Ce sunt electrolitii?
Electrolitii sunt minerale incarcate cu o sarcina electrica naturala pozitiva sau negativa atunci cand sunt dizolvate in apa. Acestia ajuta organismul sa regleze reactiile chimice care au loc in organism si sa mentina echilibrul dintre fluidele din interiorul si exteriorul celulelor. Electrolitii sunt esentiali pentru functionarea corpului uman deoarece au un rol foarte important in mentinerea neutralitatii electrice din celule si in generarea si conducerea impulsurilor electrice in nervi si in muschi. Electrolitii provin din alimentele si fluidele pe care o persoana le consuma.
Care sunt principalii electroliti si ce dezechilibre electrolitice pot sa apara in organism? Care sunt simptomele dezechilibrelor electrolitice?
Electrolitii importanti includ sodiul, potasiul, magneziul, calciul, ionul clorura, ionul fosfat si ionul bicarbonat. Nivelurile ridicate sau scazute de electroliti perturba functiile normale ale organismului si pot duce la complicatii care pun viata in pericol.
Sodiul
Sodiul este unul dintre electrolitii esentiali din fluidul extracelular.
Hiponatremia (nivelul scazut de sodiu)
Printre tulburarile electrolitice, hiponatremia este cea mai frecventa. Hiponatremia este diagnosticata atunci cand nivelul seric de sodiu este mai mic de 135 mmol/L. Hiponatremia se manifesta prin simptome neurologice precum dureri de cap, confuzie, greata si delir.
Hipernatremia (nivel crescut de sodiu)
Hipernatremia apare atunci cand nivelurile serice de sodiu sunt mai mari de 145 mmol/L. Simptomele hipernatremiei includ tahipnee, dificultati de somn si agitatie. Corectiile rapide ale sodiului pot avea consecinte grave, cum ar fi edemul cerebral si sindromul de demielinizare osmotica.
Potasiul
Potasiul este in principal un ion intracelular. Pompa de adenozin trifosfataza sodiu-potasiu reprezinta mecanismul de reglarea al homeostaziei dintre sodiu si potasiu, care pompeaza sodiu in schimbul potasiului, care se deplaseaza in celule. Dezechilibrele nivelului de potasiu pot duce la aritmii cardiace.
Hipokaliemia (hipopotasemia sau un nivel scazut de potasiu)
Hipokaliemia apare atunci cand nivelurile serice de potasiu sunt sub 3,6 mmol/L. Caracteristicile hipokaliemiei includ slabiciune, oboseala si spasme musculare. Paralizia hipokaliemica este o slabiciune generalizata a corpului care poate fi mostenita sau poate sa apara sporadic.
Hiperkaliemia (hiperpotasemia sau un nivel crescut de potasiu)
Hiperkaliemia apare atunci cand nivelurile serice de potasiu sunt peste 5,5 mmol/L, ceea ce poate duce la aritmii. Crampele musculare, slabiciunea musculara si rabdomioliza pot fi simptome de hiperkaliemie.
Calciul
Calciul este un cation predominant extracelular. Calciul este implicat in mineralizarea scheletica, contractia muschilor, transmiterea impulsurilor nervoase, coagularea sangelui si in procesul de sinteza al hormonilor.
Hipocalcemia (nivelul scazut de calciu)
Hipocalcemia este diagnosticata atunci cand nivelurile serice totale de calciu sunt mai mici de 8,8 mg/dl. Manifestarile clinice ale hipocalcemiei pot varia de la lipsa simptomelor, in cazul unui deficit usor, pana la simptome care pun viata in pericol, cum ar fi convulsii, insuficienta cardiaca sau laringospasm daca sunt severe. De asemenea, manifestarile clinice depind de rata de dezvoltare si de cronicitatea hipocalcemiei. Pot sa apara ca manifestari tetania, parestezii periorale si la nivelul extremitatilor, manifestari psihiatrice precum anxietate, depresie sau labilitate emotionala, tahicardie ventriculara, spasm carpopedal.
Hipercalcemia (nivelul crescut de calciu)
Hipercalcemia apare atunci cand nivelurile serice totale corectate de calciu depasesc 10,7 mg/dl.
Pacientii prezinta de obicei semne si simptome clinice precum poliuria, polidipsia, constipatie, slabiciune, efecte neuropsihiatrice, greata, varsaturi, oboseala, anorexie si confuzie. Manifestarile cardiace includ bradicardie, bloc cardiac si alte aritmii, care pot pune viata in pericol. Pacientii cu hipercalcemie cauzata de hiperparatiroidism pot prezenta fracturi cauzate de osteopenie si de osteoporoza.
Bicarbonat
Starea acido-bazica a sangelui determina nivelurile de bicarbonat. Rinichii regleaza predominant concentratia de bicarbonat si mentin echilibrul acido-bazic.
Nivel ridicat de bicarbonat
Un nivel ridicat de bicarbonat in sange poate fi cauzat de alcaloza metabolica, o afectiune care provoaca o cresterea pH-ului in tesuturi. Alcaloza metabolica poate aparea din cauza pierderii de acid din organism, cum ar fi prin varsaturi si deshidratare. De asemenea, poate fi legata de afectiuni precum anorexia si boala pulmonara obstructiva cronica.
Nivel scazut de bicarbonat
Un nivel scazut de bicarbonat in sange poate provoca o afectiune numita acidoza metabolica. O gama larga de afectiuni, inclusiv diareea, bolile renale si insuficienta hepatica, pot provoca acidoza metabolica.
Magneziul
Magneziul este un cation intracelular. Magneziul este implicat in principal in functionarea corecta a muschilor, in functionarea neurologica si in eliberarea neurotransmitatorilor.
Hipomagnezemia (nivelul scazut de magneziu)
Hipomagneziemia apare atunci cand nivelurile serice de magneziu sunt mai mici de 1,46 mg/dl. Tulburarile de consum de alcool, afectiunile gastrointestinale si pierderea renala excesiva pot duce la hipomagneziemie. Hipomagnezemia se prezinta frecvent cu aritmii ventriculare, care includ torsada varfurilor. Hipomagneziemia poate rezulta si din utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi omeprazolul.
Hipermagnezemia (nivel crescut de magneziu)
Pacientii cu hipermagneziemie simptomatica pot prezenta manifestari clinice diferite in functie de nivelul si momentul in care a aparut perturbarea electrolitica. Pacientii cu valori sub 4 mg/dl pot fi asimptomatici. Cele mai frecvente simptome si semne pot include slabiciune, greata, ameteli si confuzie, atunci cand nivelul magneziului este sub 7,0 mg/dl. Valorile intre 7 - 12 mg/dl induc scaderea reflexelor, agravarea starii confuzionale, somnolenta, inrosirea fetei, cefalee si constipatie. Se poate manifesta o usoara reducere a tensiunii arteriale si vedere incetosata. Pentru valori mai mari de peste 12,0 mg/dl pot aparea paralizie musculara, ileus paralitic, scaderea frecventei respiratorii, tensiune arteriala scazuta, bradicardie sinusala si bloc atrioventricular, coma si stop cardiac (la valori care depasesc 15,0 mg/dl).
Clorura
Clorura este un anion care se gaseste predominant in lichidul extracelular. Rinichii regleaza predominant nivelurile serice de clorura.
Hipercloremia (nivelul crescut de clorura)
De obicei, hipercloremia nu provoaca simptome specifice. Cu toate acestea, clorura ajuta organismul sa mentina echilibrul hidric. Simptomele hipercloremiei includ: diaree, varsaturi, oboseala, deshidratare, slabiciune, dificultati de respiratie.
Hipocloremia (nivelul scazut de clorura)
De obicei, nu exista simptome sau semne de hipocloremie. Dar, pot exista simptome asociate provocate de cauzele care stau la baza hipocloremiei.
Simptomele dezechilibrului electrolitic includ: febra, dificultati de respiratie, confuzie, edeme.
Hipocloremia apare adesea impreuna cu hiponatremie, adica atunci cand nivelurile de sodiu din sange sunt scazute.
Fosfor
Fosforul este un cation localizat in fluidul extracelular. 85% din fosforul total din organism se afla in oase si dinti sub forma de hidroxiapatita, iar restul de 15% se gaseste in tesuturile moi.
Dezechilibrul fosfatului se datoreaza cel mai frecvent aportului alimentar deficitar, tulburarilor gastrointestinale si excretie renale dereglate.
Hipofosfatemia(nivel scazut de fosfor in sange)
Majoritatea persoanelor cu hipofosfatemie usoara nu prezinta simptome, poate doar o slabiciune musculara subtila. In schimb, simptomele hipofosfatemiei severe includ dureri musculare si osoase, slabiciune musculara severa, alterarea starii mentale, cum ar fi confuzie sau iritabilitate, insuficienta respiratorie sau cardiaca, amorteala sau reflexe slabe, convulsii. Hipofosfatemia severa poate duce la coma si deces daca nu este tratata.
Hiperfosfatemia (nivelul crescut de fosfor in sange)
Hiperfosfatemia, de obicei, nu prezinta simptome imediate. Cu toate acestea, hiperfosfatemia poate elimina calciul din oase si din sange, ceea ce poate provoca hipocalcemie. Simptomele hipocalcemiei includ crampe musculare, unghii casante, piele uscata, probleme cu memoria, iritabilitate, aritmii, furnicaturi la nivelul gurii si al extremitatilor.
Care sunt cauzele dezechilibrelor electrolitice?
Tulburarile electrolitice pot avea un efect daunator asupra sanatatii si pot fi fatale in cazuri grave.
Dezechilibrele electrolitice apar adesea din cauza deshidratarii cauzate de excesul de caldura, varsaturi sau diaree. De aceea, este importanta inlocuirea fluidelor pierdute atunci cand este cald sau in caz de boala.
Unele afectiuni pot creste riscul de dezechilibre electrolitice. Acestea includ:
- malnutritie
- boli renale
- tulburari endocrine
- afectiuni gastrointestinale
- afectiuni pulmonare
- probleme cardiace
Ce teste ajuta la identificarea dezechilibrelor electrolitice?
Dezechilibrele electrolitice pot fi identificate folosind mai multe tipuri de teste de laborator. Testarea implica de obicei un panel metabolic. Daca aceste rezultate sunt anormale, medicul poate solicita teste suplimentare, care pot restrange lista de posibile cauze ale dezechilibrelor electrolitice. Aceste teste sunt foarte importante, deoarece cauza specifica a unui dezechilibru electrolitic poate necesita un tratament specific.
Testele mai ample care pot detecta problemele electrolitice includ urmatoarele analize de sange:
Panel metabolic de baza
Acest test analizeaza mai multe procese diferite din organism si ofera date legate de:
- BUN (azot ureic din sange). Acesta este un test care arata cat de bine functioneaza rinichii si poate sugera deshidratare
- Echilibrul fluidelor si al mai multor electroliti, inclusiv nivelurile de sodiu, potasiu, dioxid de carbon si clorura
- Glucoza din sange. Acest test poate indica diabet sau prediabet
Panel metabolic complet
Acest test este similar cu panelul metabolic de baza, dar ofera date suplimentare. Analizele suplimentare cuprinse in acesta includ:
- Nivelurile de calciu
- Nivelurile de albumina
- Nivelurile totale de proteine din sange
- Bilirubina
- Nivelurile de aspartat aminotransferaza (AST) si alanin aminotransferaza (ALT), enzime care sunt legate de functia hepatica.
Panel de electroliti
Acesta este un test mai amplu, la fel ca panelurile metabolice, dar determina doar nivelul electrolitilor. Electrolitii analizati includ sodiu, clorura, potasiu si bicarbonatul.
Testele mai specifice pentru problemele electrolitice includ:
- Test seric pentru aldosteron. Acest test identifica un hormon specific produs de rinichi. Rezultatele pot indica anumite tipuri de probleme electrolitice.
- Test de urina pentru aldosteron pe 24 de ore. Acest test identifica, de asemenea, nivelul aldosteronului, dar o face folosind mai multe probe de urina colectate pe parcursul unui interval de timp de 24 de ore.
- Test seric pentru decalaj anionic. Testul compara nivelurile unor electroliti specifici pentru a vedea daca exista o diferenta intre nivelurile masurate de electroliti cu sarcina pozitiva si negativa, ceea ce poate fi un semn al anumitor afectiuni.
- Testul seric al hormonului antidiuretic. Acest test identifica nivelurile de hormon antidiuretic. Poate ajuta la excluderea anumitor afectiuni medicale care pot avea simptome similare cu dezechilibrele electrolitice.
- Test seric pentru dioxid de carbon. Acest test masoara cantitatea de dioxid de carbon din sange. Acest nivel poate indica daca sangele este prea acid sau prea alcalin.
- Test seric pentru clorura. Acest test analizeaza nivelul de clorura din sange.
- Test urinar pentru clorura. Acest test masoara cantitatea de clorura dintr-o proba de urina. In unele cazuri, poate implica mai multe probe prelevate pe o perioada de 24 de ore.
- Test seric pentru magneziu. Acest test analizeaza nivelurile de magneziu din sange.
- Test de osmolalitate a sangelui. Acest test masoara cantitatea anumitor substante din organism. Este frecvent utilizat in caz de deshidratare sau cand este posibila sau suspectata o intoxicatie.
- Test de osmolalitate a urinei. Acest test verifica echilibrul fluidelor, in special in cazul modificarilor frecventei urinarii.
- Test seric pentru fosfor. Acest test masoara nivelul de fosfor din sange.
- Test de urina pentru fosfor. Acest test masoara cantitatea de fosfor care se gaseste in urina. Poate implica mai multe probe prelevate pe o perioada de 24 de ore.
- Test seric pentru sodiu. Acest test masoara nivelul de sodiu din sange.
- Test de urina pentru sodiu. Acest test masoara cantitatea de sodiu din urina. Poate implica mai multe probe colectate pe o perioada de 24 de ore.
Care este tratamentul dezechilibrelor electrolitice?
Tratarea unui dezechilibru electrolitic implica fie restabilirea nivelurilor prea scazute, fie reducerea concentratiilor prea ridicate din anumiti electroliti.
Daca nivelurile anumitor electroliti sunt prea mari, tratamentul depinde de cauza excesului. Daca organismul pierde apa fara a pierde electroliti, tratamentul poate implica o perfuzie de apa si glucoza.
Medicii trateaza de obicei nivelurile scazute de electroliti prin suplimentarea celor necesari. Tipul de tratament va depinde, de asemenea, de severitatea dezechilibrului.
Cu toate acestea, simptomele unui dezechilibru pot fi severe, iar o persoana poate necesita spitalizare si monitorizare in timpul tratamentului.
Terapie de rehidratare orala
Medicii utilizeaza saruri de rehidratare in principal pentru a trata un deficit de electroliti cauzat de deshidratare dupa episoadele de diaree sau varsaturi.
Terapie de substitutie a electrolitilor
In cazurile mai severe de deficit de electroliti, medicii pot administra electrolitii pe cale orala sau prin perfuzie intravenoasa.
Hemodializa poate fi utilizata pentru a corecta dezechilibrele electrolitice cauzate de insuficienta renala sau de leziuni renale severe.
Care sunt complicatiile unui dezechilibru electrolitic?
Un dezechilibru electrolitic semnificativ poate provoca probleme grave, care pun viata in pericol. Aceste complicatii includ:
- Coma
- Convulsii
- Stop cardiac
Cum pot fi prevenite dezechilibrele electrolitice?
Unele cauze ale deficitului de electroliti, cum ar fi bolile renale, nu pot fi prevenite. In general, o dieta bine gestionata poate ajuta la reducerea riscului de a dezvolta deficit de electroliti.
De asemenea, consumul unei cantitati moderate de bauturi si solutii cu electroliti in timpul sau dupa orice tip de exercitiu de intensitate mare sau prelungita poate ajuta la limitarea efectelor pierderii de electroliti prin transpiratie.
Bibliografie:
Electrolytes, Cleveland Clinic official website
Electrolytes, Medline Plus official website
What Are Electrolytes and What Do They Do?, Healthline official website
What are electrolytes and what do they do?, Medical News Today official website
Shrimanker I, Bhattarai S. Electrolytes. [Updated 2023 Jul 24]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-.
Hypophosphatemia, Cleveland Clinic official website
Sadiq NM, Anastasopoulou C, Patel G, et al. Hypercalcemia. [Updated 2024 May 7]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan
Goyal A, Anastasopoulou C, Ngu M, et al. Hypocalcemia. [Updated 2023 Oct 15]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan
Hyperphosphatemia, Cleveland Clinic official website
What Is Hypochloremia?, WebMD official website
Bicarbonate, University of Rochester Medical Center Rochester official website
Chloride Blood Test, Medline Plus official website
What to know about high chloride levels in blood (hyperchloremia), Medical News today official website
Cascella M, Vaqar S. Hypermagnesemia. [Updated 2023 Jun 4]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan
Electrolyte Imbalance, Cleveland Clinic official website
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona
Favorite
Coșul meu
Cumpara 
