3
- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă);
- unele antipsihotice:
- neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină,
tioridazină, trifluoperazină);
- benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă);
- butirofenone (droperidol, haloperidol);
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,
pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
- Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de
risc). Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în
medicaţie aceste asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG.
- În caz de hipokaliemie, se recomandă administrarea de medicamente care nu prezintă risc de
apariţie a torsadei varfurilor.
AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid
salicilic (≥ 3g/zi)
Asocierea cu antiinflamatoare nesteroidiene AINS (sistemice) sau salicilaţi în doze mariimpune
prudenţă deoarece acestea pot să scadă eficacitatea antihipertensivă a indapamidei.
De asemenea, la pacienţii deshidrataţi, asocierea indapamidei cu AINS poate determina insuficienţă
renală acută (prin scăderea filtrării glomerulare). Se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea
funcţiei renale înaintea începerii tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu
inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu
stenoză de arteră renală).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a
determinat depleţie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA
şi dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.În cazul
pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe cu doze foarte mici de inhibitor al ECA,
eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor
săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
Alte substanţe care pot determina hipokaliemie
Asocierea cualte hipokaliemiante [amfotericină B (i.v.), glucocorticoizi şi mineralocorticoizi
(administrate sistemic), tetracosactidă, laxative stimulante] creşte riscul hipokaliemiei prin efect aditiv.
Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia. Aceste măsuri se iau în considerare mai
ales în cazul tratamentului digitalic concomitent.
Se recomandă administrarea altor tipuri de laxative non-stimulante.
Baclofen
Tratamentul concomitent cu baclofen necesită atenţie deoarece potenţează efectul antihipertensiv. La
iniţierea tratamentului se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale.
Digitalice
Asocierea cu digitalice impune prudenţă deoarece hipopotasemia favorizează efectele toxice ale
digitalicelor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea kaliemiei, ECG (electrocardiogramei) şi
dacă este necesar, ajustarea tratamentului.
Favorite
Coșul meu
Cumpara 
