Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies.Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.
RX
product-image

Furosemid 40 mg, 20 comprimate, Zentiva

Brand: ZENTIVA
Cod bare: 5944705001830
Data expirarii: 01-08-2023
Document:
Medicamentele eliberate pe baza de reteta nu se pot comanda online. Acest medicament este pe stoc si se poate cumpara de la farmaciile noastre. Vezi disponibilitatea pe locatii.
6,69 RON
Disponibilitate in locatii:
  • Plaza Romania : Disponibil
  • Vivo Constanta : Disponibil
  • Barbu Vacarescu : Disponibil
  • Dristor : Disponibil
  • Rahova : Disponibil

Furosemid 40 mg, 20 comprimate, Zentiva [5944705001830]

COMPOZITIE

Un comprimat contine furosemida 40 mg si excipienti: amestec lactoza monohidrat cu amidon de porumb, amidon de porumb, celuloza microcristalina tip 101, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu, povidona K30.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICA
Diuretice de ansa cu actiune intensa, sulfonamide.

INDICATII TERAPEUTICE
Furosemida este indicata in tratamentul edemelor din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiunile renale. Poate fi utilizata in edemele grave si in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual in asociere cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu.
Furosemida este activa si in conditiile unei filtrari glomerulare reduse, in cazurile de insuficienta renala severa.
Este indicata in formele usoare si moderate de hipertensiune arteriala, in monoterapie sau in asociere cu alte antihipertensive.
De asemenea, este indicata in unele cazuri de insuficienta renala acuta cu oligurie: poate inlatura oliguria dar, probabil, nu influenteaza evolutia insuficientei renale.

CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la furosemida, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienti.
Obstacol al cailor urinare cu oligurie.
Hipovolemie.
Deshidratare.
Insuficienta renala cu anurie.
Encefalopatie hepatica.
Alaptare.
Copii cu varsta sub 6 ani.
Intoxicatia cu digitalice.

PRECAUTII
In tratamentul cu furosemida, in special cand se administreaza doze mari, este necesar inca din primele zile si apoi periodic, monitorizarea electrolitilor plasmatici (natremie, kaliemie), monitorizarea uremiei, creatininemiei si a debitului urinar. Furosemida poate determina depletie de sodiu si de potasiu, cu posibile consecinte grave.
Trebuie evitat pe cat posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau insotit de o dieta stricta, deoarece exista riscul deshidratarii cu hiperazotemie si hipovolemie.
Aparitia semnelor de deshidratare si a hipotensiunii arteriale impune intreruperea tratamentului sau scaderea dozei.
Sportivii trebuie atentionati ca furosemida poate induce o reactie pozitiva a testelor la controlul antidoping.
Datorita continutului de lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

INTERACTIUNI
Diuretice tiazidice: in edemele refractare realizeaza un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemida cu risc toxic.

Asocieri nerecomandate
- litiu - creste concentratia plasmatica si toxicitatea litiului. Se recomanda controlul litemiei si ajustarea dozelor.
- sultoprida – risc crescut de tulburari ventriculare de ritm, in special torsada varfurilor (factor favorizant, hipokaliemia). Se recomanda supraveghere clinica, biologica si electrocardiografica.

Asocieri care necesita precautii
- antiinflamatoare nesteroidiene: scad efectul diuretic si antihipertensiv al furosemidei si pot provoca insuficienta renala acuta la bolnavii deshidratati si la varstnici, ca urmare a scaderii filtrarii glomerulare prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular. Se rehidrateaza pacientul si se controleaza functiile renale la inceputul tratamentului.
- antibiotice aminoglicozidice: creste riscul ototoxic si nefrotoxic al acestora. Daca asocierea este necesara, se recomanda supravegherea hidratarii, a functiilor renale, cohleovestibulare si, eventual, a concentratiei plasmatice a aminoglicozidei.
- medicamente hipokaliemiante: amfotericina B (administrata pe cale intravenoasa), gluco- si mineralocorticoizi, tetracosactida, laxative stimulante: risc major de hipokaliemie prin efect aditiv. In cazul asocierii, se recomanda supravegherea si corectarea kaliemiei.
- baclofen: potentarea efectului antihipertensiv. In cazul acestei asocieri se recomanda supravegherea tensiunii arteriale si ajustarea dozelor.
- carbamazepina: risc de hiponatremie simptomatica. Asocierea se va efectua numai sub supraveghere medicala stricta. Se recomanda folosirea unui diuretic dintr-o alta clasa, daca acest lucru este posibil.
- digitalice: hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicului. Se recomanda controlul si corectarea kaliemiei si, eventual, monitorizarea electrocardiogramei.
- diuretice care economisesc potasiul (amilorid, triamteren, spironolactina): asociere utila pentru multi pacienti, nu exclude hipokaliemia sau, in particular, hiperkaliemia la cei cu diabet zaharat sau cu insuficienta renala. Se recomanda supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei si reconsiderarea tratamentului.
- inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei: risc de hipotensiunie arteriala marcata si/sau de insuficienta renala acuta la bolnavii cu hiponatremie preexistenta. Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, cand un tratament diuretic prealabil poate provoca hiponatremie, se pot lua urmatoarele masuri:
        - fie se va intrerupe administrarea diureticului cu 3 zile inaintea administrarii inhibitorului enzimei de conversie. Daca este necesar, se va reintroduce ulterior diureticul hipokaliemiant;
        - fie se va administra inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei incepand cu doze mici care vor fi crescute treptat.
In insuficienta cardiaca congestiva se administreaza la inceput o doza foarte mica de inhibitor, eventual dupa scaderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat.
In oricare situatie, se supravegheaza valoarea creatininemiei in primele saptamani de tratament cu inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei.
- medicamente care favorizeaza aparitia torsadei varfurilor: antiaritmice din clasa I (chinidina, hidrochinidina, disopiramida) si din clasa a-III-a (amiodarona, sotalol); anumite neuroleptice: fenotiazine (clorpromazina, levomepromazina, tioridazina, trifluperazina), benzamide (amisulprida, sulpirida, tiaprida), butirofenone (droperidol, haloperidol); alte medicamente (astemizol, bepridil, cisaprida, eritromicina, spiramicina, halofantrina, pentamidina, vincamina): risc major de tulburari de ritm ventricular, in special torsada varfurilor (hipokaliemia fiind un factor favorizant). Se recomanda corectarea hipokaliemiei inainte de inceperea administrarii si supravegherea echilibrului electrolitic si a electrocardiogramei.
- metformina: acidoza lactica poate fi declansata de o eventuala insuficienta renala functionala datorata diureticelor, in special a diureticelor de ansa. Metformina nu va fi utilizata decat in cazul in care creatininemia depaseste 15 mg/l (135 mcmol/l) la barbati si 12 mg/l (110 mcmol/l) la femei.
- fenitoina: diminuarea efectului diuretic pana la 50%. Se recomanda, eventual, folosirea de doze mai mari de diuretic.
- substante de contrast iodate: in cazul deshidratarii produse de diuretice exista riscul declansarii insuficientei renale acute. Se va rehidrata pacientul inaintea administrarii substantei de contrast iodate.

Asocieri de avut in vedere
- amifostina: potentarea efectului hipotensor.
- anumite alfa-blocante (alfluzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin): potentarea efectului hipotensor. Risc crescut de hipotensiune ortostatica.
- ciclosporina: risc de crestere a creatininemiei fara modificarea concentratiei plasmatice de ciclosporina, chiar in absenta depletiei de sodiu si apa.
- corticosteroizi: reducerea efectului antihipertensiv datorita retentiei hidrosaline.
- neuroleptice, antidepresive triciclice: accentuarea efectului antihipertensiv si risc crescut de hipotensiune ortostatica, prin efect aditiv.
- antiacide gastrice (fosfat de aluminiu): scad absorbtia digestiva a furosemidei (se vor administra la interval de 2 ore).

Alte interactiuni
- curarizante si miorelaxante: furosemida le potenteaza efectele.
- cefaloridina: creste riscul nefrotoxic.
- cisplatina: creste riscul ototoxic.

ATENTIONARI SPECIALE
La pacientii cirotici, administrarea de furosemida trebuie facuta cu prudenta, monitorizand strict natremia, kaliemia si functiile renale, pentru a evita aparitia encefalopatiei hepatice. Aparitia manifestarilor acesteia impune intreruperea imediata a tratamentului.
Supravegherea kaliemiei se impune la varstnici si la pacientii care urmeaza tratament asociat cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La acesti pacienti, precum si la cei cu denutritie, anorexie, diaree cronica sau hipokaliemie se recomanda un aport suplimentar de potasiu sub forma de clorura sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseste potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren).
La pacientii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent, tratati cu furosemida trebuie controlate periodic glicemia si glicozuria.
La pacientii cu guta, furosemida se administreaza cu prudenta deoarece creste usor concentratia plasmatica a acidului uric; furosemida favorizeaza foarte rar declansarea crizei de guta.
La varstnici, furosemida se administreaza cu prudenta deoarece acestia sunt sensibili la efectele diuretice si hipotensive ale furosemidei. Pacientii varstnici prezinta un risc mai mare de aparitie a colapsului sau a tromboemboliei si, datorita varstei au functiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.

Sarcina si alaptarea
Furosemida traverseaza bariera feto-placentara. Studiile non-clinice nu au evidentiat nici un efect teratogen. In clinica nu exista suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate in timpul sarcinii.
In general, administrarea furosemidei la femeia gravida trebuie evitata. Poate fi prescrisa numai in cazul edemelor patologice din timpul sarcinii si numai daca beneficiul terapeutic matern justifica riscul potential pentru fat.
Furosemida se excreta in laptele matern. S-a observat ca diureticele de ansa scad secretia lactata. De aceea, furosemida este contraindicata in timpul alaptarii.

Capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Datorita reactiilor adverse, furosemida poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Dozele si modul de administrare trebuie adaptate in functie de gravitatea afectiunii.

Adulti
Edeme din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiuni renale
Doza zilnica initiala recomandata este de 20 – 80 mg furosemida, administrata in priza unica. Doza poate fi crescuta treptat, la intervale de 6 - 8 ore pana la obtinerea raspunsului optim. Doza unica maxima recomandata depinde de tipul si gravitatea afectiunii. Astfel: 80 mg furosemida in cazul cirozei cu functie renala normala, 240 mg furosemida pentru sindrom nefrotic, 80 – 160 mg pentru insuficienta cardiaca congestiva. Dupa obtinerea raspunsului optim, doza zilnica eficace va fi administrata in 1 - 3 prize, aceasta depinzand de doza unica la care s-a obtinut un raspuns optim.
Hipertensiune arteriala
Doza zilnica initiala recomandata este de 20 mg furosemida, administrata dimineata.
In cazul unui raspuns insuficient, doza zilnica poate fi crescuta la 40 mg furosemida sau furosemida poate fi asociata cu un alt antihipertensiv.
Insuficienta renala
Doza initiala recomandata este de 80 mg furosemida pe zi. Doza se poate creste cu 80 mg furosemida pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim.
In insuficienta renala sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemida pe zi.

Copii
La copii cu varsta peste 6 ani, doza uzuala recomandata este de 1 – 2 mg furosemida/kg si zi. In cazul unui raspuns trapeutic insuficient doza poate fi crescuta cu 1-2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedenta. Nu se recomanda doze mai mari de 6 mg/kg si zi.

REACTII ADVERSE
Tratamentul prelungit insotit de o dieta hiposodata stricta poate determina dezechilibru hidroelectrolitic si acido-bazic, manifestat prin: deshidratare, hiperazotemie, hiponatremie, hipokaliemie, hipovolemie cu hipotensiune ortostatica.
In prezenta insuficientei hepatice furosemida poate determina encefalopatie hepatica.
Dozele mari de furosemida sau administrarea la pacientii cu ciroza, denutriti, cu diaree cronica sau cu insuficienta cardiaca pot determina hipokaliemie cu sau fara alcaloza metabolica si cu posibilitatea aparitiei unor tulburari de ritm grave, mai ales ventriculare.
Uneori, dupa un tratament intens si de scurta durata, s-a raportat o crestere a glicemiei (prin scaderea tolerantei la glucide). Rareori, furosemida poate agrava diabetul zaharat.
Uneori, este posibila o crestere discreta a uricemiei la pacientii cu predispozitie, dar furosemida determina foarte rar criza de guta.
Furosemida poate determina, mai ales la varstnici, tromboembolie si scaderea marcata a tensiunii arteriale pana la colaps.
Rar, s-au raportat hipercolesterolemie si tulburari digestive.
S-au raportat cazuri rare de pancreatita, nefrita interstitiala, eruptii alergice cutanate, leucopenie, trombocitopenie, dureri lombare.
O reactie adversa rara, dar foarte severa, este surditatea tranzitorie sau definitiva. Riscul creste cand furosemida este administrata in doze mari, la pacienti cu insuficienta renala.

SUPRADOZAJ
In caz de supradozaj apar hipovolemie prin deshidratare, cu tulburari electrolitice si scaderea severa a tensiunii arteriale. Se interneaza de urgenta si se instituie imediat un tratament care sa compenseze pierderile.

PASTRARE
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor.

AMBALAJ
Cutie cu un flacon din PEID cu dop si compensator din PEJD a 20 comprimate
Data ultimei actualizari: 27-01-2022

Furosemid 40 mg, 20 comprimate, Zentiva [5944705001830]

1
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8646/2016/01-02 Anexa 1
Prospect
Prospect: Informaţii pentru utilizator
Furosemid Zentiva 40 mg comprimate
Furosemidă
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor
persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.
Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este Furosemid Zentiva şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Furosemid Zentiva
3. Cum să utilizaţi Furosemid Zentiva
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Furosemid Zentiva
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
1. Ce este Furosemid Zentiva şi pentru ce se utilizează
Furosemida este un medicament diuretic (creşte eliminarea de urină) de ansă cu acţiune intensă.
Este utilizată în tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică sau afecţiunile renale.
Poate fi utilizată în edemele grave şi în cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual în asociere cu
acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu.
Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă
renală severă.
Este indicată în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială, în monoterapie sau în asociere
cu alte antihipertensive.
De asemenea, este indicată în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie: poate înlătura
oliguria dar, probabil, nu influenţează evoluţia insuficienţei renale.
Acest medicament este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Furosemid Zentiva
Nu utilizaţi Furosemid Zentiva
- dacă sunteţi alergic la furosemidă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament (enumerate la punctul 6),
- dacă sunteţi alergic la alte sulfonamide (de exemplu sulfonamide antibacteriene sau
medicamente sulfonilureice),
- dacă aveţi un obstacol pe căile urinare, cu oligurie (eliminare de urină în cantităţi foarte mici),
- dacă aveţi un volum mai scăzut de sânge în corp (hipovolemie),
- dacă suferiţi de deshidratare,
- dacă aveţi insuficienţă renală cu absenţa eliminării de urină (anurie),
- dacă aveţi valori foarte mici ale sodiului şi potasiului în sânge (vezi punctul 4),
- dacă aveţi encefalopatie hepatică (afectare a creierului ca urmare a unei boli a ficatului),
2
- dacă pacientul se află într-o stare precomatoasă sau în comă asociate encefalopatiei hepatice,
- dacă alăptaţi,
- la copii cu vârsta sub 6 ani,
- dacă aveţi intoxicaţie cu digitalice.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Furosemid ZENTIVA, adresaţi-vă medicului dumneavoastră:
- dacă aveţi tensiune arterială mică;
- dacă sunteţi vârstnic, dacă luaţi alte medicamente care pot determina scăderea tensiunii arteriale
şi dacă aveţi alte afecţiuni medicale care presupun risc de scădere a tensiunii arteriale. La
persoanele în vârstă, există un risc mai mare de scădere pronunţată a tensiunii arteriale (colaps)
sau de formare a cheagurilor de sânge (tromboembolie).
- deoarece în cazul tratamentului cu furosemidă, mai ales când se administrează doze mari, este
necesar controlul echilibrului electrolitic (valorile sodiului şi potasiului în sânge), al
concentraţiei ureei şi creatininei în sânge, precum şi al volumului de urină eliminată, încă de la
începutul tratamentului. Furosemida poate provoca scăderea valorilor sodiului şi potasiului din
sânge, cu posibile consecinţe grave.
Medicul dumneavoastră vă va supraveghea cu stricteţe dacă prezentaţi dezechilibru al
electroliţilor din sânge sau pierderi de lichide, de exemplu prin vărsături, diaree sau transpiraţii
abundente. Acestea trebuie corectate şi este posibil să vă recomande întreruperea temporară a
administrării furosemidei.
- medicul dumneavoastră se va asigura să evitaţi pe cât posibil tratamentul cu doze mari sau
însoţit de o dietă hiposodată prea strictă, deoarece există riscul deshidratării cu hiperazotemie şi
hipovolemie. Apariţia semnelor deshidratării şi a hipotensiunii arteriale impune întreruperea
tratamentului sau reducerea dozei.
- la pacienţii cu obstrucţia parţială a tractului urinar (de exemplu cu tulburări de eliminare a urinii,
mărire de volum a prostatei sau îngustări ale uretrei), creşterea producţiei de urină poate
provoca sau agrava simptomatologia.
- dacă aveţi ciroză hepatică, deoarece este necesară prudenţă, pentru a evita instalarea
encefalopatiei hepatice. Apariţia manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a
tratamentului.
- dacă aveţi funcţia rinichilor afectată, asociată cu o boală severă de ficat (sindrom hepato-renal).
Se recomandă monitorizarea atentă a administrării furosemidei.
- dacă aveţi anumite afecţiuni, cum sunt îngustare semnificativă a vaselor de sânge de la nivelul
inimii sau a vaselor de sânge care aprovizionează creierul, în care scăderea pronunţată a
tensiunii arteriale vă supune unui risc deosebit.
- dacă aveţi hipoproteinemie (valori scăzute ale proteinelor din sânge), de exemplu cea asociată
cu sindrom nefrotic, deoarece este necesară ajustarea cu precauţie a dozelor.
- dacă aveţi diabet zaharat.
- dacă aveţi gută.
- dacă aveţi sau aţi avut o afecţiune numită lupus eritematos sistemic.
- dacă urmaţi un tratament cu risperidonă, deoarece este necesară prudenţă la asocierea cu
furosemidă, în cazul administrării la persoane vârstnice cu demenţă.
Supravegherea valorilor potasiului în sânge se impune la vârstnici şi la pacienţii la care furosemida
este asociată cu alte medicamente, cum sunt: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice,
corticosteroizi sau laxative. În aceste situaţii, precum şi în cazul în care aveţi malnutriţie, anorexie,
diaree cronică sau valori scăzute ale potasiului în sânge, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă
recomande un aport suplimentar de potasiu sub formă de clorură sau asocierea furosemidei cu un
medicament diuretic care reţine potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren).
Copii
La sugari prematuri, poate determina dezvoltarea de cristale de calciu la nivelul rinichiului şi formarea
de pietre la nivelul rinichiului (nefrocalcinoză/nefrolitiază.
Sportivi
Acest medicament conţine furosemidă, care poate determina pozitivarea testelor antidoping.
3
Furosemid Zentiva împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să
utilizaţi orice alte medicamente.
În special, spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi:
- cloralhidrat: administrarea intravenoasă de furosemidă, în decurs de 24 de ore de la utilizarea de
cloralhidrat, poate duce la înroşirea feţei, transpiraţie, agitaţie, greaţă, creşterea tensiunii
arteriale şi accelerarea bătăilor inimii. Nu este recomandată utilizarea concomitentă de
furosemidă şi cloralhidrat
- alte medicamente pentru tratarea tensiunii arteriale mari – antihipertensive, cum sunt inhibitorii
enzimei de conversie a angiotensinei, antagoniştii receptorilor de angiotensină II,
medicamentele alfa-blocante post-sinaptice (de exemplu prazosin),
- alte diuretice – medicamente pentru creşterea eliminării apei din organism – diuretice tiazidice,
cum sunt metolazona, hidroclorotiazida,
- sertindol, pimozidă, amisulpridă, risperidonă, medicamente fenotiazinice – folosite în
tratamentul unor afecţiuni psihice;
- levotiroxină, utilizată în tratarea hipotiroidismului (glandă tiroidă mai puţin activă). Medicul
dumneavoastră vă va supraveghea valorile hormonilor tiroidieni,
- medicamente folosite pentru tratarea tulburărilor de ritm ale inimii, cum sunt amiodaronă,
sotalol, disopiramidă, flecainidă, lidocaină, tocainidă şi mexiletină,
- medicamente folosite pentru stimularea activităţii inimii – glicozide cardiotonice (digitalice);
- medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT pe ECG (înregistrare a activităţii electrice a
inimii),
- timoxamină sau hidralazină – medicamente care dilată vasele de sânge,
- aliskiren – folosit pentru tratarea tensiunii arteriale mari,
- nitraţi – medicamente care dilată vasele de sânge,
- sucralfat – trebuie respectat un interval de 2 ore între administrarea furosemidei şi a
sucralfatului,
- carbenoxolonă – utilizată în tratarea ulcerului gastro-duodenal
- medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cum sunt salicilaţii (cum este acidul acetilsalicilic,
folosit pentru ameliorarea durerii şi scăderea febrei), indometacinul, ketorolacul,
- corticosteroizi – folosite pentru tratarea unor inflamaţii,
- tetracicline, aminoglicozide, polimixine vancomicină, trimetoprim şi anumite cefalosporine –
folosite pentru tratarea unor infecţii,
- cefaloridină: creşte riscul de toxicitate asupra rinichilor,
- ritonavir, saquinavir şi nelfinavir – folosite pentru tratamentul unor infecţii virale, cum este
infecţia cu HIV,
- medicamente folosite pentru tratamentul depresiei, cum sunt inhibitorii monoaminooxidazei,
antidepresivele triciclice şi reboxetina,
- medicamente folosite pentru tratamentul diabetului zaharat;
- carbamazepină, fenitoină – recomandate pentru tratamentul epilepsiei,
- antihistaminice – folosite pentru tratamentul alergiilor,
- medicamente folosite pentru tratamentul infecţiilor cu fungi, cum este amfotericina,
- medicamente folosite pentru tratarea anxietăţii (stare de frică prelungită şi nejustificată) sau
pentru a induce somnul (cum este triclofosul),
- stimulante ale sistemului nervos central,
- litiu – medicament pentru tratarea unor afecţiuni psihice,
- levodopa, utilizată în tratamentul bolii Parkinson,
- ciclosporină, tacrolimus – folosite pentru scăderea activităţii sistemului imunitar la persoanele
care au primit un transplant,
- medicamente folosite în tratamentul cancerului, cum sunt aldesleukina, cisplatina sau
metotrexatul,
- medicamente folosite pentru relaxarea muşchilor (miorelaxante), cum sunt baclofenul,
tizanidina şi anumite medicamente numite „curarizante”,
- teofilină, utilizată pentru tratarea dificultăţilor de respiraţie,
4
- medicamente cu efect toxic asupra rinichilor, deoarece efectul dăunător al acestora poate fi
crescut de furosemidă,
- estrogeni, progesteron, cum sunt în medicamentele contraceptive,
- alprostadil, utilizat pentru îmbunătăţirea circulaţiei sângelui la nivelul picioarelor,
- medicamente simpatomimetice, cum sunt epinefrina sau norepinefrina,
- probenecid, utilizat pentru tratamentul gutei,
- anestezice,
- warfarină, clofibrat – folosite pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge,
- aminoglutetimidă, utilizată în tratarea cancerului de sân,
- laxative – recomandate pentru stimularea eliminării scaunului,
- preparate pe bază de plante care conţin Glycyrrhiza glabra (lemn dulce), dacă sunt administrate
în doze mari,
- medicamente administrate înainte de o examinare radiologică, numite substanţe de contrast.
Furosemid Zentiva împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Nu este recomandat consumul de alcool pe durata tratamentului cu furosemidă, deoarece asocierea
creşte riscul de scădere excesivă a tensiunii arteriale. Comprimatele de Furosemid Zentiva se
administrează pe nemâncate.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Furosemid Zentiva nu trebuie administrată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut
necesar (în cazul edemelor patologice din timpul sarcinii) şi numai dacă beneficiul terapeutic matern
justifică riscul potenţial pentru făt.
Furosemida se excretă în laptele matern. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De
aceea, furosemida este contraindicată în timpul alăptării.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Din cauza reacţiilor adverse (de exemplu scăderea pronunţată, nedorită, a tensiunii arteriale),
furosemida poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Furosemid Zentiva conţine lactoză
Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm
să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să utilizaţi Furosemid Zentiva
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Comprimatele Furosemid Zentiva se administrează întregi, pe cale orală, cu o cantitate suficientă de
apă, pe nemâncate.
Dozele şi modul de administrare trebuie adaptate în funcţie de afecţiunea pe care o aveţi şi de
gravitatea acesteia.
Trebuie utilizată cea mai mică doză care este suficientă pentru a obţine efectul dorit.
Medicul dumneavoastră va stabili doza şi durata tratamentului în cazul dumneavoastră.
Adulţi
Edeme din insuficienţă cardiacă cronică
Doza iniţială recomandată este de 20 mg – 80 mg pe zi, administrată oral. Aceasta poate fi ajustată în
funcţie de răspunsul terapeutic. Este recomandat ca doza zilnică să fie divizată în 2 – 3 prize.
5
Edeme din ciroză hepatică
Furosemida este utilizată ca tratament suplimentar celui cu antagonişti ai aldosteronului, în cazul în
care doar efectul acestora nu este suficient.
Pentru a evita complicaţiile cum sunt hipotensiunea arterială ortostatică, dezechilibrele electrolitice şi
acido-bazice, doza trebuie ajustată cu atenţie astfel încât pierderea iniţială de lichid să fie graduală. La
adulţi, aceasta corespunde unei doze care determină o scădere cu aproximativ 0,5 kg pe zi a greutăţii
corporale.
Doza iniţială recomandată este cuprinsă între 20 mg – 80 mg pe zi, administrată oral. Aceasta poate fi
ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza zilnică poate fi administrată în
una sau mai multe prize.
Edeme asociate insuficienţei renale cronice
Efectul natriuretic al furosemidei depinde de mai mulţi factori, inclusiv de severitatea insuficienţei
renale şi echilibrul sodic; în consecinţă, efectul unei doze nu poate fi anticipat cu acurateţe. La
pacienţii cu insuficienţă renală cronică, doza trebuie ajustată cu atenţie astfel încât pierderea iniţială de
lichid să fie graduală. La adulţi, aceasta corespunde unei doze care determină o scădere cu aproximativ
2 kg pe zi a greutăţii corporale (aproximativ 280 mmoli Na+).
Doza iniţială recomandată este cuprinsă între 40 mg – 80 mg pe zi, administrată oral. Aceasta poate fi
ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza se poate creşte cu 80 mg
furosemidă pe zi, până la obţinerea răspunsului optim. Doza zilnică totală poate fi administrată în una
sau două prize.
La pacienţii care efectuează dializă, doza de întreţinere uzuală, pentru administrare orală, este de
250 mg - 1500 mg pe zi.
În insuficienţa renală sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemidă pe zi.
Menţinerea diurezei în insuficienţa renală acută
Înainte de a începe tratamentul cu furosemidă, trebuie corectate hipovolemia, hipotensiunea arterială,
dezechilibrul electrolitic semnificativ şi dezechilibrul acido-bazic semnificativ. Se recomandă ca
trecerea de la administrarea intravenoasă la administrarea orală să se efectueze cât mai curând posibil
(la 3 ore după ultima injectare).
Edeme din sindromul nefrotic
Doza iniţială recomandată este de 40 mg – 80 mg pe zi, administrată oral. Aceasta poate fi ajustată în
funcţie de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza zilnică totală poate fi administrată în una
sau mai multe prize.
Hipertensiune arterială
Doza uzuală de întreţinere recomandată este de 20 mg furosemidă pe zi, administrată dimineaţa.
În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida
poate fi asociată cu un alt antihipertensiv. În cazul hipertensiunii arteriale asociată cu insuficienţă
renală cronică, pot fi necesare doze mai mari.
Utilizarea la copii şi adolecenţi
La copii cu vârsta peste 6 ani, doza uzuală recomandată este de 1 - 2 mg furosemidă/kg şi zi. În cazul
unui răspuns terapeutic insuficient doza poate fi crescută cu 1 - 2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6 - 8
ore de la administrarea precedentă. Nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 40 mg.
Dacă utilizaţi mai mult Furosemid Zentiva decât trebuie
Dacă dumneavoastră sau altcineva utilizaţi din greşeală mai mult Furosemid Zentiva decât a fost
prescris, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al
celui mai apropiat spital.
În caz de supradozaj, apar tulburări precum modificări ale concentraţiei de electroliţi din sânge,
hipovolemie, deshidratare, creşterea densităţii sângelui, tulburări ale ritmului bătăilor inimii.
6
Simptomele acestor tulburări includ scăderea severă a tensiunii arteriale (până la şoc), insuficienţă
renală acută, formarea de cheaguri de sânge, delir, paralizie, apatie şi confuzie.
Dacă uitaţi să utilizaţi Furosemid Zentiva
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Furosemid Zentiva
Luaţi Furosemid Zentiva întreaga perioadă a tratamentului stabilită de medicul dumneavoastră, chiar şi
atunci când începeţi să vă simţiţi mai bine.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea de furosemidă:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
- tulburări ale concentraţiilor ionilor din organism, care uneori pot să se şi manifeste,
- deshidratarea şi reducerea volumului de sânge din organism (hipovolemie), în special la
pacienţii vârstnici,
- creşterea valorilor creatininei în sânge,
- creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi în sânge (trigliceride),
- scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune arterială), uneori doar la ridicarea din poziţia culcat
sau aşezat în poziţie verticală (hipotensiune arterială ortostatică).
Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):
- scăderea valorilor sodiului, potasiului şi clorului în sânge,
- creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi din sânge (colesterolul),
- creşterea concentraţiei de acid uric din sânge, uneori însoţită de dureri la nivelul articulaţiilor
(atacuri de gută),
- creşterea volumului de urină,
- afectare a funcţiei cerebrale la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă,
- creşterea concentraţiei sângelui (hemoconcentraţie).
Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):
- modificarea toleranţei la glucoză,
-greaţă,
- tulburări ale auzului, de obicei trecătoare,
- surditate (uneori ireversibilă),
- mâncărime pe piele,
-urticarie,
- erupţii trecătoare pe piele,
- erupţii cutanate severe, însoţite de descuamare, exfoliere, formare de vezicule şi durere
(dermatită buloasă, eritem polimorf, pemfigoid, dermatită exfoliativă),
- apariţia de pete roşii-violete pe piele (purpură),
- creşterea sensibilităţii la lumină a pielii,
- scăderea numărului celulelor din sânge responsabile de coagularea acestuia (trombocitopenie).
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
- inflamaţia vaselor de sânge mici (vasculită),
- afectare a ţesutului renal (nefrită tubulo-interstiţială),
- vărsături,
- diaree,
7
- ţiuituri în urechi,
- reacţii alergice severe (anafilactice sau anafilactoide, de exemplu cu şoc),
- amorţeală sau înţepături la nivelul mâinilor şi picioarelor (parestezii),
- scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecţiilor
(leucopenie),
- creşterea numărului unui tip particular de celule albe din sânge (eozinofilie),
- febră.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori):
- scăderea semnificativă a numărului mai multor tipuri de celule albe din sânge (agranulocitoză),
- scăderea numărului tuturor tipurilor de celule din sânge (anemie aplastică),
- scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie),
- afectarea metabolismului hepatic (colestază),
- creşterea concentraţiei unor enzime hepatice (transaminaze),
- inflamaţia pancreasului (pancreatită acută).
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
- scăderea valorilor calciului şi magneziului din sânge,
- creşterea valorilor ureei în sânge,
- scăderea acidităţii sângelui,
- sindrom pseudo-Bartter (complex de simptome care includ valori mici ale potasiului în sânge,
alcaloză metabolică şi uneori tensiune arterială mică), în cazul utilizării în doze mari şi de lungă
durată,
- formarea de cheaguri de sânge (tromboză),
- valori crescute ale sodiului şi clorului în urină,
- retenţie de urină,
- depuneri de săruri de calciu în rinichi şi formarea de calculi renali la prematuri,
- afectare a funcţiei rinichilor,
- reacţii severe pe piele însoţite de sângerare, durere, exfoliere, formare de vezicule (sindrom
Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, pustuloză exantematică acută generalizată
(PEAG) (erupţie acută însoţită de febră, cauzată de medicament)),
- erupţie cutanată la medicament, însoţită de febră şi creşterea numărului de eozinofile în sânge
(DRESS),
- agravarea sau activarea lupusului eritematos sistemic,
- defect cardiac la nou-născuţii trataţi cu furosemidă în primele săptămâni de viaţă,
- ameţeli, leşin sau pierderea cunoştinţei, durere de cap,
- rabdomioliză (distrugere de fibre musculare), adesea în cazul unor valori sever scăzute ale
potasiului în sânge.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate
pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
5. Cum se păstrează Furosemid Zentiva
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după „EXP”. Data de expirare se
referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
8
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să
aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Furosemid Zentiva
- Substanţa activă este furosemida. Fiecare comprimat conţine furosemidă 40 mg.
- Celelalte componente sunt: amestec lactoză monohidrat cu amidon de porumb*, amidon de
porumb, celuloză microcristalină tip 101, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu,
povidonă K 30.
*conţine: 85 părţi lactoză monohidrat şi 15 părţi amidon de porumb.
Cum arată Furosemid Zentiva şi conţinutul ambalajului
Furosemid Zentiva se prezintă sub formă de comprimate neacoperite, de culoare albă sau aproape albă,
rotunde, prevăzute cu linie mediană pe una dintre feţe.
Furosemid Zentiva este disponibil:
- în cutie cu un flacon din PEÎD cu 20 comprimate, închis cu dop şi compensator din PEJD.
- în cutie cu un blister din PVC/Al cu 25 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul
S.C. ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, 032266 Bucureşti,
România
Tel.: + 40 21 317 31 36
Fax: + 40 21 317 31 34
Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi deţinătorul autorizaţiei
de punere pe piaţă:
România
S.C. ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, 032266 Bucureşti,
România
Tel.: + 40 21 317 31 36
Fax: + 40 21 317 31 34
Acest prospect a fost revizuit în Februarie 2017

Produse similare

Cos de cumparaturi

Obiect sters Anuleaza

Favorite

Obiect sters Anuleaza