2
Atenționări și precauții
Teotard trebuie administrat cu deosebită atenţie şi doar dacă este neapărat necesar la pacienţii cu
angină pectorală instabilă, boli cardiace în care se pot produce tahiaritmii, tensiune arterială foarte
crescută, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, epilepsie, disfuncţie hepatică sau renală, porfirie, la
pacienţii cu ulcer gastroduodenal sau cu antecedente patologice de ulcer gastroduodenal şi la cei peste
60 ani.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică (mai ales ciroză), concentraţie plasmatică
redusă de oxigen (hipoxemie), hipertermie persistentă, pneumonie, infecţii virale (mai ales gripă),
disfuncţii tiroidiene (mai ales hipertiroidie) şi la cei care utilizează anumite medicamente (vezi pct.
,,Teotard împreună cu alte medicamente”) doza de teofilină trebuie redusă.
Dacă unui pacient i se schimbă produsul de teofilină administrat cu un altul, trebuie monitorizată cu
atenţie modificarea efectelor clinice şi apariţia reacţiilor adverse, şi, dacă este necesar, trebuie ajustată
doza administrată.
Vă rugăm să anunţaţi medicul dumneavoastră dacă aţi început sau aţi încetat să utilizaţi oricare alt
medicament, dacă aţi început sau aţi încetat să fumaţi sau v-aţi modificat dieta. În toate aceste cazuri
doza de Teotard trebuie ajustată.
Teotard împreună cu alte medicamente
În timpul tratamentului cu Teotard trebuie să evitaţi să consumaţi etanol şi băuturi şi alimente ce
conţin metilxantine (de exemplu cafea, ceai, cacao, ciocolată, cola şi alte băuturi similare, băuturi
tonice) sau să utilizaţi medicamente din aceeaşi categorie cu teofilina (cafeină, teobromină,
pentoxifilină), deoarece aceste substanţe pot potenţa efectul stimulator al teofilinei asupra sistemului
nervos central.
Efectul teofilinei poate fi potenţat de administrarea concomitentă de alopurinol, cimetidină, disulfiram,
fenilbutazonă, fluvoxamină, fluoroquinolone, furosemid, imipenem, interferon-α, izoniazidă, blocante
ale canalelor de calciu, lincomicină, macrolide, mexiletină, paracetamol, pentoxifilină, contraceptive
orale, probenecid, propafenonă, propranolol, ranitidină, tacrin, tiabendazol, ticlopidină, viloxazină sau
vaccin gripal. La pacienţii care sunt trataţi cu teofilină, concomitent cu unul sau mai multe dintre
aceste medicamente, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a teofilinei şi, dacă este necesar,
trebuie redusă doza administrată.
Dacă este administrată concomitent cu ciprofloxacina, doza de teofilină trebuie redusă cu cel puţin
60% şi cu 30% dacă este administrată concomitent cu enoxacina.
Efectul teofilinei poate fi diminuat dacă este administrată concomitent cu antiepileptice (de exemplu
fenitoină, carbamazepină, primidonă), barbiturice (mai ales fenobarbital şi pentobarbital),
isoproterenol, hidroxid de magneziu, morizicină, rifampicină, ritonavir sau sulfinpirazonă. Efectul
teofilinei poate fi scăzut, de asemenea, la fumători. La pacienţii care sunt trataţi cu teofilină,
concomitent cu unul sau mai multe din medicamentele de mai sus, trebuie monitorizată concentraţia
plasmatică a teofilinei şi, dacă este necesar, trebuie crescută doza administrată.
Teofilina poate potenţa efectul β-agoniştilor, diureticelor şi rezerpinei.
Teofilina poate diminua efectul adenozinei, carbonatului de litiu şi β-antagoniştilor.
Tratamentul concomitent cu teofilină şi β-antagonişti trebuie evitat, efectul teofilinei poate fi diminuat.
La pacienţii trataţi cu teofilină, anestezia cu halotan poate produce tulburări de ritm cardiac severe.
Teofilina poate modifica rezultatele unor teste de laborator: poate creşte cantitatea de acizi graşi şi
concentraţia de catecolamine din urină.
Favorite
Coșul meu
Cumpara 
