Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies.Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.

Paracetamol 125mg, 6 supozitoare, Antibiotice SA

Cod bare: 5944736019675
Data expirarii: 31-03-2023
Document:
Optiuni Livrare
Pret: de la 0,50 RON
Livrare doar in Bucuresti
Pret: de la 17,85 RON
6,50 RON
> 10 în stoc, acum 3 ore
Disponibilitate in locatii:
  • Plaza Romania : Disponibil
  • Rahova : Disponibil
  • Vivo Constanta : Disponibil
  • Barbu Vacarescu : Disponibil
  • Dristor : Disponibil
Pretul afisat este valabil doar pentru comenzile online, pretul din fiecare punct de lucru putand varia.

Paracetamol 125mg, 6 supozitoare, Antibiotice SA [5944736019675]

Substanţa activă este paracetamolul. Fiecare supozitor conţine paracetamol 125 mg. 

Prezentare:
6 supozitoare


Data ultimei actualizari: 06-12-2021

Paracetamol 125mg, 6 supozitoare, Antibiotice SA [5944736019675]

1
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 2423/2010/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Paracetamol Atb 125 mg supozitoare
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare supozitor conţine paracetamol 125 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Supozitor
Supozitoare cu formă de torpilă, cu aspect omogen, de culoare albă sau slab-gălbuie
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al stărilor febrile şi al durerilor uşoare şi moderate la copii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Paracetamol Atb, supozitoare se administrează intrarectal. Supozitoarele trebuie administrate întregi.
Nu se recomandă divizarea supozitoarelor înainte de utilizare.
Având în vedere faptul că doza recomandată la copiii cu vârsta sub 6 luni este mai mică decât
cantitatea de substanţă activă conţinută în Paracetamol Atb 125 mg supozitoare, trebuie utilizate forme
farmaceutice adcvate acestei grupe de vârstă, cu concentraţii corespunzătoare.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 luni (7-10 kg)
Doza recomandată este de 125 mg paracetamol de 1 - 4 ori pe zi.
Intervalul între administrări: 4 - 6 ore
Doza maximă pe zi: 500 mg paracetamol
Copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 3 ani (10-15 kg)
Doza recomandată este de 250 mg paracetamol de 1 - 3 ori pe zi.
Intervalul între administrări: 4 - 8 ore
Doza maximă pe zi: 750 mg paracetamol
Copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 ani (15-22 kg)
Doza recomandată este de 250 mg paracetamol de 1 - 4 ori pe zi.
Intervalul între administrări: 4 - 8 ore
Doza maximă pe zi: 1000 mg paracetamol
2
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 9 ani (22-30 kg)
Doza recomandată este de 250-500 mg paracetamol de 3 ori pe zi.
Intervalul între administrări: 4 - 8 ore
Doza maximă pe zi: 1500 mg paracetamol
Copii cu vârsta cuprinsă între 9 şi 12 ani (30-40 kg)
Doza recomandată este de 250-500 mg paracetamol de 4 ori pe zi.
Intervalul între administrări: 4 - 8 ore
Doza maximă pe zi: 2000 mg paracetamol
Dacă sub tratamentul cu paracetamol, durerea nu se reduce în 5 zile iar febra nu se remite sau reapare
în 3 zile este necesară reevaluarea diagnosticului şi a tratamentului.
Insuficienţă renală:
La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară ajustarea dozelor în funcţie de gradul insuficienţei
(vezi şi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică:
Nu este necesară ajustarea dozelor de paracetamol la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară(vezi şi
pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţi.
Insuficienţă hepatocelulară sau boală hepatică activă.
Antecedente recente de rectită, anită sau rectoragie.
Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru a evita riscul de supradozaj, se va verifica prezenţa paracetamolului în compoziţia altor
medicamente administrate concomitent.
Este necesară prudenţă în cazul utilizăriisimultane de medicamente cu potenţial toxic hepatic sau cu
efect inductor asupra enzimelor hepatice.
Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică. În eventualitatea unui supradozaj se
recomandă supravegherea pacientului, efectuarea analizelor necesare şi instituirea tratatamentului
chiar dacă pacientul este asimptomatic, din cauza riscului de afectare hepatică severătardivă.
Se impun precauţii în caz de afecţiuni hepatice, incluzând hepatita virală (creşte riscul
hepatotoxicităţii) şi în caz de insuficienţă renală severă (numai în cazul tratamentului de lungă durată
cu doze mari, tratamentul ocazional fiind acceptabil).
Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari
la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.
În caz de diaree se recomandă utilizarea altor forme farmaceutice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se va asocia cu alte medicamente care conţin paracetamol.
Efectele altor medicamente asupra Paracetamol Atb
În cazul utilizării concomitente cu medicamente cu efect inductor asupra enzimelor hepatice (de
exemplu anumite hipnotice, medicamente antiepileptice (de exemplu glutetimidă, fenobarbital,
fenitoină, carbamazepină), rifampicină, medicamente care conţin Hypericum perforatum), dozele de
paracetamol care altfel sunt sigure, pot determina tulburări hepatice.
De exemplu, inductorii enzimatici de tipul medicamentelor antiepileptice reduc aria de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a paracetamolului cu aproximativ 60%. Aceste
medicamente accelerează metabolizarea hepatică a paracetamolului, cu următoareledouă consecinţe:
3
creşterea toxicităţii hepatice a paracetamolului din cauza metabolitului activ N acetyl benzochinon
imină al acestuia şi scăderea concentraţiei plasmatice a paracetamolului.
Absorbţia paracetamolului este accelerată de metoclopramidă şi domperidonă.
În cazul utilizării concomitente de medicamente care duc la încetinirea evacuării gastrice, de exemplu
propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi întârziat.
Colestiramina reduce absorbţia paracetamolului, dacă se administrează în prima oră de la ingestia de
paracetamol.
Administrarea concomitentă pe termen lung de paracetamol şi AINS (în principal acid acetilsalicilic)
în doze mari creşte riscul de nefropatie analgezică, necroză papilară renală, neoplasm renal şi
neoplasm de vezică urinară. Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt;
diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul
hepatotoxicităţii acestuia.
În cazul utilizării concomitente a paracetamolului şi zidovudinei a fost raportată o accentuare a
tendinţei de apariţie a neutropeniei şi hepatotoxicităţii. Ca urmare, paracetamolul poate fi utilizat
concomitent cu zidovudina numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu.
S-a observat creşterea efectului antiviral al interferonului alfa în cazul utilizării concomitente cu
paracetamolul.
Probenecidul determină o scădere de aproape două ori a clearance-ului paracetamolului, prin inhibarea
conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de paracetamol în
cazul tratamentului concomitent cu probenecid.
Efectele Paracetamol Atb asupra altor medicamente
În cazul administrării cronice concomitente de paracetamol în doze mari (peste 2 g pe zi) cu warfarină
sau derivaţi de cumarină, a fost raportată o creştere a efectului anticoagulantînsoţită demanifestări
hemoragice. Ca urmare, în cazul unui astfel de tratament concomitent, este de preferat să se
monitorizeze timpul de protrombină mai frecvent.
În cazul administrării concomitente de paracetamol cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii
lamotriginei, din cauza creşterii clearance-ului hepatic al acesteia.
Când se administrează concomitent paracetamol cu cloramfenicol, poate apară o încetinire evidentă
a eliminării cloramfenicolului, asociată cu creşterea toxicităţii acestuia.
Interacţiuni cu testele de laborator
Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidază/peroxidază sau o
creştere falsă a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.
Creşterile timpului de protrombină şi ale valorilor serice ale bilirubinei, lactatdehidrogenazei şi
transaminazelor evidenţiază afectarea toxică hepatică.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Paracetamol Atb este destinat utilizării la copii cu vârsta sub 12 ani dar în cazul în care o adolescentă
sau o femeie de vârstă adultă utilizează acest medicament trebuie avute în vedere următoarele
atenţionări:
- la doze terapeutice, pe termen scurt, medicamentul poate fi administrat în cursul sarcinii, însă
administrarea se va face numai după evaluarea beneficiului terapeutic matern în raport cu riscul
potenţial la făt.
- paracetamolul traversează placenta şi se excretă în laptele matern. Se consideră că în laptele
matern se distribuie o cantitate nesemnificativă de paracetamol dar se recomandă ca în perioada
4
de alăptare să se utilizeze doar dozele de paracetamol recomandate de către medic iar
tratamentul să nu fie unul de lungă durată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Paracetamolul nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pea rate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă, utilizând
următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, pancitopenie, neutropenie, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii alergice de tipul angioedemului, dispnee, bronhospasm, transpiraţii, greaţă, scăderea
tensiunii arteriale până la stare de şoc.
5-10% dintre pacienţi cu astm bronşic indus de acid acetilsalicilic pot prezenta aceleaşi manifestări şi
în cazul administrării de paracetamol (astm bronşic indus de medicamente analgezic).
Tulburări respiratorii toracice şi mediastinale
Rezultatele unui studiu caz-control au sugerat că utilizarea frecventă (zilnică sau săptămânală) a
paracetamolului poate fi asociată cu apariţia simptomelor de astm bronşic, dar aceasta nu contraindică
utilizarea acestuia în dozele recomandate, chiar la pacienţii cu astm broşic diagnosticat.
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creştere a creatininemiei (în special secundar sindromului hepato-renal), insuficienţă renală
(oligo-anurie).
La doze mari şi în caz de tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale
până la insuficienţă renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoane cu
disfuncţie renală preexistentă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: eritem, urticarie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: eritem la nivelul mucoasei rectale.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Intoxicaţia acută se manifestă cu tulburări gastro-intestinale (diaree, pierderea apetitului alimentar,
greaţă, vărsături, crampe sau dureri abdominale), transpiraţii intense. Simptomatologia poate să apară
la 6-14 ore după supradozaj şi poate să dureze aproximativ 24 de ore.
Dozele mai mari de 10 g la adulţi şi de 150 mg/kg la copil pot provoca citoliză hepatică cu necroză
ireversibilă. Simptomatologia apare după 24-48 ore de la ingestia medicamentului, devenind mai gravă
după 2-7 zile, odată cu instalarea insuficienţei hepatice. În timp se dezvoltă encefalopatie hepatică (cu
tulburări mintale, stare de confuzie, agitaţie, stupoare), convulsii, deprimare respiratorie, comă, edem
cerebral, tulburări de coagulare, hemoragie digestivă, coagulare intravasculară diseminantă,
hipoglicemie, acidoză metabolică şi colaps cardiovascular.
5
Odată cu leziunile toxice hepatice, paracetamolul poate produce necroză tubulară renală sau chiar
insuficienţă renală (oligo-anurie cu hematurie sau urină tulbure).
Tratament
Tratamentul supradozajului se instituie urgent, chiar dacă manifestările sunt minore.
În primele şase ore se recomandă măsuri generale, de exemplu administrarea decărbune activat, lavaj
gastric. Se recomandă determinarea repetată a concentraţiei plasmatice de paracetamol şi efectuarea de
investigaţii hepatice repetate.
Administrarea intravenoasă de donori de grupări SH, de exemplu mercaptamină, metionină sau N-
acetilcisteină, pe cât posibil în primele 8 ore după intoxicaţie, poate lega metaboliţii citotoxici.
Alte opţiuni pentru tratamentul intoxicaţiei cu paracetamol se bazează pe măsurile uzuale de terapie
intensivă, în funcţie de gradul supradozajului, stadiu şi simptomatologie.
În cazul supradozajului foarte sever se poate utiliza hemodializa sau hemoperfuzia.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC:
N02BE01.
Acţiunea analgezică se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos
central şi în mai mică măsură la nivel periferic. Ca antipiretic acţionează, probabil, prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor la nivelul centrului termoreglării din hipotalamus. Acţiunea antiinflamatoare
este foarte redusă, probabil datorită lipsei afinităţii pentru ciclooxigenaza din periferie.
5.2Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Paracetamolul se absoarbe timp îndelungat dacă este administrat pe cale rectală. Biodisponibilitatea
paracetamolului administrat pe cale rectală este inferioară celei a paracetamolului administrat pe cale
orală.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi plasmă sunt
comparabile. Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mică.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de metabolizare sunt
glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de metabolizare este rapid saturabilă la
administrarea de doze mai mari decât cele terapeutice. O cale metabolică minoră, catalizată de
citocromul P450, duce la formarea unui metabolit intermediar (N-acetil benzochinon imina) care, la
dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în urină după conjugarea cu
cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea acestui metabolit toxic este
crescută.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2- 3 ore.
Eliminarea se face prin metabolizare hepatică; timpul de înjumătăţire plasmatică este practic
nemodificat la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. În schimb, timpul de înjumătăţire plasmatică
este prelungit la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
În urină, paracetamolul se elimină sub formă de metaboliţi şi 3% sub formă neschimbată.
Paracetamolul poate fi eliminat prin hemodializă, hemoperfuzie, dializă peritoneală.
6
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min),
eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile toxicologice nu au demonstrat niciun efect toxic asupra funcţiei de reproducere şi niciun efect
teratogen la animalele la care s-a administrat paracetamol. Dozele foarte mari (>10 g) de paracetamol
sunt hepatotoxice. S-a constatat în urma studiilor de genotoxicitate că există un potenţial mutagen al
paracetamolului. Totuşi, acest potenţial este dependent de doză. La doze mici, după o singură
determinare nu s-au pus în evidenţă efecte genotoxice. Valorile prag de la care experimentele au pus în
evidenţă efecte genotoxice se situează net într-un interval de doze toxice care provoacă
hepatotoxicitate şi afectare a măduvei osoase. Pe de altă parte, dozele non-toxice (de până la 300
mg/kg la şobolani şi 1000 mg/kg la şoareci) nu sunt carcinogene. Astfel, se poate exclude faptul că
dozele terapeutice ar exercita un efect genotoxic sau carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Grăsime solidă
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 folii termosudate din PVC/PE a câte 3 supozitoare
Cutie cu o folie termosudată din PVC/PE cu 6 supozitoare
Cutie cu 2 folii termosudate din PVC/PE a câte 6 supozitoare
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEIDE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Antibiotice S.A.
Str.Valea Lupului nr.1, 707410, Iaşi, România
7
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2423/2010/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Februarie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie, 2013
Afecțiuni medicale

Raceala

Durere

Gripa

Grupă medicament

Analgezice antipiretice

Substanța activă

Paracetamol

Produse similare

Cos de cumparaturi

Obiect sters Anuleaza

Favorite

Obiect sters Anuleaza