3
- Miastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea benzodiazepinelor, inclusiv a lorazepamului, poate provoca deprimare respiratorie potenţial
fatală.
Au fost raportate reacţii anafilactice/anafilactoide severe, ca urmare a folosirii benzodiazepinelor. În
urma utilizării primei doze sau a unor doze ulterioare de benzodiazepine au fost raportate cazuri de
angioedem cu implicarea limbii, glotei şi a laringelui. Unii pacienţi au avut alte simptome adiţionale
ca de exemplu: dispnee, obstrucţie laringiană sau greaţă şi vomă. Unii pacienţi au necesitat tratament
medical într-o unitate de urgenţă. Dacă angioedemul implică limba, glota sau laringele, obstrucţia
căilor aeriene poate fi fatală. La pacienţii care au prezentat angioedem în urma utilizării
benzodiazepinelor, tratamentul cu acest tip de medicament nu trebuie reluat.
Trebuie luat în considerare că anxietatea sau insomnia pot fi simptomele altor afecţiuni fizice sau
psihice pentru care există tratamente mai specifice.
Au fost raportate cazuri de abuz de benzodiazepine, mai ales în rândul pacienţilor cu antecedente de
dependenţă medicamentoasă şi alcoolism. La aceşti pacienţi administrarea acestui medicament trebuie
făcută cu deosebită atenţie. De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul utilizării lorazepamului în
intoxicaţii acute cu alcool sau cu medicamente deprimante ale SNC. În cazul asocierii lorazepamului
cu alcool etilic şi alte deprimante SNC, trebuie avute în vedere efectele aditive ale acestora (vezi pct.
4.5).
Lorazepamul trebuie utilizat cu precauţie în ataxia spinală şi cerebrală.
Toleranţă
În cazul administrării de lungă durată a benzodiazepinelor, efectul sedativ şi hipnotic al acestora poate
scădea în timp datorită dezvoltării toleranţei.
Dependenţă
Lorazepam are un potenţial de dependenţă primar. Deja după câteva săptămâni de administrare zilnică,
apare riscul de dezvoltare a dependenţei psihice şi fizice. Acest lucru este valabil nu numai pentru
folosirea abuzivă de doze mari, dar, de asemenea şi pentru dozele terapeutice. Riscul creşte cu durata
de utilizare şi cu doza şi este mai mare la pacienţii cu abuz de alcool sau de droguri în antecedente şi la
pacienţii cu tulburări de personalitate severe. În principiu, benzodiazepinele ar trebui prescrise doar
pentru perioade scurte de timp (de exemplu, 2 - 4 săptămâni). Continuarea utilizării ar trebui să se facă
numai atunci, când este strict indicată, după o analiză atentă a raportului beneficiu terapeutic versus
risc de obişnuinţă şi dependenţă. O utilizare pe termen lung a lorazepamului nu este recomandată.
Sindromul de abstinenţă, fenomenul de rebound
La întreruperea tratamentului cu benzodiazepine pot apare simptome de abstinenţă, mai ales dacă
întreruperea este bruscă. De aceea, tratamentul trebuie întrerupt întotdeauna treptat.
Manifestările sindromului de abstinenţă includ: cefalee, mialgie, anxietate, tensiune psihică, depresie,
insomnie, nelinişte, ameţeală, greaţă, diaree, pierderea poftei de mâncare, confuzie, halucinaţii/delir,
modificări perceptuale, iritabilitate, disforie, convulsii/crize convulsive, tremor, crampe abdominale,
agitaţie, palpitaţii, tahicardie, atacuri de panică, vertigo, hiperreflexie, pierderea memoriei de scurtă
durată, hipertermie, transpiraţii, şi apariţia fenomenului de rebound în care simptomele care au
justificat instituirea tratamentului cu o benzodiazepină, reapar cu intensitate mărită. Aceste simptome
pot fi distinse foarte greu de simptomele originale.
În cazuri severe pot apare: derealizare, depersonalizare, hiperacuzie, tinitus, rigiditate şi parestezii la
nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, zgomot sau contact fizic/modificări perceptuale,
mişcări involuntare, vomă, halucinaţii sau convulsii. Convulsiile/crizele convulsive pot apare mai