Ceai de Rostopasca, 50g, Dacia Plant

Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, fiind o planta erbacee, perena, intalnita in paduri, gradini, pe langa ziduri, garduri, in campii sau zone montane. Datorita proprietatilor sale curative, rostopasca este considerata a fi una dintre cele mai puternice plante de leac utilizate in terapie de-alungul timpului. Conform scrierilor lui Dioscoride, denumirea stiintifica a plantei, ''Chelidonium'' provine din grecescul ''helidonous'' care inseamna randunica, si se datoreaza faptului ca, perioada de inflorire a plantei coincide cu sosirea randunelelor. In medicina populara, planta a primit denumirea de negelarita deoarece, era folosita pentru extirparea negilor inca din Evul Mediu. Se mai numeste buruiana de cele sfinte, galbanare, hilindunea, iarba-randunelei, mac salbatic, maselarita, negeloasa, scanteiuta, etc.

Mod de administrare:
Intern:
Cura interna dureaza zece zile, urmata de o pauza de zece zile, dupa care se poate relua.
- pulberea – planta se macina fin cu o rasnita electrica, dupa care se cerne prin sita pentru faina alba.
Se ia, de regula, un varf de cutit (0,25grame) de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15min. dupa care se inghite cu apa.
- infuzia – se prepara dintr-o lingurita cu planta adaugata la 250ml de apa clocotita, se mentine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi care se strecoara si se bea in cursul zilei. In scop terapeutic se administreaza cate 1-2 linguri la 3 ore. A nu se depasi o cana cu infuzie pe zi.
Extern:
- se aplica local sub forma de cataplasme, care se obtin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin macinata se
amesteca cu apa calda astfel incat sa formeze o pasta care sa poata fi aplicata extern. Deasupra se aplica un pansament care sa poata mentine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

Contraindicatii:
Copii sub 14 ani, sarcina, alaptare, alergie la rostopasca.

Precautii:
Rostopasca este o planta puternic activa. Din acest motiv se utilizeaza numai la recomandarea medicului.