Antihistaminice (grupa medicament)

Definitie:

Antihistaminicele sunt antagonisti competitivi ai histaminei. Nu impiedica eliberarea histaminei, nu inactiveaza histaminaza ci blocheaza receptorii histaminergici, datorita asemanarii structurale cu histamina, impiedicand fixarea acesteia pe receptori.
Corespunzator celor doua tipuri de receptori histaminergic exista doua grupe de antihistaminice: H1 si H2. In manifestarile alergice sunt importanate mai ales efectele histaminei obtinute prin activitatea receptorilor H1. Aceste efecte pot fi combatute cu antihistaminice H1.

Blocante ale receptorilor H-1 de prima generatie includ:

■ Bromfeniramina 
■ Clorfeniramina 
■ Clemastine 
■ Ciproheptadina 
■ Dexclorfeniramina 
■ Difenhidramina 
■ Doxilamina 
■ Hidroxizina 
■ Fenindamina 

Blocante ale receptorilor H-1 de a doua generatie fara prescriptie medicala si prescrise includ:

■ Azelastina 
■ Loratadina
■ Cetirizina 
■ Desloratadina 
■ Fexofenadina 

Blocante ale receptorilor H2 includ:

■ Cimetidina 
■ Famotidina 
■ Nizatidina 
■ Ranitidina 

Antihistaminicelor H1 se pot clasifica dupa structura chimica:

■ Etilendiamine: mepiramina, cloropiramina
■ Fenotiazine: prometazina
■ Etanolamine(eteri aminoalchilici): clemastina, clorfenoxamina, 
■ Alchilamine(propilamine): feniramina, clorfeniramina
■ Alte structuri: ciproheptadina, terfenadina, astemizol, acid spaglumic.

Antihistaminice H1 clasice (sedative) -
Au fost initial introduse in terapeutica; ele sunt inca prescrise, deoarece efectul lor sedativ poate fi uneori benefic (de exemplu, in pruri-tul nocturn).
Avand o molecula lipofila, acest tip de antihistaminice H1 trec usor bariera hemato-ncefalica, producand somnolenta.
Antihistaminicele H1 de ge-neratia a-II-a, nesedative: Astemizol ,Cetirizina , Loratadina , Terfenadina .Generatia a II-a, avand o lipofilie scazuta, penetreaza greu prin bariera hemato-encefalica si au o afinitate redusa pentru receptorii H1 din sistemul nervos central, ceea ce inseamna ca nu auefect sedativ si au, astfel, o toleranta imbunatatita comparativ cu antihistaminicele clasice, putand fiadministrate si ziua.

Actiuni farmacodinamice

Au doua tipuri de actiuni:

■ De antagonizare a efectelor la nivelul receptorilor H1 ai histaminei

■ Efecte proprii

■ Efectele de antagonizare a efectelor la nivelul receptorilor H1 ai histaminei nu apar decat daca administrarea substantelor este concomitenta cu existenta in organism a unei cantitati de histamina libera care produce efectele ei specifice evidente.
Substantele difera intre ele prin intensitatea efectelor antiH1, durata actiunii, tipul si intensitatea efectelor proprii .
AntiH1 inhiba intens actiunea histaminei asupra muschilor netezi viscerali impiedicand spasmul bronsic, intestinal, uterin. 
Actiunile vasculare ale histaminei sunt numai partial antagonizate de antiH1, intrucat vasele contin receptori H2 a caror activare are efecte asemanatoare cu H1. 
AntiH1 nu influenteaza practic secretia gastrica spontana, nu inhiba dar uneori accentueaza efectul stimulator al histaminei asupra acestei secretii, prin activarea anhidrazei carbonice. 
Au actiune antialergica inhiband fenomenele dependente de receptorii H1, indeosebi cele vasculare (dilatatie, permeabilitate) dar nu pe cele celulare, infiltrative. In doze mari diminua sau intarzie fenomenele inflamatoare, slabind rezistenta fiziologica la infectii.

■ Dintre actiunile proprii ale antiH1 importante sunt efectele inhibitoare asupra SNC ale derivatilor de etanolamina si fenotiazina. Acestea sunt active in rau de miscare, Boala Parkinson, potenteaza anestezicele generale si hipnoticele, analgezicele si anticonvulsivantele.

Alte efecte aleanti H1:

■ parasimpatolitice

■ adrenolitice

■ antiserotonice

■ anestezice locale

Unele dintre aceste efecte sunt utile terapeutic, altele reprezinta efecte adverse.

Efecte adverse

Medicamentele antihistaminice au o gama variata de efecte adverse, in functie de clasa specifica de medicamente utilizate. Antihistaminicele receptorilor H-1 vor provoca, in general, efecte adverse observabile clinic, care sunt dependente de doza. Aceste efecte secundare sunt mult mai frecvent observate la antihistaminicele de prima generatie. Antihistaminicele de a doua generatie nu traverseaza cu usurinta bariera hemato-encefalica si, prin urmare, profilul lor de efecte secundare este mult mai limitat. Spre deosebire de antihistaminicele receptorilor H-1, antihistaminicele receptorilor H-2 nu provoaca in mod obisnuit efecte adverse, cu exceptia cimetidinei.

Antihistaminicele receptorilor H-1 au proprietati anticolinergice, care induc efecte adverse. Acest lucru apare in principal numai la antihistaminicele de prima generatie. In ansamblu, sunt sedative, dar pot provoca insomnie la unele persoane.
Datorita proprietatilor lor anticolinergice, gura uscata este un efect advers relativ frecvent. Unii utilizatori se confrunta cu ameteli si tinitus. 
La doze crescute, pot aparea, de asemenea, euforia si coordonarea scazuta, iar delirul este un efect advers potential la doze si mai mari.
Antihistaminicele pot fi, de asemenea, cardiotoxice la unii utilizatori, deoarece au efecte de prelungire a intervalului QTc.

Antihistaminicele receptorilor H-2 sunt in general bine tolerate de catre majoritatea persoanelor, dar prezinta riscul unor reactii adverse mai putin frecvente. Pot fi observate modificari gastro-intestinale, inclusiv diaree si constipatie. Exista rapoarte de oboseala, ameteli si confuzie. Un medicament specific din aceasta categorie care poate provoca o serie de efecte adverse este cimetidina. Efectele sale antiandrogenice se coreleaza cu posibila aparitie a ginecomastiei la barbati. La femei, poate provoca galactoree.
Antihistaminicele receptorilor H-2 pot provoca inhibarea sistemului citocrom, in special cimetidina, ducand astfel la toxicitatea medicamentului si la interactiuni cu alte medicamente.
Pacientii care prezinta modificari hemodinamice, presiune intraoculara crescuta sau retentie urinara crescuta trebuie sa utilizeze antihistaminice cu prudenta deoarece aceste afectiuni se pot exacerba.

 Farmacoterapie

AntiH1 reprezinta un tratament simptomatic- patogenic al manifestarilor alergice.

■ In polenoze (febra de fan, coriza spastica sezoniera, rinita spasmodica periodica, guturai defan) efectele sunt adesea intense dar uneori sunt necesare doze mari.

■ Antihistaminicele scad hipersecretia nazala si frecventa stranutului dar influenteaza mai putin congestia mucoasei. Uneori,chiar daca un antihistaminic este inactiv la un bolnav, o alta substanta poate fi eficace.
 
■ Antihistaminicele sedative sunt mai eficiente in rinita alergica. Efectele bune se obtin cu antihistaminice H1 in urticarie, edem angioneurotonic, afectiuni pruriginoase (prurit anal sau vulvar, prurit din ictere, dermatite de contact, intepaturi de insecte, alergii la medicamente). 
Antihistaminicele H1 cu efect antiemetic sunt active in rau de miscare.
■ Alte indicatii: vome postoperatorii si de sarcina,sindrom Meniere, in preanestezie (antiH1 cu efecte sedative), sindrom parkinsonian, prurit in boala Hodgkin, la bolnavi cu radioterapie.In prescrierea antiH1 se va avea totdeauna in vedere efectele asupra SNC. Substantele sedativeale SNC (fenotiazine, clorfenoxamina) se folosesc ca ,,antihistaminice de noapte", inainte de culcaresi la bolnavi care stau la pat. Sunt preferate in cazurile cu hiperexcitabilitate neuropsihica.
Substantele fara efecte sedative sunt numite ,,antihistaminice de zi" si sunt recomandate in tratamentambulator (cloropiramina, feniramina). Trebuie subliniat ca exista bolnavi care reactioneaza diferit laantihistaminice,in ce priveste efectul asupra SNC.