4
peste 5 μ/ml 15 mg/min în decurs de 30 min 1,00 mg/min
peste 6 μ/ml 20 mg/min în decurs de 30 min 1,25 mg/min
Recomandări speciale:
- copii sub o lună: 15 - 20 mg clindamicină/kg şi zi, administrată i.v., în 3 - 4 prize egale. La prematurii
cu greutate mică poate fi necesară reducerea dozelor.
-infecții ginecologice (BIP): 900 mg clindamicină administrată i.v. la fiecare 8 ore, în asociere cu un
antibiotic cu spectru asupra germenilor Gram-negativ, aerobi, de exemplu: gentamicina. Dupa maxim 4 zile
şi minim 48 ore, se poate trece la administrarea orală - 450 mg clindamicină la 6 ore, timp de 10 - 14 zile.
Dacă utilizați mai mult Clindamycin decât trebuie
Dacă ați utilizat mai mult Clindamycin decât trebuie, sau dacă altcineva utilizează accidental Clindamycin,
trebuie să vă adresați imediat celei mai apropiate unitați de primiri urgențe.
Dializa și hemodializa nu sunt utile în cazul clindamicinei.
Dacă uitaţi să utilizați Cindamycin
Administrați Clindamycin imediat ce v-ați adus aminte și apoi continuați recalculând orarul de administrare
conform frecvenței indicate de medic.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau farmacistului.
4. Reactii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Ca și în cazul altor antibiotice, tratamentul cu clindamicină se asociază cu cazuri grave, potențial letale de
colită pseudomembranoasă. Această colită asociată tratamentului cu antibiotice este determinată de toxine
produse de către Clostridium difficile.
Aspectul clinic este de diaree apoasă ușoară până la diaree persistentă severă, leucocitoză, febră, crampe
abdominale severe, care pot fi asociate cu eliminare de sânge şi mucus. Evoluţia se poate face către
peritonită, şoc şi megacolon toxic.
Diagnosticul de colită determinată de tratamentul cu antibiotice se face uzual pe recunoasterea semnelor
clinice şi este confirmată prin aspectul endoscopic de colită pseudomembranoasă. De asemenea, prezenţa
bolii poate fi confirmată prin culturi din materiile fecale pentru Clostridium difficile, pe medii selective şi
analiza toxinelor de Clostridium difficile din materiile fecale.
Colita asociată antibioterapiei apare în cursul administrării sau în primele două - trei săptămâni după
tratament. Afecţiunea evoluează mai sever la pacienţii vârstnici sau taraţi. Administrarea clindamicinei
trebuie întreruptă în cazul apariţiei semnelor de colită. Se recomandă administrarea de colestiramină (4 g de
3 ori pe zi) şi răşini de colestiramină (5 g de 3 ori pe zi) deoarece aceste substanţe leagă toxina in vitro.
În cazul apariţiei colitei severe se recomandă reechilibrare hidro-electrolitica şi substituţie proteică adecvată.
Studiile efectuate indică toxina sau toxinele produse de clostridii (în special Clostridium difficile) ca agent
etiologic direct în producerea colitelor post-antibioterapie. De asemenea, aceste studii indică faptul că aceste
clostridii toxigenice sunt de obicei sensibile in vitro la vancomicină. Administrarea orală a 125 - 500 mg
vancomicină, de 4 ori pe zi, timp de 7 - 10 zile determina dispariţia rapidă a toxinei din probele de materii
fecale şi ameliorarea semnificativă clinic a diareei. Rareori, colita poate reapare după întreruperea
tratamentului cu vancomicină. In vitro, vancomicina este legată prin intermediul colestiraminei sau răşinilor
de colestiramină. În cazul administrării concomitente de răşini şi vancomicină se recomandă administrarea
celor două medicamente la ore diferite.
Ca o alternativă, se poate administra bacitracina, 25000 unităţi de 4 ori pe zi, oral, timp de 7 - 10 zile.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea clindamicinei:
-dureri în capul pieptului,
-dureri abdominale,
-greață,