3
Doza recomandată este de 4-6 UI oxitocină, injectată i.v. lent; la nevoie, se continuă cu administrare în
perfuzie i.v. până la maxim 10 Ui oxitocină. Rareori, în cazul intervenţiei cezariene, se pot administra 5 UI
oxitocină în miometru.
Atonie uterină consecutivă hemoragiei din perioada delivrenţei:
Doza recomandată este de 5-10 UI oxitocină, administrată i.m. sau 5 UI oxitocină, injectată i.v. lent.
Retenţie de lapte:
Medicamentul se administrează cu 5 minute înainte de alăptare. Este recomandat a se folosi un picurător.
Soluţia dintr-o fiolă ce conţine 2 UI oxitocină se va pune în picurător. Se va administra câte o picătură în
fiecare nară.
De asemenea, se poate administra i.m. o doză de 1 UI oxitocină, cu 5 minute înainte de alăptare. Dacă este
necesar, aceeaşi doză se va administra şi înaintea următoarei alăptări.
Administrarea i.m. a oxitocinei trebuie evitată în cazul înteţirii contracţiilor uterine. Oxitocina se
administrează strict i.v. sub formă de perfuzie. Din cauza riscului de hipoxie apărut ca rezultat al
hiperstimulării contracţiilor uterine, fătul trebuie monitorizat cardiotocografic în timpul naşterii. Pentru a
evita ruptura uterină, uterul trebuie monitorizat.
Dacă vi s-a administrat mai mult OXYTOCIN FERRING-LÉČIVA decât trebuie
În caz de supradozaj se pot produce suferinţă fetală (bradicardie, hipoxie, prezenţa meconiului în lichidul
amniotic) şi hipertonie uterină (risc de contractură sau ruptură uterină şi foarte rar, ruptură de placentă şi
embolie cu lichid amniotic).
În cazurile mai grave, oxitocina poate produce hiponatriemie sau intoxicaţie cu apă, mai ales atunci când are
loc simultan un aport excesiv de lichide. În caz de intoxicaţie cu apă, tratamentul este simptomatic; sunt
necesare mai ales reducerea aportului lichidian şi corectarea tulburărilor electrolitice.
O doză mare administrată i.v. poate produce aritmie cardiacă.
Tratamentul simptomatic şi de susţinere trebuie aplicat în cazuri de supradozaj cu oxitocină; se întrerupe
imediat perfuzia de oxitocină şi se instituie oxigenoterapie.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau asistentei medicale.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt creşterea hemoragiei după naștere, scăderea numărului de globule
albe responsabile de coagularea acestuia sau fragilitate crescută a globulelor roșii din sânge.
Rareori pot să apară greaţă, vărsături, tulburări de ritm cardiac.
Foarte rar, o perfuzie cu durata prea lungă cu oxitocină poate provoca un efect antidiuretic cu intoxicaţie
tranzitorie cu apă, manifestată prin durere de cap şi greaţă.
La nou-născut poate să apară, de asemenea, scăderea cantității de sodiu.
După injectare intravenoasă rapidă se poate produce imediat hipotensiune arterială tranzitorie, cu înroşirea
feţei şi bătăi foarte rapide ale inimii.
Foarte rar, s-au raportat erupţii cutanate şi reacţii anafilactoide, chiar şoc anafilactic.
Raportarea reacţiilor adverse