8
Tulburări hidroelectrolitice: retenţie hidro-salină, pierderi de potasiu, hipertensiune arterială, alcaloză,
hipokaliemie, insuficienţă cardiacă congestivă la pacienţii cu predispoziţie.
Dermatologice: întârzierea vindecării plagilor, peteşii, echimoze, atrofie a pielii, fragilitate tegumentară,
teleangectazie, acnee. Au fost raportate cazuri de sarcom Kaposi apărute la pacienţi trataţi cu corticosteroizi.
Întreruperea tratamentului poate duce la remisiunea simptomatologiei clinice.
Tulburări endocrine/metabolice şi de nutriţie: supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian,
întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi, tulburări menstruale sau amenoree, facies cushingoid, hirsutism,
creştere în greutate, scăderea toleranţei la glucoză (manifestată prin diabet zaharat latent, creşterea
necesarului de insulină sau antidiabetice orale), creşterea apetitului.
Tulburări psihice şi ale sistemului nervos: o varietate de reacţii psihiatrice incluzând tulburări afective (cum
ar fi iritabilitate, euforie, depresie, labilitate emoţională, tendinţe suicidare), reacţii psihotice (incluzând
mania, delir, halucinaţii, agravarea schizofreniei), tulburări de comportament, iritabilitate, anxietate, tulburări
de somn, apoplexie, tulburări cognitive incluzând confuzia şi amnezia, au fost raportate pentru toţi
corticosteroizii. Reacţiile sunt frecvente şi pot apărea atât la adulţi cât şi la copii.
La adulţi, frecvenţa reacţiilor severe a fost estimată a fi 5-6%.
Efectele psihologice au fost raportate la întreruperea tratamentului cu corticosteroizi; frecvenţa nu poate fi
precizată.
Creşterea presiunii intracraniene cu edem papilar la copii, a fost raportată după întreruperea tratamentului cu
metilprednisolon.
Tulburări oculare: corticoterapia sistemică este asociată cu predispoziţie la detaşare a retinei.
Preparatele cortizonice pot determina creşterea presiunii intraoculare prin diminuarea drenării umorii
apoase. Fenomenul poate apărea după câteva săptămâni, în condiţiile aplicării locale, sau după luni sau ani
de tratament sistemic şi este, de obicei, reversibil la întreruperea tratamentului. Glucocorticoizii trebuie
evitaţi la bolnavii cu glaucom. O altă complicaţie este cataracta subcapsulară posterioară, care apare
uneori după tratament îndelungat şi este mai frecventă la copii.
Tulburări cardiace: ruptură miocardică după infarct miocardic.
Injectarea intravenoasă în doze mari a fost asociată cu colaps cardiovascular.
Generale: hipersensibilitate, anafilaxie, sughiţ persistent la doze mari de corticosteroizi.
Sindromul de întrerupere al corticoterapiei
Utilizarea dozelor farmacologice de corticoizi inhibă secreţia endogenă de corticotropină din glanda hipofiză,
ceea ce poate determina atrofia glandei corticosuprarenalei.
Sindromul de întrerupere brusc sau scăderea bruscă a dozelor, sau creşterea necesarului de corticosteorizi
asociate cu stresul infecţiei sau trauma chirurgicală poate precipita insuficienţa corticosuprarenaliană.
Scăderea prea rapidă a dozelor după un tratament de durată cu corticosteroizi poate duce la insuficienţă
adrenală acută, hipotensiune arterială şi chiar moarte.
Alte efecte care pot apărea la întreruperea tratamentului includ febră, mialgie, artralgie, scădere ponderală,
hipertensiune intracraniană benignă cu cefalee şi vărsături, şi edem papilar simptome determinate de edemul
cerebral.
Inhibiţia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian după utilizarea corticosteroizilor se poate menţine
aproximativ un an sau mai mult după întreruperea tratamentului şi poate determina insuficienţă
corticosuprarenaliană acută.
Întreruperea treptată a dozelor permite reluarea funcţiei adrenale.
Următoarele reacţii adverse au fost de asemenea raportate:
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimate din datele disponibile)
Tulburări hepatobiliare