3
gonadotrofe necunoscut anterior. Aceşti pacienţi pot prezenta o apoplexie hipofizară caracterizată prin
cefalee bruscă, vărsături, tulburări vizuale şi oftalmoplegie.
Pacienţii care urmează tratament cu agonişti GnRH (cum este triptorelina) pot prezenta un risc crescut de
apariţie a depresiei (care poate fi severă). Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui risc şi trataţi
corespunzător dacă apar simptome de depresie.
Au fost raportate modificări de dispoziţie. Pacienţii cu depresie cunoscută trebuie monitorizaţi îndeaproape
pe perioada tratamentului.
Stimularea ovariană trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă.
La pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică, triptorelina are un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare de 7-8 ore, comparativ cu 3-5 ore la subiecţii sănătoşi. În ciuda acestei expuneri prelungite, este
puţin probabil ca triptorelina să fie prezentă în circulaţia sanguină în momentul embriotransferului.
O atenţie specială trebuie acordată femeilor care prezintă semne şi simptome de afecţiuni alergice active sau
antecedente cunoscute de predispoziţie la alergii. Tratamentul cu Gonapeptyl Zilnic nu este recomandat la
femeile cu afecţiuni alergice severe. Femeile cu potenţial fertil trebuie examinate cu atenţie înainte de
începerea tratamentului, pentru a exclude posibilitatea unei sarcini.
TRA se asociază cu un risc crescut de sarcini multiple, pierdere a sarcinii, sarcini ectopice şi malformaţii
congenitale. De asemenea, aceste riscuri sunt valabile şi în cazul utilizării Gonapeptyl Zilnic 0,1 mg/1 ml ca
tratament adjuvant în hiperstimularea ovariană controlată. Utilizarea Gonapeptyl Zilnic în hiperstimularea
ovariană controlată poate creşte riscul de sindrom de hiperstimulare ovariană (SHSO) şi chisturi ovariene.
La un număr mic de paciente predispuse, este posibil ca recrutarea foliculară, indusă de utilizarea analogilor
GnRH şi gonadotrofinelor, să crească semnificativ, în special în cazul sindromului ovarelor polichistice.
Ca şi în cazul altor analogi GnRH, au existat raportări privind sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO)
asociat cu utilizarea de triptorelină în combinaţie cu gonadotrofine.
Sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO):
SHSO este un eveniment medical distinct de hipertrofia ovariană necomplicată. SHSO este un sindrom care
se poate manifesta cu grade crescătoare de severitate. Cuprinde hipertrofie ovariană marcată, concentraţii
plasmatice mari ale steroizilor sexuali şi o creştere a permeabilităţii vasculare care poate avea ca rezultat o
acumulare de lichid în cavitatea peritoneală, pleurală şi, rar, pericardică.
Următoarele simptome pot fi observate în cazuri severe de SHSO: durere abdominală, distensie abdominală,
hipertrofie ovariană severă, creştere în greutate, dispnee, oligurie şi simptome gastro-intestinale, incluzând
greaţă, vărsături şi diaree. Evaluarea clinică poate evidenţia hipovolemie, hemoconcentraţie, dezechilibre ale
electroliţilor, ascită, hemoperitoneu, efuziuni pleurale, hidrotorax, insuficienţă pulmonară acută şi
evenimente tromboembolice.
Răspunsul ovarian excesiv la tratamentul cu gonadotrofină determină rar SHSO, cu excepţia cazului în care
hCG este administrată pentru stimularea ovulaţiei. Prin urmare, în cazurile în care se manifestă SHSO, este
prudent să se oprească administrarea hCG şi să se recomande pacientei să nu întreţină raporturi sexuale sau
să utilizeze metode de barieră timp de cel puţin 4 zile. SHSO poate progresa rapid (între 24 de ore până la
câteva zile) spre un eveniment medical grav, prin urmare pacientele trebuie supravegheate timp de cel puţin
două săptămâni după administrarea de hCG.
SHSO poate fi mai sever şi mai prelungit în cazul apariţiei unei sarcini. Cel mai adesea, SHSO apare după
întreruperea tratamentului hormonal şi atinge un grad maxim de severitate în aproximativ şapte până la zece
zile după tratament. De obicei, SHSO se rezolvă în mod spontan o dată cu debutul menstrei.
Dacă apare o formă severă de SHSO, tratamentul cu gonadotrofină trebuie întrerupt dacă este încă în curs de
administrare, pacienta trebuie spitalizată şi iniţiat tratamentul specific pentru SHSO, de exemplu repaus,
perfuzie intravenoasă cu soluţii electrolitice sau coloidale şi heparină.
Acest sindrom apare cu o incidenţă mai mare la pacientele cu boală polichistică ovariană.