3
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Aspavim nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Tulburări gastro-intestinale
Rareori tulburări digestive: greaţă, diaree, dureri abdominale.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9Supradozaj
Ingestia de doze foarte mari poate provoca fenomene de hipermagneziemie şi hiperkaliemie.
Insuficienţa renală este un factor favorizant.
Hipermagneziemia este favorizată de insuficienţa renală, stări de deshidratare marcată, hipotiroidism,
boala Cushing. Simptomele constau în greaţă, vărsături, hipotensiune artenială (apar la valori ale
magneziului seric de 3-5 mEq/1), somnolenţă, hiporeflexie, slăbiciune musculară (la 7 mEq/1), comă
cu deprimare respiratorie şi oprirea inimii (la 12-15 mEq/l). Electrocardiografic se observă o creştere
uşoară a undelor T şi diminuarea amplitudinii undelor R.
Tratamentul constă în micşorarea aportului de magneziu, ingestia de lichide (pentru
combaterea deshidratării), calciu intravenos. Dializa poate fi utilă.
Hiperpotasiemia este favonizată de insuficienţa renală şi de insuficienţa corticosuprarenaliană.
Manifestările clinice, evidente când potasemia depăşeşte 8 mEq/l, constau în tulburări
neuromusculare, tulburări cardiace - bradicardie, hipotensiune arterială, aritmii (mergând până la
fibrilaţie ventriculară), modificări caracteristice ale electrocardiogramei (unde T ample şi ascuţite, ST
izoelectric). Hiperpotasemia provoacă acidoză extracelulară datorită efluxului de H+ din celule şi
micşorării secreţiei tubular renale a acestor ioni (predomină secreţia tubulară de K+).
Tratamentul constă în micşorarea aportului de potasiu, uneori este necesară administrarea de răşini
schimbătoare de cationi (polistirensulfonat), care are o afinitate mare pentru ionul de potasiu. În caz de
crize de hiperpotasiemie se folosesc săruri de calciu şi sodiu, care au acţiune antagonistă potasiului şi
glucoză, care determină scăderea kaliemiei.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Suplimente minerale, potasium (kalium), medicamente cu potasiu ; codul
ATC: A12BA30
Magneziul are funcţii biochimice importante, în calitate de cofactor al diferitelor enzime fosfatazice.
De asemenea, intervine în procesul de legare a macromoleculelor de unele organite celulare.
Magneziul diminuează excitabilitatea neuronală şi transmiterea impulsurilor neuromusculare.
Acţiunile farmacologice constau în deprimarea funcţiei musculaturii striate, deprimarea inimii şi
vasodilataţie, relaxarea musculaturii uterine.