3
Atenţionări speciale
În caz de cardiopatie ischemică tratamentul trebuie întrerupt gradat, timp de 1-2 săptămâni, începând
în acelaşi timp, dacă este necesar, tratamentul de înlocuire, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
Tratamentul la bolnavii anginoşi nu trebuie întrerupt brusc, deoarece pot să apară tulburări grave de
ritm, infarct miocardic sau moarte subită.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă care răspunde la tratament, dacă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medicală atentă.
Datorită efectului lor dromotrop negativ blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă
la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.
În caz de angină Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea să crească numărul şi durata crizelor.
Utilizarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele minore şi asociate cu
alte afecţiuni cardiovasculare, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.
La bolnavii cu afecţiuni arteriale periferice (boală sau sindrom Raynaud, arterită sau arteriopatie
obliterantă cronică a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava
aceste afecţiuni. În acest caz este preferabilă administrarea unui blocant beta-adrenergic cardioselectiv
şi, cu prudenţă, un agonist parţial puternic.
Utilizarea blocantelor beta-adrenergice în tratamentul hipertensiunii arteriale secundare din
feocromocitom necesită monitorizarea tensiunii arteriale.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală.
În caz de insuficienţă hepatică este necesară măsurarea periodică a frecvenţei cardiace; producerea
unei bradicardii marcate (sub 50-55 bătăi/minut) în repaus, impune scăderea dozei.
În ciroza hepatică biodisponibilitatea metoprololului poate să crească datorită scăderii clearance-ului
plasmatic.
La pacienţii cu diabet zaharat, încă de la începutul administrării metoprololului trebuie supravegheată
atent glicemia; aceşti bolnavi sesizează mai puţin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care
semnalează hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoraţie etc.).
În caz de psoriazis s-a raportat agravarea afecţiunii.
La pacienţii predispuşi la reacţii anafilactice severe, indiferent de origine, îndeosebi după
administrarea produselor de contrast cu iod sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea
blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reacţiilor alergice şi lipsa de răspuns la
tratamentul cu adrenalină la doze uzuale.
În cazul practicării anesteziei generale, blocantele beta-adrenergice determină reducerea tahicardiei
reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială. Continuarea tratamentului cu blocante beta-
adrenergice scade riscul aritmiei, a ischemiei miocardice şi a puseelor de hipertensiune arterială.
Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic.
În condiţiile în care oprirea tratamentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48
ore pentru reapariţia sensibilităţii la catecolamine.
În anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie întrerupt:
- la pacienţii cu insuficienţă coronariană este preferabilă continuarea tratamentului până la intervenţia
chirurgicală, datorită riscului legat de oprirea administrării blocantelor beta-adrenergice;
- în situaţii de urgenţă sau în cazul în care nu este posibilă oprirea tratamentului, pacientul trebuie
protejat de predominanţa vagală prin administrarea în prealabil, a unei cantităţi suficiente de
atropină în funcţie de necesităţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât
mai mic posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.
Trebuie avut în vedere de asemenea, riscul anafilactic.
În caz de tireotoxicoză blocantele beta-adrenergice pot să mascheze semnele cardiovasculare.
Sarcina şi alăptarea
Metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul
potenţial pentru făt.
Nu s-a evidenţiat efect teratogen pentru metoprololul administrat în timpul sarcinii. Dacă se
administrează metoprololpe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-blocantelor la
nou-născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a contractilităţii
miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară bradicardie,
detresă respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi
specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie) a nou-născutului în primele 3-5 zile de viaţă.
Metoprololul se excretă în laptele matern. Nu se recomandă administrarea metoprolol în timpul
alăptării. Dacă tratamentul cu metoprolol este totuşi necesar, alăptarea trebuie întreruptă.