Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies.Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.
RX
product-image

Aciclovir Terapia 200 mg, 20 comprimate, Terapia

Cod bare: 5944702000577
Data expirarii: 31-12-2021
Document:
Produsele eliberate pe baza de reteta nu se pot comanda online
19.06 RON
Disponibilitate in locatii:
  • Barbu Vacarescu : Disponibil
  • Plaza Romania : Disponibil
  • Dristor : Disponibil
  • Rahova : Disponibil
  • Vivo Constanta : Disponibil

Aciclovir Terapia 200 mg, 20 comprimate, Terapia [5944702000577]

Substanţa activă este aciclovir. Un comprimat conţine aciclovir 200 mg.

Prezentare:
20 comprimate


Data ultimei actualizari: 09-06-2020

Aciclovir Terapia 200 mg, 20 comprimate, Terapia [5944702000577]

1
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 836/2008/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Aciclovir Terapia 200 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine aciclovir 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 103 mg per comprimat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate plate, de formă cilindrică, de culoare albă, cu diametrul de 10 mm, inscripţionate pe una
din feţe cu ,,Av”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Aciclovir Terapia 200 mg comprimate este indicat pentru:
- tratamentul infecţiilor herpetice cutaneo-mucoase (inclusiv cu localizare genitală) primare sau
recurente, determinate de virusul herpes simplex (VHS) (excluzând VHS neonatal şi infecţii severe cu
VHS la copii imunodeprimaţi);
- prevenirea infecţiilor recurente determinate de VHS la pacienţi imunocompetenţi;
- prevenirea infecţiilor determinate de VHS la pacienţi imunodeprimaţi;
- tratamentul infecţiilor cu virus varicelo-zosterian (VVZ).
4.2 Doze şi mod de administrare
La pacienţii trataţi cu doze mari de aciclovir trebuie asigurată o hidratare adecvată.
Adulţi
Tratamentul infecţiilor determinate de VHS (herpes cutaneo-mucos şi herpes genital)
Doza uzuală este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de aproximativ 4 ore,
cu pauză în timpul nopţii. Durata tratamentului este de 5 zile; în infecţiile severe, tratamentul poate fi
prelungit.
În cazul pacienţilor cu imunodeficienţă severă (de exemplu după transplant medular) sau pacienţilor
cu malabsorbţie, doza pentru o administrare poate fi crescută până la 400 mg aciclovir sau, alternativ,
se poate lua în considerare tratamentul intravenos.
2
Pentru infecţiile primare tratamentul trebuie început cât mai repede posibil după apariţia infecţiei; în
cazul infecţiilor recurente se recomandă iniţierea tratamentului la primele semne sau simptome de
infecţie.
Prevenirea infecţiilor recurente cu VHS la pacienţii imunocompetenţi (herpes cutaneo-mucos şi
herpes genital)
Doza recomandată este de 200 mg aciclovir administrat oral de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ
6 ore.
Mulţi pacienţi răspund favorabil la un regim de 400 mg aciclovir, administrat oral de 2 ori pe zi, la
intervale de aproximativ 12 ore.
Scăderea treptată a dozei la 200 mg aciclovir administrate de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ
8 ore sau chiar de 2 ori pe zi, o dată la 12 ore, poate fi eficace.
Unii pacienţi pot dezvolta infecţii în timpul tratamentului cu doze zilnice de 800 mg aciclovir.
Tratamentul trebuie întrerupt periodic la intervale de 6-12 luni pentru a evalua eventualele modificări
ale sensibilităţii virale.
Prevenirea infecţiilor recurente cu VHS la pacienţii imunodeprimaţi (herpes cutaneo-mucos şi herpes
genital)
Doza recomandată este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ
6 ore.
În cazul pacienţilor cu imunodeficienţă severă (de exemplu după transplant medular) sau al celor cu
malabsorbţie, doza pentru o administrare poate fi crescută până la 400 mg aciclovir sau, alternativ,
poate fi luat în considerare tratamentul intravenos.
Durata tratamentului preventiv se stabileşte în funcţie de perioada în care pacientul este supus riscului
de infecţie.
Tratamentul infecţiilor cu virusul varicelo-zosterian (VVZ)
Doza recomandată este de 800 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de 4 ore, cu
pauză în timpul nopţii. Durata tratamentului este de 7 zile.
În cazul pacienţilor cu imunodeficienţă severă (de exemplu după transplant medular) sau al celor cu
malabsorbţie, poate fi luat în considerare tratamentul intravenos.
Tratamentul trebuie început cât mai rapid posibil după apariţia infecţiei. Tratamentul are rezultate
optime dacă este iniţiat imediat după apariţia erupţiei. Tratamentul varicelei la pacienţii
imunocompetenţi trebuie început în decurs de 24 de ore după apariţia erupţiei.
Copii şi adolescenţi
Pentru tratamentul infecţiilor determinate de VHS, precum şi pentru prevenirea acestora la
imunodeprimaţi, doza pentru copiii cu vârsta de 2 ani şi peste este egală cu cea recomandată la adulţi,
iar pentru copiii cu vârsta sub 2 ani doza recomandată este jumătate din doza pentru adulţi.
Tratamentul varicelei
Copii cu vârsta peste 6 ani: 800 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale
Copii cu vârsta între 2 şi 5 ani: 400 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale
Copii cu vârsta sub 2 ani: 200 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale
Doza poate fi calculată mai exact în funcţie de greutatea corporală: 20 mg aciclovir/kg (fără a depăşi
800 mg), administrat oral de 4 ori pe zi.
Durata tratamentului este de 5 zile.
Nu sunt disponibile date privind tratamentul infecţiilor cu VHS şi al herpesului zoster la copii
imunocompetenţi.
Vârstnici
3
La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea existenţei insuficienţei renale, iar doza trebuie
ajustată corespunzător (vezi “Insuficienţă renală” mai jos).
Trebuie menținută hidratarea adecvată a pacienților vârstnici care iau doze mari de aciclovir oral.
Insuficienţă renală
Este necesară prudenţă în cazul administrării aciclovirului la pacienţii cu insuficienţă renală. Trebuie
asigurată o hidratate adecvată.
Pentru tratamentul şi prevenirea infecţiilor cu VHS la pacienţii cu insuficienţă renală, dozele orale
recomandate la pacienţii cu funcţie renală normală nu duc la acumularea aciclovirului peste
concentraţia de siguranţă stabilită pentru injectarea intravenoasă. Cu toate acestea, pentru pacienţii cu
insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min) se recomandă reducerea dozelor la
200 mg aciclovir, administrate oral de două ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore.
Pentru tratamentul infecţiilor cu VVZ, precum şi pentru prevenire, la pacienţii cu insuficienţă renală
severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min), este necesară reducerea dozelor la 800 mg aciclovir,
administrate oral de două ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore. Pentru pacienţii cu insuficienţă
renală moderată (clearance-ul creatininei între 10-25 ml/min) este necesară reducerea dozelor la 800
mg aciclovir, administrate oral de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ 8 ore.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la aciclovir, valaciclovir sau la oricare din excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hidratarea adecvată trebuie menținută la pacienţii trataţi cu doze mari de aciclovir pe cale orală.
Riscul de insuficiență renală este crescut prin utilizarea concomitentă cu alte medicamente
nefrotoxice.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală şi la pacienţii vârstnici:
Deoarece aciclovirul este eliminat pe cale renală, dozele la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie
reduse (vezi pct. 4.2). Datorită riscului pacienţilor în vârstă de a avea o funcţie renală redusă, trebuie
avută în considerare necesitatea reducerii dozelor la această categorie de pacienţi. Atât pacienţii în
vârstă, cât şi cei cu insuficienţă renală, prezintă un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse
neurologice şi trebuie atent monitorizaţi pentru evidenţierea acestor reacţii. În cazurile raportate,
aceste reacţii au fost, în general, reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
La pacienţi sever imunocompromişi la administrarea îndelungată sau cure repetate cu aciclovir a fost
observată apariţia unor tulpini virale cu sensibilitate redusă, care nu mai răspund la continuarea
terapiei cu aciclovir (vezi pct. 5.1).
Datele existente în prezent din studii clinice nu sunt suficiente pentru a concluziona că tratamentul cu
aciclovir reduce incidenţa complicaţiilor asociate varicelei în cazul pacienţiilor imunocompromişi.
Hidratare:
Trebuie menţinut un aport hidric corespunzător în cazul pacienţilor cărora li se administrează doze
mari de aciclovir (de exemplu în cazul tratamentului infecţiei cu virusul varicelo-zosterian când doza
zilnică este de 4 g).
Toţi pacienţii trebuie instruiţi cum să evite transmiterea virusului, mai ales în prezenţa unor leziuni
active.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4
Aciclovirul este eliminat în principal sub formă nemodificată în urină prin secreţie tubulară renală
activă. Orice medicament administrat concomitent, care se elimină prin acest mecanism, poate creşte
concentraţia plasmatică a aciclovirului.
Probenecidul şi cimetidina cresc aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
a aciclovirului prin acest mecanism şi reduc clearance-ul renal al acestuia.
A fost observată creşterea ASC a aciclovirului şi a metabolitului inactiv al micofenolat mofetil - un
imunosupresor utilizat de pacienţii care au suferit un transplant atunci când aceste două medicamente
au fost administrate concomitent. Totuşi, nu este necesară ajustarea dozelor, datorită indicelui
terapeutic mare al aciclovirului.
Un studiu experimental pe cinci subiecţi de sex masculin indică faptul că terapia concomitentă cu
aciclovir crește ASC pentru teofilină totală cu aproximativ 50%. Se recomandă măsurarea
concentrațiilor plasmatice în timpul tratamentului concomitent cu aciclovir.
4.6 Fertilitate, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Administrarea acicloviruluiva fi luată în considerare doar atunci când potenţialele beneficii
terapeutice materne depăşesc posibilitatea apariţiei unor riscuri necunoscute la făt.
După punerea pe piaţă, monitorizarea femeilor gravide tratate cu aciclovir a evidenţiat efectele tuturor
formulărilor. Concluziile nu au arătat o creştere a numărului de malformaţii congenitale între subiecţii
expuşi la aciclovir, comparativ cu populaţia generală şi anomaliile la naştere nu au dovedit trăsături
comune sau unice care să sugereze o cauză comună. Administrarea sistemică de aciclovir în teste
standard acceptate international nu a produs efecte embriotoxice sau teratogene la iepuri, șobolani sau
șoareci. Într-un test non-standard la șobolani, au fost observate anomalii fetale, dar numai în urma
unor doze subcutanate mari care au determinat toxicitate maternă. Relevanța clinică a acestor
observații este incertă.
Alăptarea
După administrarea orală a dozelor de 200 mg de 5 ori pe zi, aciclovirul a fost detectat în laptele
matern în concentraţii de 0,6 - 4,1 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice corespunzătoare.
Aceste concentraţii pot expune sugarii la doze de aciclovir de până la 0,3 mg/kg şi zi. De aceea, se
recomandă prudenţă atunci când aciclovirul este administrat femeilor care alăptează.
Fertilitatea
Nu există informații cu privire la efectul aciclovirului asupra fertilității feminine umane. Într-un studiu
de 20 de pacienţi de sex masculin cu sperma normală, aciclovir administrat pe cale orală în doze de
până la 1g pe zi, timp de până la șase luni s-a dovedit că nu are nici un efect clinic semnificativ asupra
numărului de spermatozoizi, a motilității sau morfologiei.
Vezi studiile clinice de la pct.5.2.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Starea clinică a pacientului şi profilul evenimentelor adverse ale aciclovirului trebuie avute în vedere
atunci când se analizează capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Nu s-au efectuat studii privind efectele aciclovir asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
Mai mult, un efect negativ asupra unor astfel de activităţi nu poate fi susţinut de farmacologia
substanţei active.
4.8 Reacţii adverse
Categoriile de frecvenţă asociate cu evenimentele adverse de mai jos sunt estimative. Pentru cele mai
multe evenimente, nu au fost disponibile date adecvate pentru estimarea incidenţei.
5
În plus, evenimentele adverse pot varia în incidenţa lor în funcţie de indicaţie.
Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s-a utilizat următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: anafilaxie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeală.
Foarte rare: agitaţie, confuzie, tremor, ataxie, disartrie, convulsii, somnolenţă, encefalopatie, comă.
Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile şi au fost raportate de obicei, la pacienţii cu
insuficienţă renală sau care prezentau alţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4).
Tulburări psihice
Foarte rare: halucinaţii, simptome psihotice.
Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile şi au fost raportate de obicei, la pacienţii cu
insuficienţă renală sau care prezentau alţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: dispnee.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale.
Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea reversibilă a valorilor serice ale bilirubinemiei şi enzimelor hepatice.
Foarte rare: hepatită şi icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv fotosensibilitate).
Mai puţin frecvente: urticarie, alopecie difuză accelerată. Alopecia difuză accelerată a fost asociată cu
o largă varietate de afecţiuni şi medicamente, relaţia cu tratamentul cu aciclovir fiind incertă.
Rare: edem angioneurotic.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creşterea valorilor ureei sanguine şi a creatininemiei.
Foarte rare: insuficienţă renală acută, durere renală.
Durerea renală poate fi asociată cu insuficienţa renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate, febră.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
6
Semne şi simptome
Aciclovirul este absorbit doar parţial din tractul gastro-intestinal. Nu au fost evidenţiate efecte toxice
la pacienţii care au ingerat doze unice de până la 20 g aciclovir. Accidental, supradozajul repetat al
aciclovirului administrat oral timp de mai multe zile a fost asociat cu tulburări gastro-intestinale (de
exemplu: greaţă şi vărsături) şi tulburări neurologice (cefalee şi confuzie).
Supradozajul aciclovirului administrat intravenos a determinat creşterea creatininemiei, ureei sanguine
şi, ulterior, insuficienţă renală. Au fost descrise efecte neurologice, inclusiv confuzie, halucinaţii,
agitaţie, convulsii şi comă.
Tratament
Pacienţii trebuie monitorizaţi atent, pentru evidenţierea semnelor de toxicitate. Hemodializa creşte
semnificativ eliminarea aciclovirului din sânge, putând fi utilă în cazul supradozajului simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antivirale de uz sistemic, antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi
nucleotide, exclusiv inhibitori de reverstranscriptază, codul ATC: J05AB01.
Aciclovirul este un medicament antiviral cu activitate inhibitorie in vivo şi in vitro asupra virusurilor
herpetice umane, incluzând virusul herpes simplex tip 1 si 2 (VHS), virusul varicelo-zosterian (VVZ),
virusul Epstein Barr (VEB) şi virusul citomegalic (VCM). În culturile celulare, aciclovirul are cea mai
intensă activitate împotriva VHS-1, urmat (în ordinea descrescătoare a activitaţii) de VHS-2, VVZ,
VEB şi VCM.
Activitatea inhibitorie a aciclovirului în cazul VHS-1, VHS-2, VVZ şi VEB are o selectivitate mare.
Enzima timidin-kinaza (TK) a celulelor normale, neinfectate, nu utilizează efectiv aciclovirul ca
substrat, astfel încât toxicitatea la mamifere asupra celulelor gazda este mică; TK codificată de VHS,
VVZ şi VEB converteşte aciclovirul în aciclovir monofosfat, un analog nucleozidic care va fi ulterior
convertit la difosfat şi, în final, la trifosfat, de către enzimele celulare. Aciclovirul trifosfat interferă cu
ADN - polimeraza virală şi inhibă replicarea ADN-ului viral, producând terminarea sintezei lanţului
după încorporarea sa în ADN-ul viral.
Administrarea prelungită sau repetată de aciclovir la persoanele cu imunodeficienţă severă poate
determina selectarea unor tulpini virale cu sensibilitate redusă şi, consecutiv, absenţa raspunsului la
continuarea tratamentului.
Au fost raportate tulpini cu TK virală sau ADN - polimerază virală modificate. In vitro, expunerea
unor tulpini de VHS la aciclovir poate duce la apariţia rezistenţei. Relaţia dintre sensibilitatea
tulpinilor de VHS, determinată in vitro, şi răspunsul clinic la tratamentul cu aciclovir nu este clară.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Aciclovirul este absorbit doar parţial din intestin. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) după
administrarea unor doze de 200 mg la intervale de 4 ore a fost de 3,1 micromol (0,7 g/ml), iar
concentraţia plasmatică minimă corespunzatoare (Cmin) a fost de 1,8 micromol (0,4 g/ml). Valoarea
Cmax după administrarea unor doze de 400 mg, respectiv 800 mg la intervale de 4 ore a fost de
5,3 micromol (1,2 g/ml), respectiv 8 micromol (1,8 g/ml), iar valoarea Cmin a fost de 2,7 micromol
(0,6 g/ml), respectiv 4 micromol (0,9 g/ml).
La adulţi, după administrarea perfuzabilă timp de 1 oră a 2,5 mg/kg, 5 mg/kg, 10 mg/kg şi 15 mg/kg,
Cmax la starea de echilibru au fost de 22,7 micromol (5,1 g/ml), 43,6 micromol (9,8 g/ml),
92 micromol (20,7 g/ml), respectiv 105 M (23,6 micromol). La starea de echilibru, Cmin
corespunzătoare după 7 ore au fost de 2,2 micromol (0,5 g/ml), 3,1 micromol (0,7 g/ml),
7
10,2 micromol (2,3 g/ml), respectiv 8,8 micromol (2,0 g/ml). La copii cu vârsta peste 1 an au fost
observate valori similare ale Cmax şi Cmin la starea de echilibru atunci când doza de 250 mg/m2 a fost
înlocuită cu 5 mg/kg, iar doza de 500 mg/m2 a fost înlocuită cu 10 mg/kg. La nou-născuţii şi sugarii
(cu vârsta între 0-3 luni) trataţi cu doze de 10 mg/kg administrate în perfuzii intravenoase cu durata de
1 oră, la intervale de 8 ore, Cmax la starea de echilibru a fost de 61,2 micromol (13,8 g/ml), iar Cmin a
fost de 10,1 micromol (2,3 g/ml).
Distribuţie
Concentraţia realizată în lichidul cefalorahidian reprezintă aproximativ 50% din concentraţia
plasmatică corespunzătoare. Legarea de proteinele plasmatice este relativ mică (9-33%) şi nu se
aşteaptă interacţiuni medicamentoase care să implice deplasarea de pe situsurile de legare.
Eliminare
La adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a aciclovirului după administrare
intravenoasă este în medie de 2,9 ore. Cea mai mare parte este excretată sub formă nemodificată prin
rinichi. Clearance-ul renal al aciclovirului este substanţial mai mare decât clearance-ul creatininei,
indicând faptul că la eliminarea renală a medicamentului, pe lângă filtrarea glomerulară, contribuie şi
secreţia tubulară.
9-carboximetoxi-metilguanina este singurul metabolit important al aciclovirului şi reprezintă
aproximativ 10-15% din doza administrată, regăsită în urină. Atunci când aciclovirul este administrat
la o oră după 1 g probenecid, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi ASC au crescut cu
18%, respectiv 40%.
La nou-născuţi şi sugari (cu vârsta între 0-3 luni), trataţi cu doze de 10 mg/kg, administrate în perfuzie
cu durata de o oră, la intervale de 8 ore, Cmax s-a dovedit a fi 61,2 micromolar (13,8 micrograme/ml)
şi Cmin 10,1 micromolar (2,3 micrograme/ml). La un grup separat de nou-născuţi trataţi cu 15 mg/kg
aciclovir la fiecare 8 ore, s-au evidenţiat creşteri aproximativ proporţionale cu doza, cu un Cmax de
83,5 micromolar (18,8 micrograme/ml) şi Cmin de 14,1 micromolar (3,2 micrograme/ml). Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost în medie de 3,8 ore.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, timpul de înjumătaţire plasmatică prin eliminare a fost în
medie de 19,5 ore. În timpul hemodializei, timpul de înjumătăţire plasmatică al aciclovirului a fost în
medie de 5,7 ore. Concentraţia plasmatică a aciclovirului scade cu aproximativ 60% în timpul dializei.
La vârstnici, clearance-ul total scade odată cu vârsta, asociat cu scăderea clearance-ului creatininei,
deşi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este puţin influenţat.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Mutagenitate
Rezultatele unei game largi de teste de mutagenitate in vitro şi in vivo au indicat faptul că aciclovirul
nu prezintă risc mutagen la om.
Carcinogenitate
Studii pe termen lung efectuate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat efecte carcinogene.
Fertilitate
Au fost raportate reacţii adverse reversibile asupra spermatogenezei numai la doze de aciclovir cu mult
mai mari decât cele utilizate în scop terapeutic. Studii la două generaţii de şoareci cu aciclovir
administrat oral nu au evidenţiat afectarea fertilităţii.
La om nu există date despre efectul aciclovir administrat oral asupra fertilităţii feminine. S-a
demonstrat că aciclovir administrat oral nu are efecte ireversibile asupra numărului, morfologiei sau
motilităţii spermatozoizilor.
Teratogenitate
8
Administrarea sistemică a aciclovirului în testele standard acceptate internaţional nu a determinat
efecte embriotoxice sau teratogenie la iepure, şobolan şi şoarece. Într-un test non-standard la şobolan
au fost observate anomalii fetale, dar numai după administrarea subcutanată a unor doze mari, care au
determinat efecte toxice materne. Relevanţa clinică a acestor rezultate nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30,
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidonglicolat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii, nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
836/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Iunie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2015

Produse similare

Cos de cumparaturi

Obiect sters Anuleaza

Favorite

Obiect sters Anuleaza