5
-Diuretice în asociere cu acid acetilsalicilic la doze de 3 g/zi sau mai mari: scăderea filtrării
glomerulare prin scăderea sintezei prostaglandinei renale (risc de insuficiență renală acută la
pacienții deshidratați); pacienții trebuie hidratați și funcția renală monitorizată.
-Furosemid și alte diuretice de ansă: diminuare a efectului lor hipotensiv, de aceea se
recomandă monitorizarea tensiunii arteriale.
-Glucocorticoizi sistemici (cu excepţia hidrocortizonului folosit ca tratament de substituţie în
boala Addison): scădere a nivelului de salicilat din sânge pe durata tratamentului cu
corticosteroizi şi risc de supradozaj al salicilatului după acest tratament prin eliminarea
crescută a salicilaţilor de către corticosteroizi. Riscul de sângerări sau ulcerații
gastrointestinale este crescut.
-Inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (inhibitori ECA) în asociere cu acid
acetilsalicilic în doze mari: scăderea filtrării glomerulare prin inhibarea vasodilatatoare a
prostaglandinelor la doze de 3 g/zi sau mai mari, posibilitatea instalării insuficienței renale
acute la pacienții deshidratați (trebuie asigurată o hidratare corespunzătoare), scăderea
efectului antihipertensiv; pacienții trebuie hidratați și funcția renală monitorizată.
-Acid valproic: toxicitate crescută a acidului valproic dată de deplasarea proteinelor sale
plasmatice din situsurile de legare; dacă este cazul, nivelul seric trebuie monitorizat.
-Alcool etilic: administrarea acidului acetilsalicilic în asociere cu alcoolul etilic crește riscul de
sângerare gastrointestinală. Această utilizare concomitentă trebuie evitată.
-Medicamente cu acțiune locală asupra tractului digestiv (săruri de magneziu, săruri de
aluminiu și săruri de potasiu, oxizi și hidroxizi): excreție renală a salicilaților crescută datorită
alcalinizării urinei.
-Ticlopidină: risc crescut de sângerare (efect sinergistic de inhibare a agregării plachetare).
Dacă totuși combinația nu poate fi evitată, este necesară monitorizarea clinică îndeaproape și
verificarea frecventă a parametrilor de laborator (inclusiv a timpului de sângerare).
-Streptokinază, trombolitice: acidul acetilsalicilic le poate amplifica efectul. Riscul de
sângerare este crescut (în special după un accident vascular cerebral ischemic).
Efectul următoarelor medicamente poate fi diminuat:
-Antagonişti ai aldosteronului (spironolactonă şi canreonat), medicamente antihipertensive , în
special inhibitori ai ECA (în cazul terapiei în asociere cu inhibitoriai ECA , doza de acid
acetilsalicilic utilizată trebuie să fie ≤ 100 mg)
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetisaliclic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure, nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării constante a ibuprofenului şi
este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazinale a ibuprofenului (vezi
pct. 5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrio/fetală.
Datele disponibile din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi anomalii,
precum și malformaţii cardiace și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandine în timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul este posibil să crească în funcţie de doza
administrată şi de durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandine a dus la o creștere a numărului de pierderi pre- și post-implantare și a letalității embrio-
fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul
perioadei de organogeneză, s-a raportat o creștere a incidenței malformațiilor congenitale, inclusiv
cardiovasculare.
Studiile non-clinice au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct.5.3).
În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină nu trebuie administrat acid acetilsalicilic
decât dacă este absolută necesar. În cazul în care acidul acetilsalicilic este utilizat de către o femeie