4
Dacă încetaţi să utilizaţi Cefaclor Terapia
Nu întrerupeţi tratamentul cu Cefaclor Terapia fără să cereţi sfatul medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apare una dintre următoarele manifestări, încetaţi administrarea Cefaclor Terapia şi anunţaţi
imediat medicul dumneavoastră; s-ar putea să aveţi nevoie de îngrijire medicală sau spitalizare.
- diaree gravă sau prelungită care poate avea conţinut de sânge sau mucus. Diareea poate apărea
la mai mult de 2 luni de la tratamentul cu cefaclor şi în acest caz trebuie să-l contactaţi pe medicul
dumneavoastră.
- erupţie cutanată, dificultăţi de respiraţie, leşin sau umflarea feţei, buzelor, mâinilor/picioarelor.
Acestea pot fi semnele unei reacţii alergice.
- îngălbenirea pielii şi al albului ochilor (icter), mâncărime, scaune decolorate, urină de culoare
neagră, abdomen tensionat sau pierderea poftei de mâncare. Acestea pot fi semne că ficatul nu
funcţionează cum trebuie.
- reacţii grave ale pielii cum sunt vezicule pe piele, gură, buze, ochi sau la nivelul organelor
genitale (simptome ale unei reacţii alergice rare numită sindrom Stevens-Johnson/necroliză
epidermică toxică).
Cele mai frecvente reacții adverse raportate sunt:
-diaree – rareori atât de severă încât să necesite întreruperea tratamentului,
-inflamația intestinului gros (colită) – rareori în forma sa severă de colită
pseudomenbranoasă,
-senzație de rău (greață),
-stare de rău (vărsătură).
Alte reacții adverse:
-erupții cutanate,
-mâncărime,
-erupție cutanată sub formă de pete însoțită sau nu de mâncărime (urticarie),
-erupții cutanate însoțite sau nu de febră, dureri articulare sau inflamația articulațiilor –
pot apare la câteva zile după administrarea medicamentului și dispar la administrarea
de medicamente antiinflamatoare,
-umflarea ganglionilor limfatici (limfadenopatii),
-creșterea cantității de proteine din urină (proteinurie),
-reacții alergice severe – dificultăți la respirație, umflarea feței, buzelor, limbii și gâtului
– mai frecvente la pacienții cunoscuți cu alergii la peniciline,
-erupții cutanate însoțite de formarea de vezicule sau ulcerații (necroliză epidermică
toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform) – apar rareori,
-creșterea numărului unor celule albe din sânge numite eozinofile (eozinofilie),
-scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de coagularea acestuia
(trombocitopenie),
-creșterea numărului unui tip de celule albe din sânge numite limfocite (limfocitoză),