Calculii biliari sunt depozite cristalizate care se formeaza in vezica biliara sau in caile biliare, compuse in principal din colesterol, bilirubina si bila. Acesti calculi raman adesea asimptomatici, detectati intamplator in timpul investigatiilor imagistice, dar pot duce la complicatii semnificative, cum ar fi colica biliara, colecistita acuta, colangita sau pancreatita.
Calculii biliari rezulta din afectarea contractilitatii vezicii biliare, golirea redusa si excesul de colesterol sau de saruri biliare. Complicatiile pot afecta sistemul pancreatic, biliar, hepatic sau gastrointestinal, ceea ce face din calculii biliari o cauza principala a tulburarilor gastrointestinale.
La nivel hepatic, acizii biliari primari sunt sintetizati din colesterol. Acizi biliari primari sunt convertiti in acizi biliari secundari in intestin, prin hidroxilare. Acizii biliari tertiari sunt obtinuti in continuare din acizii biliari secundari sub actiunea florei intestinale si a hepatocitelor. Acizii biliari sunt solubili si din produsi biliari care precipita din solutie, inclusiv colesterol, produsi de descompunere ai globulelor rosii si un amestec de bilirubinat de calciu, fosfat, carbonat, palmitat si colesterol, se formeaza calculii biliari. Acesti produsi sunt suspendati intr-o matrice glicoproteica de mucina care actioneaza ca factor favorizant pentru formarea calculilor biliari. Substante suplimentare, cum ar fi prostaglandinele si lecitina de arahidonil, favorizeaza, de asemenea, cristalizarea calculilor.
Tipuri de calculi biliari
Calculi biliari alcatuiti din colesterol reprezinta cel mai frecvent tip de calculi biliari. Calculii alcatuiti din colesterol sunt prevalenti la persoanele cu diabet zaharat si alte disfunctii metabolice.
Calculii negri, compusi din bilirubinat de calciu, rezulta din descompunerea hemoglobinei. Calculii biliari negri apar, de regula, la persoanele cu o boala inflamatorie, cum ar fi boala Crohn, sau la cei care sufera hemoliza.
Calculii pigmentati maronii se observa la cei cu infectii parazitare sau cu infectii bacteriene si stricturi biliare. Calculii maronii se formeaza in contextul unei infectii bacteriene sau parazitare si sunt compusi dintr-o combinatie de substraturi de calciu, inclusiv bilirubinat de calciu, fosfat sau palmitat de calciu, colesterol si bila.
Calculii primari ai vezicii biliare raman in vezica biliara sau migreaza in canalele biliare, provocand potential durere si obstructie. Calculii biliari se pot forma, de asemenea, in sistemul ductal.
Vezica biliara este un organ mic, care stocheaza si concentreaza bila din ficat.
Organismul are nevoie de bila pentru a digera grasimile din intestin. Aceasta este alcatuita din apa si alte cateva substante, dintre care unele nu se dizolva in apa si se aglomereaza. Calculii biliari se formeaza din aceste substante care se aglomereaza. Majoritatea calculilor biliari sunt formati in principal din colesterol. Alte tipuri de calculi biliari, mai putin frecvente, sunt cunoscuti sub numele de calculi pigmentari. Acestia sunt constituiti din calciu si bilirubina, un pigment galben care se formeaza atunci cand hemoglobina din globulele rosii este descompusa.
Calculii biliari devin mai frecventi dupa varsta de 40 de ani. Riscul de a dezvolta calculi biliari este mai mare, cu cat si ceilalti membri ai familiei persoanei prezinta aceasta conditie medicala in familie.
Urmatorii factori cresc, de asemenea, riscul de aparitie a calculilor biliari:
- Sarcina
- Utilizarea contraceptivelor orale sau a terapiilor pe baza de estrogen, cum ar fi terapia hormonala in timpul menopauzei
- Disfunctie a vezicii biliare, care afecteaza contractilitatea vezicii biliare, ceea ce creste probabilitatea formarii calculilor biliari
- Sindromul intestinului scurt, cauzat de indepartarea chirurgicala a unei mari parti a intestinului subtire
- Diabet
- Administrarea anumitor medicamente antidiabetice, cum ar fi analogi GLP-1
- Ciroza hepatica, de exemplu din cauza consumului excesiv de alcool
- Supraponderalitate mare
- Pierdere severa in greutate intr-un timp scurt, cum ar fi dupa bypass gastric
- Nutritie speciala prin sonda, bogata in calorii
- Hemoliza, o boala care provoaca o descompunere crescuta a globulelor rosii
Se estimeaza ca intre 5 - 25% din populatie prezinta calculi biliari. Persoanele cu varsta peste 40 de ani sunt afectate mai des, iar femeile sunt afectate mai mult decat barbatii.
Aproximativ jumatate dintre persoanele afectate de simptome prezinta colici o singura data sau au simptome pe termen scurt cauzate de calculii biliari. Simptomele calculilor biliari de dimensiuni mici trec uneori de la sine. Insa, calculii biliari pot provoca si complicatii, cum ar fi inflamatia vezicii biliare sau a pancreasului. Riscul complicatiilor cauzate de calculii biliari este crescut daca s-au dezvoltat deja simptome tipice acestora, cum ar fi colica.
Rapoartele arata ca in fiecare an, aproximativ 0,2% dintre persoanele cu calculi biliari, asimptomatice, prezinta complicatii si aproximativ 2% dintre persoanele cu simptome de calculi biliari dezvolta complicatii.
Prezenta simptomelor si tipul simptomelor depinde de localizarea calculilor biliari, de dimensiunea acestora si de aparita anumitor complicatii.
Calculii biliari pot fi localizati in vezica biliara sau in canalele biliare. Cel mai specific semn al calculilor biliari este aparitia unei dureri, de tip crampa, in abdomenul superior. Colica se poate dezvolta daca calculii biliari blocheaza iesirea vezicii biliare sau deschiderea canalului biliar. Durerea apare in episoade. De obicei, se amelioreaza putin in decurs de o ora, disparand complet dupa cateva ore. Uneori, iradiaza in umarul drept si in spate. Persoanele cu calculi biliari raporteaza si alte simptome, cum ar fi balonare, dureri abdominale, flatulenta frecventa, diaree, arsuri gastrice, greata si varsaturi.
Conform studiilor, aproximativ 2 pana la 4 din 100 de persoane cu calculi biliari prezinta simptome vizibile in decurs de un an si aproximativ 50 din 100 de persoane care au avut deja simptome precum colicile biliare le vor dezvolta din nou in decurs de doi ani.
Calculii biliari prezenti in canalele biliare pot duce, de asemenea, la icter, o afectiune in care pielea si ochii capata o culoare galbuie. In acest caz, icterul este cauzat de calculi din canalele biliare care impiedica drenajul corect al bilei. Pigmentul biliar numit bilirubina, produs in ficat, nu se mai poate drena odata cu bila. Acest lucru poate face, de asemenea, ca urina sa devina mai inchisa la culoare, iar scaunul sa aiba o culoare mai deschisa.
Calculii biliari sunt uneori descoperiti intamplator, de exemplu in timpul unei ecografii abdominale. Insa, deseori acestia sunt identificati in mod specific, deoarece pacientul prezinta simptome care ar putea fi semne ale calculilor biliari.
Diagnosticarea calculilor biliari nu este, in mod normal, foarte complicata. Ecografia abdominala este, de obicei, suficienta pentru a stabili un diagnostic. Pot fi necesare mai multe teste pentru a exculde alte probleme medicale.
Diagnosticarea calculilor biliari localizati in canalul biliar poate fi, insa, mai complicata. Deoarece sunt mai dificil de detectat pe o imagine ecografica, aceasta ar putea fi urmata de o examinare endoscopica cu ultrasunete (endosonografie). In cadrul acestei examinari, un endoscop cu o sonda cu ultrasunete este introdus prin tubul alimentar, stomac si prima parte a duodenului, pana la deschiderea canalului biliar. Calculii din canalul biliar pot fi de obicei vizibili.
In cazuri mai rare, se efectueaza o procedura diagnostica numita colangiopancreatografie retrograda endoscopica (ERCP). De obicei, se utilizeaza numai daca medicii sunt foarte siguri ca exista calculi in canalul biliar. Aceasta implica, de asemenea, introducerea unui endoscop prin cavitatea orala si impingerea usoara a acestuia de-a lungul tubului alimentar, stomacului si in duoden, unde se afla deschiderea canalului biliar. Medicul injecteaza o substanta de contrast in canal, astfel incat calculii biliari sa devina vizibili pe imaginea cu raze X. Cu ajutorul endoscopului, calculii pot fi indepartati in timpul examinarii.
Colangiopancreatografia prin rezonanta magnetica (MRCP) este o alta alternativa. Dupa procedura, pacientul este asezat intr-un scaner de rezonanta magnetica care genereaza imagini stratificate ale sistemului de cai biliare. O procedura separata este necesara daca se gasesc calculi biliari care trebuie indepartati.
Daca calculii biliari nu cauzeaza probleme, de obicei nu este nevoie de tratament.
Multe persoane cu calculi biliari nu prezinta simptome mult timp. Mai mult, orice tratament poate avea efecte secundare, iar interventia chirurgicala prezinta intotdeauna anumite riscuri.
Persoanele care prezinta calculi biliari foarte mari sau calcificarea peretelui vezicii biliare prezinta un risc mai mare de a dezvolta cancer de vezica biliara. Indepartarea chirurgicala a vezicii biliare poate fi luata in considerare in aceste cazuri chiar daca nu prezinta niciun simptom.
Sunt disponibile mai multe analgezice si medicamente antispastice pentru ameliorarea colicilor biliare dureroase. Simptome precum balonarea sau greata pot fi, de asemenea, tratate simptomatic cu medicamente specifice.
Exista medicamente care pot ajuta la dezintegrarea calculilor biliari, dar acestea sunt uneori utilizate, deoarece au un efect foarte limitat si ajuta doar in cazul calculilor mici de colesterol.
Indepartarea vezicii biliare sau a calculilor din canalul biliar este singura modalitate de a preveni permanent colicile dureroase si complicatiile generate de prezenta calculilor biliari. Alegerea acestei optiuni de tratament depinde de mai multi factori, inclusiv de severitatea simptomelor, de riscul de complicatii si de orice alte afectiuni medicale prezente.
Nu exista cercetari care sa ateste concret daca anumite comportamente pot ajuta la prevenirea calculilor biliari. Exista insa cateva sugestii conform carora un stil de viata sanatos poate ajuta la reducerea riscului de calculi biliari si a simptomelor asociate. Aceasta include exercitiile fizice regulate, o dieta echilibrata si evitarea supraponderalitatii.
Bibliografie:
Gallstones, National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, Available from:
https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/gallstones/definition-facts
Jones MW, Weir CB, Marietta M. Gallstones (Cholelithiasis) [Updated 2025 Jun 2]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459370/
InformedHealth.org [Internet]. Cologne, Germany: Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG); 2006-. Overview: Gallstones. [Updated 2023 Jul 18]. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK424895/
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona
Favorite
Coșul meu
Cumpara 
