2
Atenţionări speciale
Soluţiile hiperosmolare trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu osmolaritate
plasmatică crescută.
Produsul se administrează cu prudenţă în caz de diabet zaharat, malnutriţie severă,
intoleranţă la carbohidraţi, deficit de tiamină, hipofosfatemie, hemodiluţie, sepsis, traumatisme.
Se recomandă ca soluţia de glucoză să nu fie utilizată în accidente vasculare cerebrale
acute, deoarece hiperglicemia este implicată în acutizarea leziunilor cerebrale postischemice.
Sarcina şi alăptarea
Produsul poate fi administrat în timpul sarcinii şi alăptării, dacă este indicat; se recomandă
monitorizarea atentă deoarece poate duce la sinteză crescută de insulină la făt, cu risc de
hipoglicemie de rebound la nou-născut.
În timpul travaliului sau operaţiilor cezariene, doza de glucoză nu trebuie să depăşească
5 – 10 g/oră.
S-a semnalat faptul că, utilizarea soluţiei de glucoză la gravide în timpul travaliului poate
determina hiperglicemie fetală, hiperinsulinemie şi acidoză, urmate de hipoglicemie neonatală şi
icter, dar nu există dovezi suficiente pentru susţinerea acestei teorii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Glucoza nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Calea de administrare este în perfuzie intravenoasă.
Doza de glucoză trebuie ajustată în funcţie de nevoile individuale.
Adulţi:
Doza recomandată este de până la 60 ml soluţie perfuzabilă/kg şi zi (echivalent a 6 g
glucoză/kg şi zi).
Copii între 6 şi 10 ani: doza recomandată este de până la 100 ml soluţie perfuzabilă/kg şi zi
(echivalent a 10 g glucoză/kg şi zi).
Copii între 11 şi 14 ani: doza recomandată este de până la 80 ml soluţie perfuzabilă/kg şi zi
(echivalent a 8 g glucoză/kg şi zi).
Viteza de perfuzare nu trebuie să depăşească 2,5 ml soluţie perfuzabilă/oră (echivalent a
0,25 g glucoză/oră). Numărul maxim de picături este de 0,8 picături/kg şi minut.
Notă:
În cazul afectării metabolismului oxidativ al glucozei, de exemplu postoperator,
posttraumatic, în hipoxie sau în prezenţa unei insuficienţe de organ, aportul de glucoză nu
trebuie să depăşească 20 – 40 ml/kg şi zi (echivalent a 2 – 4 g/kg şi zi).
Incompatibilităţi
Perfuziile de glucoză nu trebuie administrate prin acelaşi dispozitiv de perfuzie
concomitent cu, înainte sau după administrarea de sânge, datorită posibilităţii de pseudo-
aglutinare.
Reacţii adverse
Dacă soluţia este administrată conform recomandărilor, nu apar reacţii adverse.
La pacienţii cu diabet zaharat şi astm bronşic au fost raportate reacţii anafilactoide.
La locul injectării este posibil să apară durere, inflamaţie, iritaţie şi tromboflebită.
Administrarea intravenoasă de glucoză se poate asocia cu hipokaliemie, hipomagneziemie
şi hipofosfatemie şi tromboză venoasă profundă.
Administrarea de glucoză în cazul în care concentraţiile plasmatice de tiamină sunt
inadecvate poate precipita encefalopatia Wernicke.