2
Riscul reacţiilor adverse severe datorate Omnipaque este considerat minor. Totuşi, substanţele de
contrast iodate pot provoca reacţii de hipersensibilitate de tip anafilactic sau anafilactoid. De
aceea, în caz de apariţie a unei reacţii severe de acest tip trebuie să fie disponibile medicamentele şi
echipamentul necesar pentru tratarea imediată a acestora. Pentru accesul intravenos rapid pe parcursul
întregii proceduri radiologice se recomandă folosirea unei canule sau a unui cateter.
In vitro, substanţele de contrast neionice, influenţează coagularea mai puţin decât cele ionice. În
timpul procedurilor de cateterizare vasculară medicul trebuie să fie foarte atent la tehnica angiografică
şi să spele frecvent cateterul (de ex. cu ser fiziologic heparinizat), pentru a minimaliza riscul
trombozei şi emboliei datorate procedurii.
Înainte şi după administrarea substanţelor de contrast trebuie asigurată o hidratare adecvată. Acest
fapt este valabil îndeosebi pentru pacienţii cu mielom multiplu, diabet zaharat, insuficienţă renală,
precum şi pentru sugari, copii mici şi la vârstnici. Sugarii şi îndeosebi nou-născuţii sunt îndeosebi
sensibili la tulburări electrolitice şi hemodinamice.
Sunt necesare precauţii şi la pacienţii cu boli cardiace severe şi hipertensiune pulmonară, deoarece
pot să apară tulburări hemodinamice sau aritmii.
Pacienţii cu patologie cerebrală acută, tumori sau antecedente de epilepsie, sunt predispuşi la
convulsii şi necesită atenţie deosebită. Alcoolicii şi dependenţii de droguri prezintă de asemenea, risc
crescut de convulsii şi reacţii neurologice. După mielografie au fost semnalate câteva cazuri de
hipoacuzie sau surditate temporară, atribuite probabil scăderii presiunii lichidului cefalorahidian ca
urmare a puncţiei lombare.
Pentru a preveni insuficienţa renală acută, după administrarea substanţelor de contrast sunt necesare
precauţii deosebite la pacienţii cu afecţiuni renale preexistente şi diabet zaharat. Pacienţii cu
paraproteinemii (mielomatoză sau macroglobulinemie Waldenström) prezintă de asemenea, risc
crescut.
Măsurile profilactice includ:
-identificarea pacienţilor cu risc crescut;
-asigurarea hidratării adecvate; dacă este necesar se menţine perfuzia intravenoasă iniţiată înainte
de procedură până când substanţa de contrast s-a eliminat prin rinichi;
-evitarea unor agresiuni suplimentare asupra rinichilor prin medicamente nefrotoxice, agenţi
colecistografici orali, clampare arterială, angioplastie arterială renală sau intervenţii chirurgicale
majore până la eliminarea totală a substanţei de contrast;
-amânarea repetării examenului cu substanţă de contrast până la revenirea funcţiei renale la
parametrii anteriori.
Pacienţi cu diabet zaharat în tratament cu metformină
La pacienţii diabetici trataţi cu metformină, atunci când se administrează substanţe de contrast iodate,
există riscul apariţiei acidozei lactice, în special la cei cu insuficienţă renală. Pentru a reduce riscul
apariţiei acidozei lactice, trebuie monitorizat nivelul creatininei plasmatice la pacienţii diabetici trataţi
cu metformină înaintea administrării substanţei de contrast iodate şi trebuie luate următoarele precauţii
în următoarele circumstanţe:
Concentraţia normală de creatinină plasmatică/funcţie renală normală: administrarea metforminei
trebuie oprită în momentul administrării substanţei de contrast iodate şi nu va fi reluată timp de 48 ore
sau pâna când funcţia renală/concentraţia plasmatică a creatininei revin la normal.
Concentraţia modificată de creatinină plasmatică/insuficienţă renală: administrarea metforminei
trebuie oprită, iar examinarea cu substanţă de contrast iodată amânată 48 ore. Administrarea de
metformină va fi reluată după 48 ore numai dacă funcţia renală nu s-a diminuat (dacă nivelul
creatininei plasmatice nu a crescut) comparativ cu momentul dinaintea administrării substanţei de
contrast iodate.
Cazuri de urgenţă: în cazurile de urgenţă, când funcţia renală este modificată sau necunoscută, medicul
trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu pentru examinarea cu substanţă de contrast, fiind necesare
următoarele precauţii: administrarea de metformină se opreşte, se hidratează pacientul înainte şi 24 ore
după administrarea substanţei de contrast, se monitorizează funcţia renală, nivelul acidului lactic din
sânge şi pH-ul sangvin. Un pH sangvin sub 7,25 sau o concentraţie sanguină a acidului lactic mai mare
de 5 mmol/l sunt semne paraclinice de acidoză lactică. Pe lângă acestea, pacienţii trebuie monitorizaţi
şi pentru alte simptome clinice de acidoză lactică: vărsături, somnolenţă, greaţă, durere epigastrică,
anorexie, hiperpnee, letargie, diaree şi sete.
Favorite
Cosul meu
Cumpara 
