Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies.Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.
RX
product-image

Furosemid 20 mg, 2 ml, Zentiva

Brand: ZENTIVA
Cod bare: 5944705003940
Data expirarii: 30-05-2023
Document:
Medicamentele eliberate pe baza de reteta nu se pot comanda online. Acest medicament este pe stoc si se poate cumpara de la farmaciile noastre. Vezi disponibilitatea pe locatii.
6,75 RON
Disponibilitate in locatii:
  • Barbu Vacarescu : Disponibil
  • Dristor : Disponibil
  • Vivo Constanta : Disponibil
  • Rahova : Disponibil
  • Plaza Romania : Stoc critic

Furosemid 20 mg, 2 ml, Zentiva [5944705003940]

FUROSEMID 20 mg/2 ml

COMPOZITIE
O fiola (2 ml solutie injectabila) contine furosemida 20 mg si excipienti: hidroxid de sodiu, clorura de sodiu pentru preparate injectabile, apa pentru preparate injectabile.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICA
Diuretice de ansa cu actiune intensa, din grupul sulfonamidelor.

INDICATII TERAPEUTICE
Furosemid 20 mg/2ml este indicat in tratamentul:
- urgentelor cardiologice – edem pulmonar acut, asistolie;
- puseelor severe de hipertensiune arteriala;
- insuficientei cardiace congestive;
- edemelor din ciroza hepatica sau afectiunile renale (este de ales in edemele grave si in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual in asociatie cu acestea; se poate asocia, de asemenea, cu diuretice care retin potasiu);
- edeme patologice din timpul sarcinii;
- insuficienta renala acuta cu oligurie (poate inlatura oliguria, dar nu influenteaza probabil evolutia insuficientei renale);
- hipercalcemie acuta
- intoxicatii acute medicamentoase (pentru cresterea eliminarii toxicului; util in intoxicatii cu ioduri, bromuri sau fluoruri, deoarece impiedica absorbtia halogenilor din ansa Henle ascendenta).

CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la furosemida, alte sulfamide sau oricare dintre excipientii produsului.
Obstacol mecanic al cailor urinare cu oligurie.
Insuficienta renala acuta cu anurie.
Hipovolemie cu deshidratare.
Insuficienta hepatocelulara severa.
Ciroza decompensata in stadiu precomatos.
Coma hepatica.
Hipokaliemie marcata (<3 mEq/l).
Hiponatremie marcata (<130 mEq/l).
Intoxicatie digitalica.
Femei care alapteaza.

PRECAUTII
In tratamentul cu furosemida este necesar, mai ales cand se administreaza doze mari, controlul echilibrului electrolitic (natremie, kaliemie), al ureei si al creatininei plasmatice, precum si al debitului urinar, inca de la inceputul tratamentului. Furosemida poate provoca depletie de natriu si de potasiu, eventual cu consecinte grave.
Se evita pe cat posibil tratamentul cu doze mari sau insotit de o dieta hiposodata prea stricta, deoarece exista riscul deshidratarii cu hiperazotemie si hipovolemie. Aparitia semnelor deshidratarii si a hipotensiunii arteriale impune intreruperea tratamentului sau reducerea dozei.
La cirotici, tratamentul va fi condus cu prudenta, controland strict natremia, kaliemia si functiile renale pentru a evita instalarea encefalopatiei hepatice. Aparitia manifestarilor acesteia impune intreruperea imediata a tratamentului.
Supravegherea kaliemiei se impune la varstnici si la bolnavii la care furosemida este asociata cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, glucocorticoizi sau laxative. La acesti pacienti ca si la cei cu denutritie, anorexie, diaree cronica sau hipokaliemie se recomanda un aport suplimentar de potasiu sub forma de clorura sau asocierea furosemidei cu un diuretic care retine potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren).
Se vor controla periodic glicemia si glicozuria la pacientii cu diabet zaharat manifest sau latent tratati cu furosemida.
Se administreaza cu prudenta la bolnavii cu guta, deoarece creste discret concentratia plasmatica a acidului uric; furosemida favorizeaza foarte rar declansarea crizei de guta.
Atentie: la sportivi, deoarece furosemida poate induce o reactie pozitiva a testelor la controlul antidoping.

INTERACTIUNI
Diuretice care retin potasiu (amilorid, triamteren, spironolactona): asociatie utila pentru multi pacienti, nu exclude hipokaliemia sau in particular hiperkaliemia la diabetici sau la cei cu insuficienta renala (supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei si reconsiderarea tratamentului).
Diuretice tiazidice: in edemele refractare realizeaza un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemid cu risc toxic.
Antiinflamatoare nesteroidiene: salicilati in doze peste 3 g scad efectul diuretic si antihipertensiv al furosemidei si pot provoca insuficienta renala acuta la bolnavii deshidratati, ca urmare a scaderii filtrarii glomerulare prin inhibitia secretiei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular (se controleaza functiile renale si se rehidrateaza bolnavul).
Glucocorticoizi: pot reduce efectul antihipertensiv al furosemidei datorita retentiei hidrosaline (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemida).
Substante de contrast iodate: in cazul bolnavilor deshidratati exista riscul insuficientei renale acute (se recomanda rehidratare inaintea administrarii substantei iodate).
Antiaritmice chinidinice, sotalol, bretilium, amiodarona: hipokaliemia favorizeaza instalarea aritmiilor ventriculare (se previne si se corecteaza hipokaliemia, se supravegheaza electrocardiograma si se intrerupe antiaritmicul daca apare aritmia).
Eritromicina, astemizol, bepridil, vincamina: hipokaliemia favorizeaza aparitia tulburarilor de ritm ventricular (supravegherea si corectarea kaliemiei).
Laxative stimulante, amfotericina B: accentuarea hipokaliemiei (supravegherea si corectarea kaliemiei).
Digitalice: hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicului (controlul si corectarea kaliemiei).
Inhibitorii enzimei de conversie: riscul hipotensiunii arteriale brutale si al insuficientei renale acute la bolnavi cu hiponatremie preexistenta sau la cei cu stenoza a arterei renale (in hipertensiunea arteriala fie se va intrerupe diureticul cu 3 zile inaintea administrarii inhibitorului si se va reintroduce un diuretic hipokaliemiant daca este necesar, fie se va administra inhibitorul incepand cu doze mici care se cresc treptat). In insuficienta cardiaca congestiva se incepe cu o doza foarte mica de inhibitor, eventual dupa scaderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat. In orice situatie se supravegheaza nivelul creatininemiei in primele saptamani ale tratamentului.
Fenitoina: scade efectul diuretic pana la 50% (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemida).
Curarizante si miorelaxante: furosemida le potenteaza efectele.
Antibiotice aminoglicozidice: creste riscul oto- si nefrotoxic al acestora.
Cefaloridina: creste riscul nefrotoxic.
Cisplatina: creste riscul ototoxic.
Neuroleptice: accentuarea efectului antihipertensiv cu hipotensiune ortostatica.
Litiu: creste concentratia plasmatica si toxicitatea litiului (se controleaza litemia si se adapteaza doza). Produsul Furosemid 20 mg/2 ml nu trebuie amestecat cu solutii acide cu capacitate mare de tamponare (de exemplu vitamina C, vitamina B1, adrenalina, noradrenalina), metiltetraciclina si sarurile bazelor organice (de exemplu anestezice locale, alcaloizi, narcotice, antihistaminice).

ATENTIONARI SPECIALE
Varstnici
Se administreaza cu prudenta la varstnici, care sunt mai sensibili la efectele diuretice si hipotensoare ale furosemidei. Au un risc mai mare de producere a colapsului sau a tromboemboliei si au, datorita varstei, functiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.
Sarcina si alaptarea
Furosemida traverseaza bariera placentara. Studiile experimentale nu au evidentiat nici un efect teratogen. In clinica nu exista date suficiente care sa evalueze eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate in timpul sarcinii.
In general, se evita administrarea la femeia gravida. Va fi prescris numai in cazul edemelor patologice din timpul sarcinii.
Furosemida este excretata in laptele matern. S-a observat ca diureticele de ansa scad secretia lactata. De aceea furosemida este contraindicata in timpul alaptarii.
Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Furosemida nu modifica capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti: doza uzuala este de 20 – 60 mg furosemida pe zi, injectata intramuscular, fractionat in 1 – 3 prize sau administrata in perfuzie intravenoasa lenta.
Copii: doza uzuala este de ½ - 1 mg furosemida/kg si zi administrata in perfuzie intravenoasa lenta.
In cazurile grave sau urgente, diureticul se injecteaza intravenos, 20 – 40 mg furosemida (in 2 minute), repetand la nevoie, la intervale de 3 ore, eventual marind progresiv doza pani la cel mult 240 mg.
In caz de insuficienta renala acuta si hipercalcemie acuta se recomanda doze de 250 mg – 1 g furosemida pe zi in perfuzie intravenoasa lenta (sub 4 mg furosemida/minut).
Se poate trece la administrarea pe cale orala in orice moment al tratamentului, de indata ce devine posibil, dupa 3 ore de la ultima injectie de furosemida.
Produsul Furosemid 20 mg/2 ml poate fi amestecat cu solutii alcaline, neutre sau slab acide, cu capacitate minima de tamponare (solutie salina izotona, solutie Ringer, strofantina, solutie de glucoza).

REACTII ADVERSE
Tratamentul prelungit insotit de o dieta desodata stricta poate provoca dezechilibrul hidroelectrolitic si acido-bazic manifestat prin: deshidratare, hiperazotemie, hiponatriemie, hipopotasemie, hipovolemie cu hipotensiune ortostatica.
In prezenta insuficientei hepatice furosemida poate provoca encefalopatie hepatica.
Dozele mari de furosemida sau administrarea in ciroza, denutritie, diaree cronica sau in insuficienta cardiaca pot provoca hipokaliemie cu sau fara alcaloza metabolica si cu posibilitatea antrenarii unor tulburari de ritm grave, mai ales ventriculare.
Uneori, dupa un tratament intens si de scurta durata s-a inregistrat o crestere a glicemiei in cateva cazuri exceptionale de scadere a tolerantei la glucide. Rareori furosemida poate agrava diabetul zaharat.
Este posibila uneori o crestere discreta a uricemiei la cei cu predispozitie, dar furosemida provoaca foarte rar criza de guta.
Poate provoca, la varstnici mai ales, tromboembolie si scaderea marcata a tensiunii arteriale pana la colaps.
Mai rar, au aparut hipercolesterolemie si tulburari digestive.
S-au semnalat cazuri rare de pancreatita, nefrita interstitiala, eruptii alergice cutanate, leucopenie, trombocitopenie, dureri lombare.
O complicatie rara, dar foarte severa, este surditatea trecatoare sau definitiva. Riscul creste cand furosemida este administrata in doze mari la bolnavii cu insuficienta renala.

SUPRADOZAJ
In caz de supradozaj se instaleaza hipovolemia prin deshidratare cu tulburari electrolitice si scaderea marcata a tensiunii arteriale. Se interneaza de urgenta si se instituie imediat un tratament care sa compenseze pierderile.

CONDITII DE PASTRARE
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 250C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.

AMBALAJ
Cutie cu 5 fiole din sticla bruna, cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a cate 2 ml solutie injectabila.
Cutie cu 10 fiole din sticla bruna, cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a cate 2 ml solutie injectabila.
Cutie cu 100 fiole din sticla bruna, cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a cate 2 ml solutie injectabila.
Data ultimei actualizari: 26-01-2022

Furosemid 20 mg, 2 ml, Zentiva [5944705003940]

1
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3515/2011/01-02 Anexa 1''
Prospect
Prospect: Informaţii pentru utilizator
Furosemid ZENTIVA 20 mg/2 ml soluţie injectabilă
Furosemidă
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor
persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
-Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.
Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este Furosemid ZENTIVA şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Furosemid ZENTIVA
3. Cum să utilizaţi Furosemid ZENTIVA
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Furosemid ZENTIVA
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
1. Ce este Furosemid ZENTIVA şi pentru ce se utilizează
Furosemid ZENTIVA face parte din grupul medicamentelor diuretice (creşte eliminarea de urină) de
ansă cu acţiune intensă.
Furosemid ZENTIVA este indicat în:
- urgenţe cardiace – edem pulmonar acut;
- criza hipertensivă;
- insuficienţă cardiacă congestivă;
- edeme din ciroza hepatică sau afecţiuni renale (edeme severe şi rezistente la diuretice tiazidice,
eventual în asociere cu acestea; de asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc
potasiul);
- insuficienţa renală acută cu oligurie;
- valori mari ale calciului în sânge.
Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Furosemid ZENTIVA
Nu utilizaţi Furosemid ZENTIVA
- dacă sunteţi alergic la furosemidă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament (enumerate la punctul 6);
- dacă sunteţi alergic la alte sulfonamide (de exemplu sulfonamide antibacteriene sau
medicamente sulfonilureice),
- dacă aveţi un obstacol pe căile urinare, cu oligurie (eliminare de urină în cantităţi foarte mici);
2
- dacă aveţi insuficienţă renală acută cu absenţa eliminării de urină (anurie);
- dacă aveţi un volum mai scăzut de sânge în corp (hipovolemie);
- dacă suferiţi de deshidratare;
- dacă aveţi o afecţiune severă la nivelul ficatului;
- dacă aveţi encefalopatie hepatică (afectare a creierului ca urmare a unei boli a ficatului);
- dacă pacientul se află într-o stare precomatoasă sau în comă asociate encefalopatiei hepatice;
- dacă aveţi valori foarte mici ale sodiului şi potasiului în sânge (vezi punctul 4);
- dacă aveţi intoxicaţie cu glicozide tonicardiace;
- dacă alăptaţi.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Furosemid ZENTIVA, adresaţi-vă medicului dumneavoastră:
- dacă aveţi tensiune arterială mică;
- dacă sunteţi vârstnic, dacă luaţi alte medicamente care pot determina scăderea tensiunii arteriale
şi dacă aveţi alte afecţiuni medicale care presupun risc de scădere a tensiunii arteriale. La
persoanele în vârstă, există un risc mai mare de scădere pronunţată a tensiunii arteriale (colaps)
sau de formare a cheagurilor de sânge (tromboembolie).
- dacă aveţi diabet zaharat;
- dacă aveţi gută;
- dacă sunteţi persoană în vârstă, deoarece există un risc mai mare de producere a colapsului sau a
tromboemboliei.
- dacă prezentaţi riscul scăderii tensiunii arteriale (de exemplu dacă aveţi o îngustare
semnificativă a vaselor de sânge de la nivelul inimii sau a vaselor de sânge care aprovizionează
creierul).
- dacă aveţi hipoproteinemie (valori scăzute ale proteinelor din sânge), de exemplu cea asociată
cu sindrom nefrotic, deoarece este necesară ajustarea dozelor.
- dacă prezentaţi pierderi de lichide, de exemplu prin vărsături, diaree sau transpiraţii abundente.
Medicul dumneavoastră vă va supraveghea cu stricteţe şi este posibil să vă recomande
întreruperea temporară a administrării furosemidei.
- dacă aveţi sindrom hepatorenal (de exemplu insuficienţă renală funcţională asociată cu boală
hepatică severă), se recomandă monitorizarea atentă a administrării furosemidei.
- dacă urmaţi un tratament cu risperidonă, deoarece este necesară prudenţă la asocierea cu
furosemidă, în cazul administrării la persoane vârstnice cu demenţă.
- când se administrează doze mari, este necesar controlul echilibrului hidro-electrolitic (natremie,
kaliemie), a valorilor serice ale ureei şi creatininei. Furosemida poate determina scăderea
valorilor de sodiu şi de potasiu în sânge cu hipokaliemie, uneori cu consecinţe foarte grave.
- la pacienţii cu obstrucţia parţială a tractului urinar (de exemplu cu tulburări de eliminare a
urinii, mărire de volum a prostatei sau îngustări ale uretrei), creşterea producţiei de urină poate
provoca sau agrava simptomatologia.
- medicul dumneavoastră se va asigura să evitaţi pe cât posibil tratamentul cu doze mari sau
însoţit de o dietă hiposodată prea strictă, deoarece există riscul deshidratării cu hiperazotemie şi
hipovolemie. Apariţia semnelor deshidratării şi a hipotensiunii arteriale impune întreruperea
tratamentului sau reducerea dozei.
- dacă aveţi ciroză hepatică, deoarece este necesară prudenţă, pentru a evita instalarea
encefalopatiei hepatice. Apariţia manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a
tratamentului.
-supravegherea valorilor potasiului în sânge se impune la vârstnici şi la pacienţii la care
furosemida este asociată cu alte medicamente, cum sunt: digitalice, diuretice tiazidice,
antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative. În aceste situaţii, precum şi în cazul în care
aveţi malnutriţie, anorexie, diaree cronică sau valori scăzute ale potasiului în sânge, este posibil
ca medicul dumneavoastră să vă recomande un aport suplimentar de potasiu sub formă de
clorură sau asocierea furosemidei cu un medicament diuretic care reţine potasiul (amilorid,
spironolactonă, triamteren).
- aveţi o modificare pe electrocardiogramă (ECG) numită „interval QT prelungit”. Este necesar ca
meedicul dumneavoastră să vă determine mai frecvent valorile potasiului din sânge.
3
Furosemida poate agrava sau activa lupusul eritematos sistemic (boală autoimună sistemică).
Copii
La sugari prematuri, poate apărea depunerea de cristale de calciu la nivelul rinichiului şi formarea de
pietre la nivelul rinichiului (nefrocalcinoză/nefrolitiază).
Sportivi
Acest medicament conţine furosemidă, care poate determina pozitivarea testelor anti-doping.
Furosemid ZENTIVA împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să
utilizaţi orice alte medicamente.
diuretice care economisesc potasiu(amilorid, triamteren, spironolactonă): asociere utilă pentru
anumiţi pacienţi, nu exclude hipokaliemia (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau
diabet zaharat) sau hiperkaliemia. Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar,
tratamentul trebuie reevaluat.
diuretice tiazidice, cum sunt metolazona, hidroclorotiazida: în edemele refractare realizează un
efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemidă, cu risc toxic.
Spuneţi cu exactitate medicului dumneavoastră dacă utilizaţi:
antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv acid acetilsalicilic: pot scădea efectul diuretic şi
antihipertensiv al furosemidei şi pot determina insuficienţă renală acută la pacienţii deshidrataţi
sau cu hipovolemie. Se recomandă hidratarea pacientului. Toxicitatea salicilaţilor este crescută
de către furosemidă; se monitorizează funcţia renală de la începutul tratamentului.
glucocorticoizi: pot reduce efectul antihipertensiv al furosemidei din cauza retenţiei de
apă/sodiu (eventual, medicul dumneavoastră vă va recomanda doze mai mari de furosemidă).
corticosteroizii, carbenoxolonele, preparate pe bază de plante din lemn dulce în doze mari: pot
crește riscul de a dezvolta valori mici ale potasiului în sânge.
medicamente antihipertensive, diuretice sau alte medicamente cu potenţial de scădere a tensiunii
arteriale: trebuie anticipată o scădere mai pronunţată a tensiunii arteriale.
substanţe de contrast iodate: la pacienţii deshidrataţi creşte riscul de insuficienţă renală acută, în
special când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată.
Înaintea administrării substanţei de contrast iodate, se recomandă rehidratarea pacientului.
Anumite tulburări electrolitice (de exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie) pot creşte
toxicitatea anumitor medicamente (de exemplu a medicamentelor digitalice şi a medicamentelor
care determină sindrom de interval QT prelungit).
o atiaritmice de tip chinidină, sotalol, bretiliu, amiodaronă: valorile mici ale potasiului
(hipokaliemia) favorizează instalarea tulburărilor de ritm ventriculare, în special torsada
vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). În cazul apariţiei aritmiei trebuie prevenită
şi corectată hipokaliemia, monitorizată electrocardiograma şi întrerupt medicamentul
antiaritmic.
o glicozide tonicardiace: hipokaliemia favorizează efectele toxice ale glicozidelor
tonicardiace (medicul dumneavoastră vă va monitoriza şi corecta valorile mici ale
potasiului).
eritromicină, astemizol, bepridil, vincamină: hipokaliemia favorizează apariţia tulburărilor de
ritm ventricular (medicul dumneavoastră vă va supraveghea şi corecta kaliemia).
laxative de contact, amfotericină B: agravarea hipokaliemiei (medicul dumneavoastră vă va
supraveghea şi corecta kaliemia).
diuretice: pot apărea scădere severă a tensiunii arteriale şi deteriorarea funcţiei renale, inclusiv
cazuri de insuficienţă renală, în special atunci când în asociere cu acest medicament se
administrează pentru prima dată sau pentru prima dată în doză crescută un inhibitor al enzimei
de conversie a angiotensinei (IECA) sau un antagonist al receptorilor pentru angiotensină II.
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă întrerupă temporar administrarea furosemidei sau,
cel puţin, să vă scadă doza de furosemidă cu trei zile înainte de începerea tratamentului cu sau
înainte de creşterea dozei de IECA sau antagonist al receptorilor pentru angiotensină II.
4
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA):
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu
un inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la
pacienţii cu stenoză de arteră renală).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat
anterior ar fi putut determina scăderea valorilor sodiului, este necesar ca medicul dumneavoastră
să vă ajusteze tratamentul:
o fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un
inhibitor al ECA şi dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
o fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a
dozei.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe tratamentul cu doze foarte
mici de inhibitor al ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul
primelor săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
fenitoină: scade efectul furosemidei până la 50% (eventual, medicul dumneavoastră vă poate
recomanda doze mai mari de furosemidă).
curarizante, miorelaxante şi teofilina: furosemida creşte efectul acestora.
antibiotice aminoglicozide: creşte acestora asupra urechii şi rinichilor.
cloralhidrat: administrarea intravenoasă de furosemidă, în termen de 24 de ore de la utilizarea de
cloralhidrat, poate duce la înroșirea feței, transpirație, agitație, greață, creșterea tensiunii
arteriale și tahicardie. Nu este recomandată utilizarea concomitentă de furosemidă şi
cloralhidrat.
risperidonă: este necesară prudență la asocierea cu furosemidă sau alt diuretic puternic și
evaluarea raportului beneficiu-risc de către medic, înainte de a lua decizia să vă recomande
utilizarea (vezi mai sus „Atenţionări şi precauţii).
levotiroxină, utilizată în tratarea hipotiroidismului (glandă tiroidă mai puţin activă): Medicul
dumneavoastră vă va supraveghea valorile hormonilor tiroidieni.
probenecid, metotrexat și alte medicamente înrudite: sunt supuse secreției tubulare renale la fel
ca furosemida şi pot reduce efectul acesteia. În mod invers, furosemida poate scădea eliminarea
renală a acestor medicamente. În cazul tratamentului cu doze mari (în special atât de
furosemidă, cât şi din celelalte medicamente), poate determina creşterea concentraţiilor
plasmatice şi creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse provocate de furosemidă sau de
medicamentul administrat concomitent.
medicamente antidiabetice şi simpatomimetice care determină creşterea tensiunii arteriale (de
exemplu epinefrina, norepinefrina): efectul acestora poate fi redus de furosemidă.
efectul dăunător al medicamentelor cu efect nefrotoxic asupra rinichiului poate fi crescut de
furosemidă.
administrarea concomitentă de ciclosporină A şi furosemidă este asociată cu risc crescut de
artrită gutoasă secundară hiperuricemiei induse de furosemidă şi excreţiei renale insuficiente de
uraţi indusă de ciclosporină.
cefaloridină: creşte riscul nefrotoxic.
dozele mari ale anumitor cefalosporine administrate concomitent pacienţilor trataţi cu
furosemidă pot provoca insuficienţă renală funcţională.
cisplatină: creşte riscul toxic asupra urechii. În plus, efectul toxic al cisplatinei asupra rinichilor
poate fi sporit în cazul în care furosemida este utilizată pentru obţinerea diurezei forţate, dacă
furosemida nu este administrată în doze mici (de exemplu 40 mg la pacienţii cu funcţie renală
normală) şi cu echilibru hidric pozitiv.
neuroleptice: accentuarea efectului antihipertensiv cu hipotensiune arterială ortostatică.
litiu: creşte concentraţia plasmatică şi toxicitatea litiului inclusiv creşterea riscului de efecte
cardiotoxice şi neurotoxice ale litiului (trebuie monitorizată litemia şi ajustată doza).
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
5
Furosemid Zentiva nu trebuie administrată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut
necesar (în cazul edemelor patologice din timpul sarcinii) şi numai dacă beneficiul terapeutic matern
justifică riscul potenţial pentru făt.
Furosemida se excretă în lapte. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De aceea,
furosemida este contraindicată în timpul alăptării.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Din cauza reacţiilor adverse (de exemplu scăderea pronunţată, nedorită, a tensiunii arteriale),
furosemida poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Furosemid ZENTIVA conţine sodiu
Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
3. Cum să utilizaţi Furosemid ZENTIVA
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Furosemid ZENTIVA trebuie să vi se administreze de către medicul dumneavoastră sau de către
asistenta medicală.
▪ Se administrează sub formă de injecţie.
▪ Injecţia trebuie administrată intravenos lent sau intramuscular profund într-un muşchi cu
suprafaţă mare.
Furosemid ZENTIVA 20 mg/2 ml trebuie administrată lent, prin injectare intramusculară sau
intravenoasă.
În tratamentul urgenţelor hipertensive, doza de furosemidă trebuie ajustată, astfel încât scăderea
tensiunii arteriale să nu depăşească 25% din valoarea iniţială în ora care urmează injectării.
Medicul dumneavoastră va stabili doza şi durata tratamentului în cazul dumneavoastră.
Trebuie utilizată cea mai mică doză care este suficientă pentru a obţine efectul dorit.
Adulţi
Doza iniţială este de 20 – 60 mg furosemidă, administrată prin injectare intramusculară sau prin
injectare intravenoasă, lent, cu o viteză de 4 mg/minut.
Dacă sunt necesare doze mai mari, pot fi administrate prin creşteri treptate cu câte 20 mg furosemidă
la interval de 2 ore. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1500 mg.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
La copii, doza este redusă în raport cu greutatea corporală. Doza recomandată de furosemidă pentru
administrare parenterală este de 1 mg/kg greutate corporală, până la doza maximă de 20 mg pe zi.
Doza uzuală este de 0,5 - 1 mg furosemidă/kg şi zi administrată lent, în perfuzie intravenoasă repetând
doza, la nevoie, la interval de 3 ore, până la maxim 20 mg pe zi
În cazuri severe sau în urgenţă, se injectează intravenos 20 – 40 mg furosemidă (timp de 2 minute).
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă acută
În cazul edemelor asociate insuficienţei cardiace congestive cronice, doza iniţială recomandată este de
20 mg – 40 mg, administrată intravenos în bolus. Doza poate fi ajustată în funcție de răspunsul la
tratament.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În cazul edemelor asociate insuficienţei renale cronice, doza trebuie ajustată cu atenţie astfel încât
pierderea iniţială de lichid să fie graduală. Pentru adulţi, asta înseamnă o doză ce conduce la o pierdere
6
de 2 kg din greutatea corpului (aproximativ 280 mmoli Na+) pe zi. În tratamentul intravenos, doza de
furosemidă se poate determina începând tratamentul cu o perfuzie intravenoasă continuă de 0,1
mg/minut. Viteza perfuziei este crescută treptat la fiecare jumatate de oră în funcţie de răspunsul la
tratament.
Se recomandă trecerea cât se poate de repede de la administrare intravenoasă la administrare orală.
Menţinerea diurezei în insuficienţa renală acută
Înainte de a începe tratamentul cu furosemidă, trebuie corectate hipovolemia, hipotensiunea arterială,
dezechilibrul electrolitic semnificativ şi dezechilibrul acido-bazic semnificativ. Se recomandă ca
trecerea de la administrarea intravenoasă la administrarea orală să se efectueze cât mai curând posibil
(la 3 ore după ultima injectare).
Doza iniţială este de 40 mg, administrată prin injectare intravenoasă. Dacă doza iniţială recomandată
nu este eficace, furosemida se poate administra sub formă de perfuzie intravenoasă continuă (cu o
viteză de 50 mg – 100 mg/oră).
Pacienţi cu ciroză hepatică
În cazul edemelor asociate cirozei hepatice, furosemida este utilizată ca tratament suplimentar celui cu
antagonişti ai aldosteronului, în cazul în care doar efectul acestora nu este suficient.
Doza trebuie ajustată cu atenţie astfel încât pierderea iniţială de lichid să fie graduală pentru a evita
complicaţiile. Pentru adulţi, aceasta înseamnă o doză ce conduce la o pierdere de 0,5 kg din greutatea
corpului pe zi. Dacă tratamentul intravenos este absolut necesar, doza iniţială este de 20 mg – 40 mg.
Pacienţi cu hipertensiune arterială
În cazul crizei hipertensive (creşterea bruscă şi persistentă a tensiunii arteriale), doza iniţială
recomandată este de 20 mg – 40 mg administrate prin injectare în bolus. Aceasta poate fi ajustată în
funcţie de răspunsul la tratament.
Pacienţi cu intoxicaţii
În cazul indicaţiei de suport pentru diureza forţată în intoxicaţii, furosemida se administrează
intravenos în adiţie la perfuziile cu soluţii de electroliţi. Doza administrată este dependentă de
răspunsul organismului la furosemidă. Pierderile de lichid şi electroliţi trebuie corectate înainte şi în
timpul tratamentului.
În cazul intoxicaţiei cu substanţe acide, eliminarea poate fi crescută prin alcalinizarea urinei.
În cazul intoxicaţiei cu substanţe alcaline, eliminarea poate fi crescută prin acidifierea urinei.
Doza iniţială recomandată este de 20 mg – 40 mg administrate prin injectare intravenoasă.
Furosemida se administrează intravenos numai atunci când administrarea orală nu este posibilă sau
este ineficace (de exemplu absorbție intestinală deficitară) sau în cazul în care este necesar un efect
rapid.
Pentru a obține o eficacitate optimă, o perfuzie continuă cu furosemidă este de preferat în locul
injecțiilor repetate în bolus.
Dacă se obţine un răspuns optim la tratament, se poate trece la administrarea orală de furosemidă, la
3 ore după ultima injectare.
În cazul în care administrarea de furosemidă perfuzabil nu este posibilă pentru tratamentul de
întreţinere, după una sau mai multe doze administrate în bolus, un regim de întreţinere cu doze mici
administrate la intervale scurte (aproximativ 4 ore) este de preferat în detrimentul unui regim cu doze
mai mari administrate în bolus la intervale mai lungi.
Doza şi durata tratamentului depind de indicație şi sunt stabilite în mod individual, de către medic,
pentru fiecare pacient în parte.
Injectare intravenoasă/perfuzie:
Administrarea intravenoasă de furosemidă injectabil sau perfuzabil trebuie să fie lentă (o viteză de
4 mg pe minut nu trebuie depășită). La pacienții cu insuficiență renală severă (creatinina serică > 5
mg/dl), se recomandă ca viteza de perfuzie de 2,5 mg pe minut să nu fie depășită.
7
Injectare intramusculară:
Administrarea intramusculară trebuie să se limiteze la cazurile excepționale în care administrarea pe
cale orală şi intravenoasă nu este posibilă.
Trebuie precizat că injectarea intramusculară nu este adecvată pentru tratamentul unor afecţiuni acute,
cum este edemul pulmonar.
Furosemid ZENTIVA soluţie injectabilăpoate fi amestecat cu soluţii alcaline, neutre sau slab acide, cu
capacitate minimă de tamponare (soluţie salină izotonă, soluţie Ringer, strofantină, soluţie de glucoză).
Dacă utilizaţimai mult Furosemid ZENTIVA decât trebuie
Dacă vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Furosemid ZENTIVA, adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital.
În caz de supradozaj, apar tulburări precum modificări ale concentraţiei de electroliţi din sânge,
hipovolemie, deshidratare, creşterea densităţii sângelui, tulburări ale ritmului bătăilor inimii.
Simptomele acestor tulburări includ scăderea severă a tensiunii arteriale (până la şoc), insuficienţă
renală acută, formarea de cheaguri de sânge, delir, paralizie, apatie şi confuzie
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea de furosemidă:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
- tulburări ale concentraţiilor ionilor din organism, care uneori pot să se şi manifeste,
- deshidratarea şi reducerea volumului de sânge din organism (hipovolemie), în special la
pacienţii vârstnici,
- creşterea valorilor creatininei în sânge,
- creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi în sânge (trigliceride),
- scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune arterială), uneori doar la ridicarea din poziţia culcat
sau aşezat în poziţie verticală (hipotensiune arterială ortostatică).
Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):
- scăderea valorilor sodiului, potasiului şi clorului în sânge,
- creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi din sânge (colesterolul),
- creşterea concentraţiei de acid uric din sânge, uneori însoţită de dureri la nivelul articulaţiilor
(atacuri de gută),
- creşterea volumului de urină,
- afectare a funcţiei cerebrale la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă,
- creşterea concentraţiei sângelui (hemoconcentraţie).
Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):
- modificarea toleranţei la glucoză,
-greaţă,
- tulburări ale auzului, de obicei trecătoare,
- surditate (uneori ireversibilă),
- mâncărime pe piele,
-urticarie,
- erupţii trecătoare pe piele,
- erupţii cutanate severe, însoţite de descuamare, exfoliere, formare de vezicule şi durere
(dermatită buloasă, eritem polimorf, pemfigoid, dermatită exfoliativă),
8
- apariţia de pete roşii-violete pe piele (purpură),
- creşterea sensibilităţii la lumină a pielii,
- scăderea numărului celulelor din sânge responsabile de coagularea acestuia (trombocitopenie).
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
- inflamaţia vaselor de sânge mici (vasculită),
- afectare a ţesutului renal (nefrită tubulo-interstiţială),
- vărsături,
- diaree,
- ţiuituri în urechi,
- reacţii alergice severe (anafilactice sau anafilactoide, de exemplu cu şoc),
- amorţeală sau înţepături la nivelul mâinilor şi picioarelor (parestezii),
- scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecţiilor
(leucopenie),
- creşterea numărului unui tip particular de celule albe din sânge (eozinofilie),
- febră.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori):
- scăderea semnificativă a numărului mai multor tipuri de celule albe din sânge (agranulocitoză),
- scăderea numărului tuturor tipurilor de celule din sânge (anemie aplastică),
- scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie),
- afectarea metabolismului hepatic (colestază),
- creşterea concentraţiei unor enzime hepatice (transaminaze),
- inflamaţia pancreasului (pancreatită acută).
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
- scăderea valorilor calciului şi magneziului din sânge,
- creşterea valorilor ureei în sânge,
- scăderea acidităţii sângelui,
- sindrom pseudo-Bartter (complex de simptome care includ valori mici ale potasiului în sânge,
alcaloză metabolică şi uneori tensiune arterială mică), în cazul utilizării în doze mari şi de lungă
durată,
- formarea de cheaguri de sânge (tromboză),
- valori crescute ale sodiului şi clorului în urină,
- retenţie de urină,
- depuneri de săruri de calciu în rinichi şi formarea de calculi renali la prematuri,
- afectare a funcţiei rinichilor,
- reacţii severe pe piele însoţite de sângerare, durere, exfoliere, formare de vezicule (sindrom
Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, pustuloză exantematică acută generalizată
(PEAG) (erupţie acută însoţită de febră, cauzată de medicament)),
- erupţie cutanată la medicament, însoţită de febră şi creşterea numărului de eozinofile în sânge
(DRESS),
- agravarea sau activarea lupusului eritematos sistemic,
- defect cardiac la nou-născuţii trataţi cu furosemidă în primele săptămâni de viaţă,
- durere în special la injectare la nivel muscular,
- ameţeli, leşin sau pierderea cunoştinţei, durere de cap,
- rabdomioliză (distrugere de fibre musculare), adesea în cazul unor valori sever scăzute ale
potasiului în sânge.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate
pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
9
5. Cum se păstrează Furosemid ZENTIVA
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după „EXP”. Data de expirare se
referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să
aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Furosemid ZENTIVA
- Substanţa activă este furosemida. Fiecare fiolă (2 ml) conţine furosemidă 20 mg.
- Celelalte componente sunt: hidroxid de sodiu, clorură de sodiu, apă pentru preparate injectabile.
Cum arată Furosemid ZENTIVA şi conţinutul ambalajului
Furosemid ZENTIVA se prezintă sub formă de soluţie limpede, incoloră, lipsită de particule vizibile.
Cutie cu 5 fiole din sticla brună, cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a câte 2 ml soluţie
injectabilă.
Cutie cu 10 fiole din sticla brună, cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a câte 2 ml soluţie
injectabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţăşifabricantul
ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, Bucureşti,
România
Tel.: + 40 21 317 31 36
Fax: + 40 21 317 31 34
Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi deţinătorul autorizaţiei
de punere pe piaţă:
România
S.C. ZENTIVA S.A.,
B-dul. Theodor Pallady nr. 50,
sector 3, 032266 Bucureşti,
România
Tel.: + 40 21 317 31 36
Fax: + 40 21 317 31 34
Acest prospect a fost revizuit în Februarie 2017
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Următoarele informaţii sunt destinate numai profesioniştilor din domeniul sănătăţii
Furosemid ZENTIVA 20 mg/2 ml soluţie injectabilă nu trebuie amestecat cu soluţii acide cu
capacitate mare de tamponare (de exemplu vitamina C, vitamina B1, adrenalină, noradrenalină),
10
metiltetraciclină şi sărurile bazelor organice (de exemplu anestezice locale, alcaloizi, narcotice,
antihistaminice).
Furosemid ZENTIVA soluţie injectabilăpoate fi amestecat cu soluţii alcaline, neutre sau slab acide, cu
capacitate minimă de tamponare (soluţie salină izotonă, soluţie Ringer, strofantină, soluţie de glucoză).

Produse similare

Cos de cumparaturi

Obiect sters Anuleaza

Favorite

Obiect sters Anuleaza