Femeile cu hipertrigliceridemie preexistentă trebuie să fie monitorizate cu atenţie în timpul
terapiei de substituţie estrogenică sau HRT, deoarece au fost raportate cazuri rare de creşteri
considerabile ale concentraţiilor plasmatice ale trigliceridelor care au evoluat cu pancreatită atunci
când a fost utilizată terapie hormonală estrogenică în cazul acestei afecţiuni.
Estrogenii determină creşterea cantitativă a globulinei de legare a hormonilor tiroidieni (TBG),
determinând creşteri ale concentraţiei plasmatice totale a hormonilor tiroidieni, aşa cum a fost
evidenţiată prin determinarea cantităţii de iodură legată de proteine (PBI), a concentraţiei
plasmatice a T4 (prin cromatografie sau radio-imunotest) sau a T3 (prin radio-imunotest).
Captarea T3 de către răşinilor este scăzută, reflectând creşterea cantitativă a TBG. Concentraţiile
plasmatice ale formelor libere ale T4 şi T3 sunt nemodificate. Pot fi crescute şi concentraţiile
plasmatice ale altor proteine de legare, de exemplu a proteinei de legare a hormonilor corticoizi