2
- dacă aveţi hipotensiune arterială marcată;
- dacă aveţi bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc
atrioventricular de grad II şi III;
- dacă aveţi fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi Propranolol, adresaţi-vămedicului dumneavoastră sau farmacistului.
Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiopatie ischemică, deoarece poate
antrena tulburări de ritm cardiac grave, infarct miocardic acut sau moarte subită; dozele se reduc treptat.
Dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această perioadă, pentru a evita agravarea anginei
pectorale.
Administrarea îndelungată de propranolol poate determina creşterea trigliceridelor şi, în măsură mai mică,
creşterea colesterolului seric; semnificaţia clinică a creşterii lipidelor plasmatice nu este precizată.
La bolnavii cu angină vasculospastică (Prinzmetal), propranololul, ca şi alte beta-blocante nu reprezintă
medicaţia de ales. Se poate adăuga altor medicamente antianginoase când acestea nu sunt suficient de
eficace.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici care pot fi
crescute treptat sub supraveghere medicală.
În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), doza de propranolol trebuie redusă.
Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra cu prudenţă la bolnavii cu bloc
atrioventricular de gradul I.
La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-blocant,
pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.
La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă.
Se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală.
La diabetici se recomandă supravegherea glicemiei; anumite semne şi simptome care pot anunţa o reacţie
hipoglicemică pot fi mascate (de ex. tahicardie, palpitaţii, transpiraţii).
Folosirea propranololului la bolnavii cu diabet instabil obligă la prudenţă.
La iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii cu psoriazis, trebuie să se aibă în vedere că au fost
semnalate cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate, precum şi
la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui un factor
agravant şi are efect antagonic faţă de adrenalină.
Deşi tratamentul cu beta-blocante micşorează riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al salturilor
hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii
favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu poate fi
întrerupt (de ex. la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa vagală prin
administrarea de atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă inima. Se recomandă informarea
medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-blocante. Dacă se impune întreruperea
acestui tratament, o pauză de 48 de ore este suficientă pentru reapariţia răspunsului la catecolamine. Trebuie
să se aibă în vedere riscul reacţiilor anafilactice.
Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie verificate
regulat hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia.
În caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că propranololul şi alte blocante beta-adrenergice sunt cuprinse în lista
substanţelor dopante.
Propranolol conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă
la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a utiliza acest medicament.
Propranolol împreună cu alte medicamente
Favorite
Cosul meu
Cumpara 
