7
S-au raportat cazuri de insuficienţă renală acută la pacienţii trataţi cu IgIV. În majoritatea cazurilor,
s-au identificat factori de risc, cum ar fi insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie,
obezitate, administrarea concomitentă a unor medicamente nefrotoxice sau vârsta peste 65 ani.
Parametrii renali ar trebui evaluați în special la pacienții considerați cu risc potențial crescut de
dezvoltare a insuficienței renale acute, înaintea perfuziei cu IgIV și din nou la intervale de timp
adecvate. La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută, medicamentele care conţin IgIV trebuie
administrate cu viteza minimă şi în cea mai mică doză practicabilă. În caz de insuficienţă renală,
trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu IgIV.
În timp ce raportările de disfuncţie renală şi de insuficienţă renală acută au fost asociate cu
administrarea mai multor medicamente care conţin IgIV autorizate, având în compoziţie excipienţi
diferiţi cum sunt sucroza, glucoza şi maltoza, cele care conţin sucroză ca stabilizator au fost asociate
cu cel mai mare număr de astfel de cazuri. La pacienţii cu risc, poate fi luată în considerare utilizarea
medicamentelor care conţin imunoglobulină umană dar nu conţin aceşti excipienţi. Hepatect CP nu
conţine sucroză, maltoză sau glucoză.
Sindromul meningitei aseptice (SMA)
S-a raportat apariţia sindromului meningitei aseptice în asociere cu tratamentul cu IgIV.
Sindromul apare de obicei într-un interval cuprins între câteva ore şi 2 zile după tratamentul cu IgIV.
Examinările lichidului cefalorahidian sunt adesea pozitive pentru pleiocitoză, până la câteva mii de
celule într-un mm3, predominant din serii granulocitare şi prezintă concentraţii crescute ale
proteinelor, până la câteva sute de mg/dl. SMA poate să apară mai frecvent în asociere cu tratamentul
cu IgIV în doză mare (2 g/kg).
Pacienților care prezintă aceste semne și simptome trebuie să li se efectueze un examen neurologic
complet, incusiv examinarea LCR, pentru a exclude alte cauze de meningită.
Întreruperea tratamentului cu IgIV a avut ca rezultat remisia SMA în câteva zile, fără sechele.
Anemia hemolitică
Medicamentele care conţin IgIV pot să conţină anumiţi anticorpi ai grupelor de sânge care se pot
comporta ca hemolizine, determinând in vivo acoperirea eritrocitelor cu imunoglobulină, determinând
o reacţie pozitivă directă antiglobulină (testul Coombs) şi, rareori, hemoliză. În urma terapiei cu IgIV
se poate dezvolta o anemie hemolitică, din cauza intensificării fenomenului de sechestrare a
eritrocitelor. Pacienţii aflaţi în tratament cu IgIV trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor
clinice şi a simptomelor de hemoliză.
Neutropenie/Leucopenie
După tratamentul cu IgIV s-au raportat scăderi tranzitorii ale numărului de neutrofile și/sau episoade
de neutropenie, uneori severe. Acestea apar de obicei în decurs de câteva ore sau zile după
administrarea IgIV și se rezolvă spontan în decurs de 7 – 14 zile.
Leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)
La pacienții cărora li s-au administrat IgIV, au existat câteva raportări de edem pulmonar acut non-
cardiogen [Leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)]. LPALT se caracterizează prin
hipoxie severă, dispnee, tahipnee, cianoză, febră și hipotensiune arterială. Simptomele de LPALT se
dezvoltă de obicei în timpul sau în decurs de 6 ore de la transfuzie, de obicei în decurs de 1 - 2 ore.
Prin urmare, pacienții cărora li se administrează IgIV trebuie monitorizați iar perfuzia cu IgIV trebuie
oprită imediat în caz de reacții adverse pulmonare. LPALT este o afecțiune cu risc vital care necesită
tratament imediat într-o unitate de terapie intensivă.
Interferenţa cu testele serologice
După administrarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie în sângele pacienţilor a titrurilor
diverşilor anticorpi transferaţi pasiv poate determina obţinerea unor rezultate fals pozitive la testele
serologice.
Favorite
Cosul meu
Cumpara 
