Furosemid LPH, 40 mg, 20 comprimate, Labormed

furosemidă

Se eliberează

DOAR DIN FARMACIE

în baza rețetei medicale

0 (din 0 evaluari)
Evalueaza produsul

Brand: LABORMED PHARMA

Cod produs: 5944719009549

Data expirarii: 30-04-2026

Document: Prospect

Vandut de: Farmacia Tei SRL

11,94 LEI
Nu s-au inregistrat inca opinii
Produsul poate fi evaluat doar in urma unei achizitii online.
Disponibilitate și preț în locațiile Farmacia Tei

La noi, prețul afișat pe site este valabil și în toate locațiile noastre.

Dacă intervin abateri de la această regulă, sunt erori pentru care ne cerem scuze și vă rugăm să ni le semnalați.

Furosemid LPH, 40 mg, 20 comprimate, Labormed [5944719009549]

Indicatii:
Furosemid LPH conţine substanţa activă numită furosemidă. Furosemid LPH aparţine unui grup de medicamente denumite diuretice (medicamente care elimină apa).

Pentru ce se utilizează Furosemid LPH:
Furosemid LPH vă poate ajuta să eliminaţi, foarte rapid, apa în exces din corpul dumneavoastră. Se utilizează când aveţi apă în exces în corpul dumneavoastră.
Furosemid LPH este utilizat des când aveţi prea multă apă în jurul inimii, al plămânilor, al ficatului sau al rinichilor.

Cum acţionează Furosemid LPH:
Furosemid LPH acţionează prin a vă ajuta să eliminaţi mai multă apă (sub forma urinii) decât în mod obişnuit. Dacă excesul de apă din corpul dumneavoastră nu este îndepărtat, poate pune o presiune suplimentară pe inimă, pe vasele de sânge, pe plămâni, pe rinichi sau pe ficat.

Contraindicatii:
Nu luaţi Furosemid LPH dacă:
- sunteţi alergic la furosemidă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.

Precauţii:
Înainte să luaţi Furosemid LPH, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea:
Nu luaţi Furosemid LPH dacă sunteţi gravidă. Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu alăptaţi în timp ce luaţi Furosemid LPH. Aceasta deoarece, cantităţi mici pot trece în laptele matern. Discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte să luaţi acest medicament dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau al asistentei medicale înainte să luaţi orice medicament dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:
Va puteţi simiţi ameţit sau cu o stare de rău după ce luaţi Furosemid LPH. Dacă acest lucru se întâmplă, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

Mod de administrare:
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Cât trebuie să luaţi din Furosemid LPH:
Adulţi şi vârstnici:
Doza uzuală este de 2 tablete pe zi. Dacă sunteţi vârstnic este posibil să începeţi cu o doză mai mică.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră.

Utilizarea la copii şi adolescenţi:
La copii şi adolescenţi, doza depinde de greutatea corporală (1-3 mg/kg zilnic), doza maximă fiind de 1 comprimat pe zi. Cereţi sfatul medicului dumneavoastră.
Dacă medicul dumneavoastră nu v-a recomandat altfel, luaţi comprimatele dimineaţa cu un pahar cu apă.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Compozitie:
- Substanţa activă este furosemida. Fiecare comprimat conţine furosemidă 40 mg.
- Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal, povidonă K, talc, stearat de magneziu.

Prezentare:
20 comprimate

Atentionare:
Citiţi cu atenţie şi în întregime prospectul înainte de a începe să utilizaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

Furosemid LPH 40 mg 20 comprimate Labormed(furosemidă) face parte din grupa medicament:antihipertensive, diuretice , contine substanța activă:furosemid..
Substanța activă: Furosemid

Furosemid LPH, 40 mg, 20 comprimate, Labormed [5944719009549]

1
AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR. 12326/2019/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FUROSEMID LPH 40 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine furosemidă 40 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţielactoză monohidrat 69,66 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3.FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
Comprimate de culoare albă sau slab gălbuie, neacoperite, plate, cu aspect uniform, structură
compactă şi omogenă, cu margini intacte, având gravatpe una din feţe litera F şi numărul 40, separate
printr-o linie mediană, cu diametrul de 9 mm.
4.DATE CLINICE
4.1Indicaţii terapeutice
Furosemida este indicată în tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică sau
afecţiunile renale. Poate fi utilizată în edemele grave şi în cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual
în asociere cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu.
Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă
renală severă.
Este indicată în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială, în monoterapie sau în asociere
cu alte antihipertensive.
De asemenea, este indicată în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie: poate înlătura
oliguria dar, probabil, nu influenţează evoluţia insuficienţei renale.
4.2Doze şi mod de administrare
În general: dozele şi modul de administrare trebuie adaptate în funcţie de gravitatea afecţiunii. Doza
folosită trebuie să fie cea mai mică doză, suficientă pentru a obţine efectul dorit.
Furosemid LPH are un indice terapetic excepţional de mare, efectul fiind proporţional cu doza.
Furosemida acţionează cel mai bine administratăîn doză unică, fie zilnic, fie în anumite zile.
Adulţi
2
Edeme din insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică sau afecţiuni renale
Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 - 80 mg furosemidă, administrată în priză unică. Doza
poate fi crescută treptat, la intervale de 6 - 8 ore până la obţinerea răspunsului optim. Doza unică
maximă recomandată depinde de tipul şi gravitatea afecţiunii. Astfel: 80mg furosemidă în cazul
cirozei cu funcţie renală normală, 240mg furosemidă pentru sindrom nefrotic, 80- 160 mg pentru
insuficienţă cardiacă congestivă. După obţinerea răspunsului optim, doza zilnică eficace va fi
administrată în 1 - 3 prize, aceasta depinzând de doza unică la care s-a obţinut un răspuns optim.
Hipertensiune arterială
Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg furosemidă, administrată dimineaţa.
În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida
poate fi asociată cu un alt antihipertensiv.
Insuficienţa renală
Doza iniţială recomandată este de 80mg furosemidă pe zi. Doza se poate creşte cu 80mg furosemidă
pe zi, până la obţinerea răspunsului optim.
În insuficienţa renală sunt necesare uneori doze mai mari: 500 - 1000 mg furosemidă pe zi.
Copii şi adolescenţi
La copii, doza uzuală recomandată este de 1 - 2 mg furosemidă/kg şi zi. În cazul unui răspuns
terapeutic insuficient doza poate fi crescută cu 1 -2 mg/kg, dar cu o pauză de 6-8 ore între administrări.
Nu se recomandă doze mai mari de 6mg/kg şi zi.
Vârstnici
Se aplică dozele recomandate în cazul adulţilor, dar la vârstnici, furosemida este eliminată în general
mai lent. Doza se va creşte treptat până la obţinerea răspunsului urmărit.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la furosemidă, la alte sulfonamide(există o sensibilitate încrucişată între
sulfonamide şi furosemidă) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
-Obstacol al căilor urinare cu oligurie
-Hipovolemie
-Hipokalemie severă
-Hiponatremie severă
-Deshidratare.
-Insuficienţă renală asociată cu anurie
-Insuficienţă renală secundară unor agenţi nefrotoxici sau hepatotoxici
-Insuficienţă renală asociată cu comă hepatică
-Stare comatoasă sau pre-comatoasă asociată cu encefalopatie hepatică
-Alăptare
-Intoxicaţia cu digitalice
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În tratamentul cu furosemidă, în special când se administrează doze mari, este necesar încă din primele
zile şi apoi periodic, monitorizarea electroliţilor plasmatici (natremie, kaliemie), monitorizarea
uremiei, creatininemiei şi a debitului urinar. Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor cu risc
crescut de perturbări electroliticesau în caz de pierdere adiţională, semnificativă de lichide.
Furosemida poate determina depleţie de sodiu şi de potasiu, cu posibile consecinţe grave.
Trebuie evitat pe cât posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau însoţit de o dietă strictă, deoarece
există riscul deshidratării cu hiperazotemie şi hipovolemie.
Hipovolemia şi deshidratarea şi orice dezechilibu electrolitic sau acido-bazic trebui corectate. Poate fi
nevoie de o întrerupere temporară a furosemidei.
3
Diureza puternică poate cauza hipotensiune ortostatică sau episoade acute hipotensive.
Acolo unde este indicat, trebuie luate măsuri de corectare a hipotensiunii şi hipovolemiei înainte de
iniţierea tratametului. La pacienţii trataţi cu furosemidă, în special la vârstnici, la pacienţii sub
tratament cu medicaţie care poate determina hipotensiune, şi la pacienţii cu alte afecţiuni care
reprezintă un risc de hipotensiune, poate apărea hipotensiune simptomatică care determină ameţeală,
leşin sau pierderea cunoştinţei.Apariţia semnelor de deshidratare şi a hipotensiunii arteriale impune
întreruperea tratamentului sau scăderea dozei.
Cantitatea de urină eliminată trebuie controlată. La pacienţii cu obstrucţii parţiale ale tractului urinar,
creşterea cantităţii de urină poate determina sau agrava neplăceri. Aceşti pacienţi necesită o
monitorizare atentă. Pacienţii cu obstrucţie parţială a tractului urinar, ca de exemplu pacienţii cu
hipertrofie de prostată sau micturiţie, au un risc crescut de a dezvolta retenţie acută şi necesită
monitorizare atentă.
La pacienţii cirotici, administrarea de furosemidă trebuie făcută cu prudenţă, monitorizând strict
natremia, kaliemia şi funcţiile renale, pentru a evita apariţia encefalopatiei hepatice. Apariţia
manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a tratamentului.
Supravegherea kaliemiei se impune la vârstnici şi la pacienţii care urmează tratament asociat cu alte
medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative
stimulante. La aceşti pacienţi, precum şi la cei cu denutriţie, anorexie, diaree cronică sau hipokaliemie
se recomandă un aport suplimentar de potasiu sub formă de clorură sau asocierea furosemidei cu un
diuretic care economiseşte potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren).
La pacienţii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent, trataţi cu furosemidă trebuie
controlate periodic glicemia şi glicozuria. Administrarea de furosemidă poate necesitatea ajustarea
controlului medicaţiei hipoglicemiante în cazul diabetului zaharat.
La pacienţii cu gută, furosemidase administrează cu prudenţă deoarece creşte uşor concentraţia
plasmatică a acidului uric; furosemida favorizează foarte rar declanşarea crizei de gută.
În mod particular, este nevoie de o monitorizare atentă în următoarele cazuri:
-pacienţi cu hipotensiune;
-pacienţi cu risc de scădere periculoasă a tensiunii;
-pacienti cu sindrom hepato-renal;
-pacienţi cu hipoproteinemie, ca de exemplu cea asociată cu sindromul nefritic (efectul furosemidei
poate fi scăzut iar otoxicitatea acesteia potenţată); este necesară titrarea dozei cu prudenţă;
-copii prematuri (posibilă apariţie a nefrocalcinozei/nefrolitiazei; funcţia renală trebuie
monitorizată şi trebuie efectuată ultrasonografie).
Se consideră ca nu este sigură utilizarea diureticelor în porfirie acută, prin urmare trebuie acordată
prudenţă.
Utilizarea concomitentă cu risperidona
În studiile clinice controlate cu placebo, cu administrare de risperidonă la pacienţii vârstnici cu
demenţă, s-a observat o incidenţă mai crescută a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemidăşi
risperidonă fată de pacienţii trataţi doar cu risperidonă sau doar cu furosemidă. Trebuie acordată
prudenţă şi evaluate riscurile şi beneficiile acestei combinaţii sau asociere terapeutică înaintea deciziei
de adminisitrare. Deshidratarea trebuie evitată.
Există posibilitatea exacerbării sau activării lupusului eritematos sistemic (LES); prin urmare trebuie
avută prudenţă când se administrează furosemidăpacienţilor cu istoric de LES.
Vârstnici
4
La vârstnici, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece aceştia sunt sensibili la efectele
diuretice şi hipotensive ale furosemidei. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de apariţie a
colapsului sau a tromboemboliei şi, datorită vârstei au funcţiile renale modificate, ceea ce impune
ajustarea dozei.
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că furosemida poate induce o reacţie pozitivă a testelor la controlul
antidoping.
Excipienţi
Datorită conţinutului de lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Diuretice tiazidice: în edemele refractare realizează un efect sinergic care permite evitarea dozelor
mari de furosemidă cu risc toxic.
Asocieri nerecomandate
-litiu - furosemida scade excreţia sărurilor de litiu şi poate creşte concentraţia plasmatică a litiului
determinând o creştere a toxicităţii litiului, inclusiv creşterea riscului reacţiilor cardiotoxice şi
neurotoxice determinate de litiu. Se recomandă controlul litemieişi ajustarea dozelor.
-sultopridă - risc crescut de tulburări ventriculare de ritm, în special torsada vârfurilor (factor
favorizant, hipokaliemia). Se recomandă supraveghere clinică, biologică şi electrocardiografică.
Asocieri care necesită precauţii
-antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv acid acetilsalicilic şi indometacină: scad efectul diuretic şi
antihipertensiv al furosemidei şi pot provoca insuficienţă renală acută la bolnavii deshidrataţi şi la
vârstnici, ca urmare a scăderii filtrării glomerulare prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivel
juxtaglomerular. Se rehidratează pacientul şi se controlează funcţiile renale la începutul
tratamentului. Furosemida poate creşte toxicitatea salicilatului.
-antibiotice aminoglicozidice: creşte riscul ototoxic şi nefrotoxic al acestora.Deoarece această
asociere poate duce la afectarea ireversibilă a auzului, aceste medicamente trebuie utilizate
împreună cu furosemidădoar dacă există motive medicale întemeiate. Dacă asocierea este
necesară, se recomandă supravegherea hidratării, a funcţiilor renale, cohleovestibulare şi, eventual,
a concentraţiei plasmatice a aminoglicozidei.
-medicamente hipokaliemiante: amfotericină B, gluco- şi mineralocorticoizi, corticotropină,
tetracosactidă, laxative stimulante: risc major de hipokaliemie prin efect aditiv. În cazul asocierii,
se recomandă supravegherea şi corectarea kaliemiei.
-baclofen: potenţarea efectului antihipertensiv. În cazul acestei asocieri se recomandă supravegherea
tensiunii arteriale şi ajustarea dozelor.
-carbamazepinăsau aminoglutatimidă: poate creşte riscul de hiponatremie. Asocierea se va efectua
numai sub supraveghere medicală strictă. Se recomandă folosirea unui diuretic dintr-o altă clasă,
dacă acest lucru este posibil.
-digitalice: unele dezechilibre electrolitice (ca de exemplu hipokaliemia, hipomagnezemia)
favorizează efectele toxice ale digitalicului. Se recomandă controlul şi corectarea kaliemiei şi,
eventual, monitorizarea electrocardiogramei. Administraea concomitentă a acestora cu furosemidă
poate necesita ajustarea dozelor acestor medicamente.
-diuretice care economisesc potasiul (amilorid, triamteren, spironolactonă): asociere utilă pentru
mulţi pacienţi, nu exclude hipokaliemia sau, în particular, hiperkaliemia la cei cu diabet zaharat sau
cu insuficienţă renală. Se recomandă supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei şi
reconsiderarea tratamentului.
-inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II: risc de hipotensiune arterială marcată şi/sau de insuficienţă renală acută la
bolnavii cu hiponatremie preexistentă. Administrea concomitentă a acestora cu furosemidă poate
necesita ajustarea dozelor acestor medicamente.
5
Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, când un tratament diuretic prealabil poate provoca
hiponatremie, se pot lua următoarele măsuri:
-fie se va întrerupe administrarea diureticului cu 3 zile înaintea administrării inhibitorului
enzimei de conversie. Dacă este necesar, se va reintroduce ulterior diureticul hipokaliemiant;
-fie se va administra inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei începând cu doze mici
care vor fi crescute treptat.
În insuficienţa cardiacă congestivă se administrează la început o doză foarte mică de inhibitor,
eventual după scăderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat.
În oricare situaţie, se supraveghează valoarea creatininemiei în primele săptămâni de tratament cu
inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei.
-medicamente care favorizează apariţia torsadei vârfurilor: antiaritmice din clasa I (chinidină,
hidrochinidină, disopiramidă) şi din clasa a-III-a (amiodaronă, sotalol); anumite neuroleptice:
fenotiazine (clorpromazină, levomepromazină, tioridazină, trifluperazină), benzamide (amisulpridă,
sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol); alte medicamente (astemizol, bepridil,
cisapridă, eritromicină, spiramicină, halofantrină, pentamidină, vincamină): risc major de tulburări
de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia fiind un factor favorizant). Se
recomandă corectarea hipokaliemiei înainte de începerea administrării şi supravegherea echilibrului
electrolitic şi a electrocardiogramei.
Unele dezechilibre electrolitice (ca de exemplu hipokaliemia, hipomagnezemia) pot creşte
toxicitatea anumitor medicamente (ca de exemplu medicamentele care induc prelungirea
intervalului QT).
-metformină: acidoza lactică poate fi declanşată de o eventuală insuficienţă renală funcţională
datorată diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Metformina nu va fi utilizată decât în cazul
în care creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 mcmol/1) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 mcmol/1) la
femeie.
-fenitoină: diminuarea efectului diuretic până la 50%. Se recomandă, eventual, folosirea de doze
mai mari de diuretic.
-substanţe de contrast iodate: în cazul deshidratării produse de diuretice există riscul declanşării
insuficienţei renale acute. Se va rehidrata pacientul înaintea administrării substanţei de contrast
iodate.
Pacienţii care au prezentat un risc crescut de nefropatie de radiocontrast şi care au fost trataţi cu
furosemidă, au prezentat o incidenţă mai crescută a deteriorării funcţiei renale după ce au primit
substanţe de contrast faţă de pacienţii (cu risc crescut) care au primit hidratare doar pe cale
intravenoasă înaintea administrării substanţelor de contrast.
Asocieri de avut în vedere
-amifostină: potenţarea efectului hipotensor.
-anumite alfa-blocante (alfluzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin): potenţarea efectului
hipotensor. Risc crescut de hipotensiune ortostatică. Administrarea acestora concomitent cu
furosemida poate necesita ajustarea dozelor acestor medicamente.
-ciclosporină A: risc de creştere a creatininemiei fără modificarea concentraţiei plasmatice de
ciclosporină, chiar în absenţa depleţiei de sodiu şi apă. Administrarea concomitentă a ciclosporinei
A împreună cu furosemida este asociată cu un risc crescut de artrită gutoasă secundară
hiperuricemiei induse de furosemidăşi afectării excreţiei renale auraţilor de către ciclosporina A.
-corticosteroizi: reducerea efectului antihipertensiv datorită retenţiei hidrosaline.
-neuroleptice, antidepresive triciclice: accentuarea efectului antihipertensiv şi risc crescut de
hipotensiune ortostatică, prin efect aditiv.
-antiacide gastrice (fosfat de aluminiu) sau sucralfat: scad absorbţia digestivă a furosemidei de la
nivelul intestinului şi prin urmare scad efectul acesteia (trebuie administrate la interval de 2 ore).
Alte interacţiuni
-curarizante şi miorelaxante, teofilină: furosemida le potenţează efectele.
-cefalosporine (ca de exemplu cefaloridina): doze crescute din anumite cefalosporine pot creşte
riscul nefrotoxic al diureticului.
-cisplatină: creşte riscul ototoxic al diureticului. În plus, nefrotoxicitatea cisplatinei poate fi mărită,
dacă furosemida nu este administratăîn doze mici (ca ce exemplu 40 mg la pacienţi cu funcţie
renală normală) şi hidratarea nu este corespunzătoare, atunci când furosemida este utilizată pentru
6
obţinerea unei diureze forţate pe parcursul tratamentului cu cisplatină.
Efectele nocive asupa rinichilui, ale medicamentelor nefrotoxice, pot fi crescute.
Carbenoloxona, în cantităţi crescute, β2-simpatomimeticele, utilizarea prelungită a laxativelor,
reboxetina şi amfotericina pot creşte riscul de hipokalemie.
Dacă metolazona este administrată concomitent, poate apărea o diureză severă.
Probenecidul, metotrexatul şi alte medicamente care asemenea furosemidei se elimină prin secreţie
tubulară pot scade efectul furosemidei. Invers, furosemida poate scădea eliminarea renală a acestor
medicamente. În caz de tratament cu doze mari (în particular, atât pentru furosemidă cât şi pentru alte
medicamente), acest lucru poate duce la creşterea valorilor plasmatice cresşi la un risc crescut de
reacţii adverse din cauza furosemidei sau a medicaţiei concomitente.
Efectul medicamentelor antidiabetice şi a simpatomimeticelor care cresc tensiunea arterială (ca de
exemplu epinefrină, norepinefrină) poate fi redus.
Risperidonă: trebuie acordată prudenţă şi evaluate riscurile şi beneficiile combinaţiei sau asocierii
terapeutice cu furosemida înaintea deciziei de adminisitrare (vezi pct. 4.4).
4.6Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Furosemida traversează bariera feto-placentară. Studiile non-clinice nu au evidenţiat nici un efect
teratogen. În clinică nu există suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau
fetotoxice ale furosemidei administrate în timpul sarcinii.
În general, administrarea furosemidei la femeia gravidă trebuie evitată. Poate fi prescrisă numai în
cazul edemelor patologice din timpul sarcinii şi numai dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul
potenţial pentru făt.Tratamentul în cursul sarcinii necesită monitorizarea creşterii fetale.
Alăptarea
Furosemida se excretă în laptele matern. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De
aceea, furosemida este contraindicată în timpul alăptării.
4.7Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită reacţiilor adverse, furosemida poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţele derivă din datele din literatură provenite din studiile clinice în care furosemida a fost
utilizatăla un număr total de 1387 pacienţi, în orice doză şi pentru orice indicaţie. Când categoria
frecvenţei pentru aceeaşi reacţie adversă a fost diferită, a fost selectată categoriade frecvenţă cea mai
mare.
Se folosesc următoarele categorii de frecvenţă CIOMS, atunci când este cazul:
Foarte frecvent ≥10%, Frecvente ≥1 şi <10%, Mai puţin frecvente ≥0,1% şi < 1%, Rare ≥ 0,01 şi <
0,1%. Foarte rare < 0,01%, Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: tulburări electrolitice (inclusiv simptomatice), deshidratare şi hipovolemie, în special
la pacienţii vârstnici; valori crescute ale creatininei serice, valori crescute ale trigliceridelor serice.
7
Frecvente: hiponatremie, hipocloremie, hipokaliemie, valori crescute ale colesterolului seric; valori
crescute ale acidului uric în sânge şi atacuri de gută, volum uinar crescut.
Mai puţin frecvent: toleranţă crescută la glucoză.
Cu frecvenţă necunoscută: hipocalcemie, hipomagneziemie, valori crescute ale ureei serice, alcaloză
metabolică, sindrom pseudo-Bartter.
Tulburări vasculare
Foarte frecvente: hipotensiune, inclusiv hipotensiune ortostatică.
Rare: vasculită.
Cu frecvenţă necunoscută: tromboză.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: volum urinar crescut.
Rare:nefrită tubulointerstiţială.
Cu frecvenţă necunoscută:
-valori crescute ale sodiului în urină,valori crescute ale clorurii în urină, retenţie urinară (la pacienţii
cu obstrucţie parţială a tractului urinar, vezi pct. 4.4);
-nefrocalcinoză/nefrolitiază la copii prematuri (vezi pct. 4.4);
-insuficienţă renală (vezi pct 4.5).
Tulburări gastro-intestinale:
Mai puţin frecvente: greaţă.
Rare: vărsături, diaree.
Foarte rare: pancreatită acută.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: colestază, volori crescute ale transaminazelor.
În caz de insuficienţăhepatică, furosemida poate determina encefalopatie hepatică.
Tulburări acustice şi vestibulare:
Mai puţin frecvente: tulburări de auz; s-au raportat cazuri de surditate, uneori ireversibilă, după
administrare de furosemid; riscul este mai ridicat când seadministrează doze mari de furosemidă la
pacienţii cu insuficienţă renală.
Foarte rare: tinitus.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: prurit, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie, dermatită buloasă, eritem polimorf,
pemfigoid, dermatită exfoliativă, purpură, reacţie de fotosensibilitate.
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epdermică toxică, pustulă
exemtematoasă generalizată acută şi DRESS (erupţie cutanată cu eozinofilie şi simptome sistemice
Drug Rash with Eosinophilia and Systemic Symptoms).
Tulburări ale sistemului imunitar:
Rare: reacţii anafilactice sau anafilactoide grave.
Cu frecvenţă necunoscută: activarea sau exacerbarea lupusului eritematos sistemic.
8
Tulburări ale sistemului nervos:
Rare: parestezie.
Frecvente:encefalopatie hepatică la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3).
Cu frecvenţă necunoscută: ameţeală, lipotimie şi pierderea cunoştinţei (secundară hipotensiunii
simptomatice).
Tulburări hematologice şi limfatice:
Frecvente: hemoconcentrare.
Mai puţin frecvente: trombocitopenie.
Rare: leucopenie, eozinofilie.
Foarte rare:agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Afecţiuni genetice/familiale şi congenitale:
Cu frecvenţă necunoscută: risc crescut de persistenţă a ductului arterial atunci când se administrează
furosemida la prematuri în prima săptămână de viaţă.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Cu frecvenţă necunoscută:reacţii localedupă injectare i.m., ca de exemplu durere.
Rare: febră.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţieadversă suspectată la Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Tabloul clinic în caz de supradozaj acut sau cronic, depinde în principal de mărimea şi consecinţele
pierderii de electroliţi şi de lichide, consecinţe precum: hipovolemie, deshidratare, hemoconcentrare,
aritmii caridace secundare diurezei excesive. Simptomele acestor tulburări includ: scădere marcată a
tensiunii arteriale (care evolueazăspre şoc), insuficienţă renală acută, tromboză, delir, paralizie flască,
apatie şi confuzie. Pacientul trebuie internatde urgenţă şi se instituie imediat un tratament care să
compenseze pierderile.
Prin urmare, tratamentul trebuie orientat către refacerea volemiei şi corectarea dezechilibrului
electrolitic. Împreună cu prevenţia şi tratamentul complicaţiilor grave secundare acestor dezechilibre şi
a altor efecte asupra organismului, această acţiune corectivă poate necesita monitorizare medicală
intensivă generală şi specifică şi măsuri terapeutice.
Nu se cunoşte un antidot specific pentru furosemidă. Dacă abia a avut loc ingestia, se pot efectua
încercări pentru a limita absobţia sistemică a cantităţilor încă neabsorbite de substanţă activă precum
lavajul gastric sau alte măsuri destinate reducerii absorbţiei (precum cărbune activat).
9
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice de ansă cu acţiune intensă, sulfonamide, codul ATC: C03CA01.
Furosemida este un derivat de sulfamidădin grupul diureticelor de ansă cu acţiune saliuretică intensă.
Dovezile din multe studii experimentale, sugerează că furosemida acţionează de-a lungul întregului
nefron cu excepţia segmentului distal.La doze terapeutice obişnuite, odată ajunsă în lumenul tubular,
acţionează în principal la nivelul epiteliului porţiunii ascendente a ansei Henle cu un efect complex
asupra circulaţiei renale, unde inhibă reabsorbţia sării fără apă. Acţiunea renală principală a
furosemidei este de a inhiba transportul activ al ionilor clorură în segmentul ascendent îngroşat.
Consecutiv, la nivelul tubului contort distal sunt stimulate schimburile sodiu - potasiu şi sodiu -
hidrogen, crescând eliminarea ionilor de potasiu şi de hidrogen. Furosemida acţionează şi la nivelul
tubului contort proximal inhibând reabsorbţia izoosmotică.
Diureza indusă de furosemidă este intensă, cu un volum mare de urină izotonă sau uşor hipotonă, cu
reacţie acidă, bogată în ioni de sodiu, potasiu, clor, magneziu, calciu, hidrogen şi amoniu. Acţiunea
saliuretică creşte direct proporţional cu doza administrată şi persistă chiar în cazul insuficienţei renale.
Creşte fluxul sanguin renal în favoarea corticalei renale.
Datorită efectului saliuretic determină scăderea tensiunii arteriale.
S-a stabilit că bioseinteza prostaglandinelor (PG) şi sistemul renină-angiotensină sunt afectate de
administrarea de furosemidă şi că furosemida afectează permeabilitatea renală a glomerulului la
proteine serice.
5.2Proprietăţi farmacocinetice
Furosemida este un acid carboxilic slab care există în principal în formă disociată în tractul
gastrointestinal. Administrată oral, se absoarbe rapid dar incomplet din tubul digestiv (60-70%) şi
efectul său se termină în cel mult 4 ore. Locul optim de absorbţie este din porţiunea superioară a
duodenului la pH 5.0. Indiferent de calea de administrare, 69-97% din activitate, dintr-o doză marcată
radioactiv, este excretată în primele 4 orede la administrarea medicamentului. Furosemida se leagă de
albumina plasmatică şi suferă o metabolizare minoră. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de
99%.
Distribuţia se face în lichidul extracelular. Furosemida se elimină în principal rapid, majoritar prin
rinichi (80-90%); o fracţiune mică din doză suferă eliminare pe cale biliară şi 10-15% din activitate
poate fi recuperată din fecale. Furosemida este acum dializabilă.
Insuficienţă renală/hepatică
Timpul de înjumătăţire plasmaticăcreşte la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală. În caz de
afectare hepatică, eliminarea pe cale biliară este redusă cu 50%. Insuficienţa renală are un efect minor
asupra ratei de eliminare a furosemidei, dar o funcţie renală reziduală mai mică de 20% creşte timpul
de eliminare.
Vârsnici
Eliminarea furosemidei este întârziată la vârstnici, la care, există un anumit grad de insuficienţă renală.
Nou-născuţi
La nou-născut se observă un efect diuretic susţinut, probabil datorită imaturităţii funcţiei tubulare,
incluzând un clearance renal şi hepatic scăzut.
5.3Date preclinice de siguranţă
10
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de dezvoltare şi reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal
Povidonă K 30
Talc (E 553)
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORMED PHARMA S.A.
B-dul Theodor Pallady, Nr. 44B
Sector 3, București, România
8.NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12326/2019/01-02-03
9.DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei - August 2019
11
10.DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Farmacia Tei intelege importanta informatiilor prezentate in aceasta pagina si face eforturi permanente pentru a le pastra actualizate. Singura situatie in care informatiile prezentate despre Furosemid LPH, 40 mg, 20 comprimate, Labormed pot fi diferite fata de cele prezentate pe site este aceea in care producatorul/importatorul aduce modificari specificatiilor acestuia, fara a ne informa in prealabil.
Pagina actualizata la data de:  29-03-2024  |  ANMDMR - Raporteaza o reactie adversa

Medicamente cu reteta din aceeasi categorie

Alte produse ale producatorului LABORMED PHARMA

Vezi Politica de confidentialitate date personale