2
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei
cu manifestări semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un
risc mai accentuat de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu
atenţie pe parcursul tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice
controlate cu placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat
existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive
comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc
accentuat, trebuie să fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale
tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se
atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei
oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a
sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Amitriptilina se utilizează numai sub supraveghere medicală.
La pacienţii cu depresie riscul suicidar persistă (chiar poate fi crescut) la începutul
tratamentului, deoarece starea de inhibiţie poate fi îndepărtată înaintea ameliorării afectului.
Deoarece după întreruperea tratamentului s-au observat cazuri rare de sevraj
(manifestate prin cefalee, stare generală de rău, greaţă, anxietate, tulburări ale somnului), se
recomandă reducerea progresivă a dozelor şi supravegherea atentă a pacientului.
La începutul tratamentului pot să apară insomnie şi nervozitate, necesitând reducerea
dozelor sau terapie simptomatică.
În cazul inversării dispoziţiei afective, cu trecerea spre manifestări maniacale,
tratamentul cu amitriptilină va fi înterupt şi se va administra un neuroleptic sedativ.
În cazul intervenţiilor chirurgicale planificate, se recomandă întreruperea tratamentului
cu amitriptilină, cu câteva zile înainte de intervenţie. Dacă intervenţia chirurgicală este făcută
în condiţii de urgenţă, medicul anestezist trebuie informat că pacientul este tratat cu
amitriptilină, deoarece anestezia poate creşte riscul de hipotensiune arterială ortostatică şi de
aritmii.
Interacţiuni
Este contraindicată asocierea amitriptilinei cu inhibitorii neselectivi ai
monoaminooxidazei (IMAO), datorită riscului apariţiei sindromului serotoninergic
(manifestat prin agitaţie, confuzie, hipomanie, eventual comă, hipotensiune sau hipertensiune
arterială, tahicardie, frisoane, hipertermie, hipersudoraţie, mioclonii, tremor, hipereflexie,
rigiditate, hiperactivitate, diaree). Ca urmare, între întreruperea tratamentului cu IMAO
neselectivi şi începerea administrării amitriptilinei trebuie păstrat un interval de cel puţin 2
săptămâni, iar între tratamentul cu amitriptilină şi cel cu IMAO neselectivi, de cel puţin o
săptămână.
De asemenea, este contraindicată utilizarea concomitentă cu sultoprida, datorită riscului
crescut de aritmii ventriculare, îndeosebi de torsada vârfurilor.
Amitriptilina poate antagoniza acţiunea antihipertensivă a guanetidinei, debrisochinei,
betanidinei şi posibil a clonidinei.
Nu se recomandă asocierea amitriptilinei cu simpatomimetice, cum sunt adrenalina,
noradrenalina, efedrina, epinefrina, izoprenalina.
Favorite
Coșul meu
Cumpara 
