Hipoxia este o afectiune in care tesuturile corpului uman nu sunt oxigenate suficient pentru a mentine o homeostazie adecvata. Aceasta apare ca urmare a unei aprovizionari insuficiente a tesuturilor cu oxigen, cauzata fie de un flux sanguin redus, fie de un continut scazut de oxigen in sange. Lipsa oxigenului poate afecta grav diverse celule ale corpului, care indeplinesc procese biologice esentiale. Termenul anoxie este utilizat in cazul privarii totale a organismului de oxigen. Aceasta provoaca simptome precum confuzie, agitatie, dificultati de respiratie, ritm cardiac accelerat si o nuanta albastruie a pielii. Numeroase afectiuni cronice cardiace si pulmonare pot expune la hipoxie.
Exista patru tipuri de hipoxie: hipoxica, circulatorie, anemica si histotoxica.
Hipoxie hipoxica
Nivelurile scazute de oxigen in sange (hipoxemia) pot duce la hipoxie hipoxica. Aceasta este cea mai frecventa cauza a hipoxiei. Hipoxemia poate fi provocata de boli pulmonare sau cardiace, defecte cardiace congenitale, precum si de medicamente sau afectiuni care incetinesc respiratia. De asemenea, deplasarea la altitudini mari, unde nivelul de oxigen este mai scazut, poate cauza hipoxemie.
Hipoxie circulatorie
Sangele poate contine o cantitate suficienta de oxigen, insa acesta nu ajunge in cantitate adecvata la tesuturi daca inima nu pompeaza suficient sange sau daca exista un blocaj intr-un vas sanguin. Aceasta se numeste hipoxie circulatorie (cunoscuta si sub denumirile de hipoxie stagnanta sau hipoxie ischemica). Insuficienta cardiaca congestiva, bolile vasculare si cheagurile de sange pot creste riscul aparitiei acestui tip de hipoxie.
Hipoxia anemica
Hipoxia anemica apare atunci cand organismul nu dispune de suficiente globule rosii pentru a transporta oxigenul de la plamani catre celelalte tesuturi.
Hipoxia histotoxica
Hipoxia histotoxica apare atunci cand celulele nu sunt capabile sa utilizeze oxigenul in mod corespunzator. In acest caz, o cantitate mare de oxigen poate ajunge in plamani si, de acolo, in sange. Insa, atunci cand ajunge la nivelul tesuturilor, exista un factor care impiedica celulele sa il utilizeze. Acest lucru se poate intampla in cazul intoxicatiei cu cianura, de exemplu.
Cauzele hipoxiei cuprind:
- lipsa oxigenului din aerul respirator
- functie pulmonara care nu este optima pentru a transporta oxigenul catre alveole sau catre vasele de sange
- afectarea functiei inimii si a sistemului circulator astfel incat acestea nu pot transporta sangele bogat in oxigen catre tesuturi
- un numar insuficiet de eritrocite pentru a transporta oxigenul catre tesuturi
- celulele din tesuturi nu sunt capabile sa utilizeze oxigenul
Simptomele hipoxiei variaza in functie de severitate, de cauza subiacenta si de partile corpului afectate. Unele afectiuni pot provoca hipoxie pe termen lung (cronica), insotita de simptome mai putin severe. Atunci cand nivelul de oxigen este scazut, este posibil sa aveti senzatia ca nu puteti respira sau ca nu puteti gandi clar. Printre simptomele generale ale hipoxiei se numara:
- Agitatie
- Durere de cap
- Confuzie
- Anxietate
- Ritm cardiac accelerat (tahicardie)
- Respiratie rapida (tahipnee)
- Dificultati de respiratie sau senzatie de lipsa de aer (dispnee)
Hipoxia severa poate cauza un ritm cardiac incetinit (bradicardie), agitatie extrema si o coloratie albastruie a pielii (cianoza).
Pulsoximetria
Pulsoximetria evalueaza saturatia arteriala in oxigen, care reprezinta cantitatea de oxigen legata de hemoglobina din sangele arterial, fiind exprimata, de regula, sub forma de procent. O valoare a SaO2 in repaus de 95% sau mai putin, ori o desaturare de 5% sau mai mult indusa de efort, este considerata anormala. Cu toate acestea, corelarea cu tabloul clinic ramane esentiala, avand in vedere lipsa unui prag precis definit care sa indice debutul hipoxiei tisulare.
Analiza gazelor sanguine arteriale
Aceasta reprezinta un instrument valoros pentru evaluarea hipoxemiei. Pe langa diagnosticarea hipoxemiei, ofera informatii suplimentare privind etiologia subiacenta.
Investigatii imagistice
Examenele imagistice toracice, precum radiografia pulmonara sau tomografia computerizata, sunt esentiale pentru identificarea cauzei subiacente a hipoxiei. Acestea pot evidentia afectiuni precum pneumonia, edemul pulmonar etc.
Tomografia computerizata ofera imagini mai detaliate, permitand o delimitare precisa a patologiei. Angio-CT-ul toracic joaca un rol important in detectarea emboliei pulmonare.
Testele functionale pulmonare
Testele functionale pulmonare permit evaluarea directa a volumelor pulmonare, a raspunsului la bronhodilatatoare si a capacitatii de difuziune, fiind utile atat in diagnosticare, cat si in orientarea tratamentului pentru diverse afectiuni pulmonare. Completand anamneza si examenul clinic, testele fuctionale pulmonare ajuta la diferentierea intre afectiunile obstructive precum astmul bronsic, BPOC si obstructia cailor respiratorii superioare si bolile pulmonare restrictive, cum ar fi bolile pulmonare interstitiale si anomaliile peretelui toracic. De asemenea, acestea contribuie la evaluarea severitatii obstructiei cailor respiratorii si la monitorizarea raspunsului la terapie.
Oximetria nocturna
Oximetria de monitorizare pe parcursul noptii ofera informatii despre nivelurile de saturatie a oxihemoglobinei pe o perioada extinsa, de obicei pe durata intregii nopti. Obiectivul principal este evaluarea necesitatii sau a suficientei suplimentarii cu oxigen in timpul noptii.
Desi ar putea inlocui investigatiile diagnostice specifice somnului, aceasta practica nu este recomandata. Ori de cate ori este posibil, trebuie efectuata o examinare completa a somnului pentru o evaluare aprofundata si un diagnostic corect.
Testul de mers de 6 minute
Acest test ofera informatii valoroase privind raspunsul saturatiei oxihemoglobinei la efort, precum si distanta totala pe care un pacient o poate parcurge in 6 minute pe teren plat. Aceste date ajuta la ajustarea dozei de oxigen suplimentar si la evaluarea eficacitatii terapiei.
Determinarea nivelului de hemoglobina
Nivelurile hemoglobinei pot indica o policitemie secundara, care serveste adesea drept indicator al hipoxiei cronice.
Tratamentul hipoxiei depinde de cauza subiacenta. Aceasta poate fi un eveniment izolat sau o afectiune pe termen lung. Optiunile de tratament pot include:
- Corticosteroizi administrati pe cale inhalatorie sau pe cale orala, care pot deschide caile respiratorii pentru a trata astmul sau alte afectiuni pulmonare
- Antibiotice pentru tratarea pneumoniei
- Anticoagulante (medicamente care subtiaza sangele) pentru a trata cheagurile de sange sau afectiunile vaselor de sange
- Medicamente diuretice care pot ajuta la eliminarea excesului de lichid din plamani
- Utilizarea unui dispozitiv CPAP pentru tratarea apneei in somn
- Sistemul BiPAP pentru tratarea BPOC si a anumitor tipuri de apnee in somn
- Administrarea de oxigen utilizand masca sau tuburi pentru a creste aportul de oxigen, in cazul hipoxiei cronice
- Ventilatie mecanica, intr-un cadru spitalicesc, in cazul unei hipoxii acute severe
Bibliografie
Bhutta BS, Alghoula F, Berim I. Hypoxia and Hypoxemia. [Updated 2024 Mar 4]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-.
Hypoxia, Cleveland Clinic official website
Della Rocca Y, Fonticoli L, Rajan TS, Trubiani O, Caputi S, Diomede F, Pizzicannella J, Marconi GD. Hypoxia: molecular pathophysiological mechanisms in human diseases. J Physiol Biochem. 2022 Nov;78(4):739-752. doi: 10.1007/s13105-022-00912-6. Epub 2022 Jul 23. PMID: 35870078; PMCID: PMC9684243.
What is Hypoxia?, Nwes Medical Life Science official website
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona