de alăptare să se utilizeze doar dozele de paracetamol recomandate de către medic iar
tratamentul să nu fie unul de lungă durată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Paracetamolul nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pea rate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă, utilizând
următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, pancitopenie, neutropenie, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii alergice de tipul angioedemului, dispnee, bronhospasm, transpiraţii, greaţă, scăderea
tensiunii arteriale până la stare de şoc.
5-10% dintre pacienţi cu astm bronşic indus de acid acetilsalicilic pot prezenta aceleaşi manifestări şi
în cazul administrării de paracetamol (astm bronşic indus de medicamente analgezic).
Tulburări respiratorii toracice şi mediastinale
Rezultatele unui studiu caz-control au sugerat că utilizarea frecventă (zilnică sau săptămânală) a
paracetamolului poate fi asociată cu apariţia simptomelor de astm bronşic, dar aceasta nu contraindică
utilizarea acestuia în dozele recomandate, chiar la pacienţii cu astm broşic diagnosticat.
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creştere a creatininemiei (în special secundar sindromului hepato-renal), insuficienţă renală
(oligo-anurie).
La doze mari şi în caz de tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale
până la insuficienţă renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoane cu
disfuncţie renală preexistentă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: eritem, urticarie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: eritem la nivelul mucoasei rectale.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Intoxicaţia acută se manifestă cu tulburări gastro-intestinale (diaree, pierderea apetitului alimentar,
greaţă, vărsături, crampe sau dureri abdominale), transpiraţii intense. Simptomatologia poate să apară
la 6-14 ore după supradozaj şi poate să dureze aproximativ 24 de ore.
Dozele mai mari de 10 g la adulţi şi de 150 mg/kg la copil pot provoca citoliză hepatică cu necroză
ireversibilă. Simptomatologia apare după 24-48 ore de la ingestia medicamentului, devenind mai gravă
după 2-7 zile, odată cu instalarea insuficienţei hepatice. În timp se dezvoltă encefalopatie hepatică (cu
tulburări mintale, stare de confuzie, agitaţie, stupoare), convulsii, deprimare respiratorie, comă, edem
cerebral, tulburări de coagulare, hemoragie digestivă, coagulare intravasculară diseminantă,
hipoglicemie, acidoză metabolică şi colaps cardiovascular.