Ceai frunze Rozmarin, D132, 50 g, Fares

Proprietăți:
Suport pentru funcționarea normală a ficatului și bilei.
Contribuie la obținerea confortului digestiv.
Susține rezistența organismului la stres.

Medicii vechii Elade numeau rozmarinul planta sfântă , Libanotis, însă s-a păstrat denumirea dată de români (ros = roua, marinus = mare, deci cel umezit de rouă mării). În evul mediu, acesta plantă foarte prețuită, era cultivată în grădini; tradiția s-a păstrat și în zilele noastre, rozmarinulfiind folosit atât ca planta medicinală, cât și ca plantă condimentară.

Ingrediente:
Frunzele plantei Rosmarinus officinalis L. (Lamiaceae) conțin ulei volatil în care predomină camfenul, borneolul și camforul, acid rosmarinic, flavone, triterpene, saponine, tanin, vitamina C.

Efect:
Tonic-amar, coleretic, colagog, antiseptic, diuretic, antireumatismal, adaptogen, tonic nervos, aromatic.

Întrebuințări principale:
Uz intern: colici abdominale, dispepsii, balonări și afecțiuni gastro-intestinale, anorexie, afecțiuni hepatice și renale, reumatism, astenie, surmenaj fizic și intelectual, tonifierea organismului.
Uz extern: reumatism, reconfortarea organismului.

Contraindicații:
Sarcina.

Preparare:
Uz intern: se prepară infuzie din 1 linguriță frunze la o cană cu apă clocotită.
Uz extern: se prepară decoct din 1 lingură frunze la o cană cu apă.

Întrebuințare:
Uz intern: se beau 2 căni cu ceai pe zi
Uz extern: se aplică comprese cu decoct

Prezentare:
50 g